Cazul Băiatului din Brooklyn
https://www.ziarulmetropolis.ro/cazul-baiatului-din-brooklyn/

Se joacă la Teatrul Evreiesc de Stat spectacolul Băiatul din Brooklyn. Poate că nu este cel mai bun spectacol din oraş, dar nici mai puţin nu este: el se ţine minte o viaţă.

Un articol de Andrei Crăciun|15 Noiembrie 2016

Îl cunoașteți pe Donald Margulies? Ar cam trebui. Dumnealui reușește, de aproape două decenii (ceea ce, în lumea noastră cu atâta poftă de apocalipsă, înseamnă un fel de infinit), să fie printre cei mai apreciați, jucați și premiați dramaturgi americani contemporani (iar dramaturgii americani sunt, totuși, dintre cei mai mari). Dumnealui a primit și Pulitzer-ul, bineînțeles că l-a primit, la sfârșitul mileniului al II-lea, în anul 2000.

Nu cu mult mai târziu a scris dumnealui Băiatul din Brooklyn. Textul nu are cusur (și, credeți-mă, sunt foarte cusurgiu). Reușește să spună ceva important despre meseria de scriitor (da, în America, această meserie chiar există, chiar poate exista), despre prietenie, despre familie, despre moarte, despre deznădejde, despre aripi frânte și aventuri neîntâmplate până la deznodământ.

Băiatul din Brooklyn ia un om la o răscruce (un scriitor care cunoaște pentru prima dată succesul comercial). Iar tatăl său moare și îl va lăsa orfan (la orice vârstă, fără părinți, tot orfani se cheamă că suntem), soția sa îl părăsește, cititoarele vor să i-o tragă strict pentru a-l bifa într-un insectar dubios (cumplită, regretabilă specie de femeie – colecționarele astea!), cel mai bun prieten din copilărie se simte trădat, omul de la răscruce își refuză și identitatea religioasă (este evreu) și își pierde orice iluzie la întâlnirea cu lumea posh și odioasă a filmului.

L-am mai văzut și l-am mai elogiat pe Tudor Istodor, dar abia în Băiatul din Brooklyn ni se arată adevăratul său potențial. Face un rol cu adevărat principal. Reușește să fie credibil, ca apăsat de toate aceste poveri (chiar dacă rămâne în tot acest timp insuportabil, în înțeles strict uman, ceea ce nu știu neapărat dacă e în spiritul textului lui Donald Margulies).

De altfel, toți actorii din acest spectacol se dedică (las aici aplauze în  plus pentru Andrei Finți, în rolul lui Manny Weiss și pentru Mihaela Velicu, în rolul lui Alison), sunt pe scenă cu inima, îi simți. Raluca Aprodu (în rolul Ninei, soția scriitorului) arată că știe – până la lacrimă – ce înseamnă să traversezi o despărțire, iar Natalie Ester (în rolul lui Melanie Fine, de la Hollywood) își intră bine în rol. Iar Marius Călugărița (în rolul lui Ira Zimmer, prietenul lui Eric Weiss, scriitorul) te face pur și simplu să regreți că e prima oară când îl vezi.

Se întâmplă ceva cu spectatorul în timpul acestei povești – e singura unitate de măsură în a cântări cât de bun este sau nu este teatrul. O cunoaștem de la antici, și nu sunt motive să o schimbăm. Se întâmplă ceva. Se așază o greutate în inimă, nu ieși de aici la fel cum ai intrat, decât dacă deja nu mai ai interior.

Și frumusețea acestei povești este adevărul pe care îl simți dincolo de cuvinte și dincolo de tăceri. Este o poveste care, dacă nu s-a întâmplat, s-ar fi putut oricând întâmpla, se poate întâmpla chiar acum, ceea ce o face atât de minunată și atât de dureroasă, deopotrivă.

Și când celelalte vor trece, când modele se vor demoda, când avangarda va deveni clasică și va rămâne doar un subcapitol, când tot ceea ce trebuie să se întâmple se va întâmpla, Băiatul din Brooklyn va rezista. Căci acesta și numai acesta este, în definitiv, destinul adevărului.

17
/10
/19

DANS PRINTRE CUVINTE Deschizi televizorul şi eşti bombardat cu o limbă română de multe ori aproximativă, citeşti ce-a mai rămas din presa scrisă şi se întâmplă acelaşi lucru. Iar pe reţelele de socializare e jale. Cui îi mai pasă azi, în secolul vitezei, de gramatică? Ziarul Metropolis îţi propune un joc nou de gramatică, fără să te scoată la tablă…

16
/10
/19

„Turandot“ de Puccini continuă să fie unul dintre cele mai mari succese de operă ale regizorului Andrei Şerban. Montat iniţial pentru Los Angeles Olympic Arts Festival, „Turandot“ a avut premiera în 1984 la Royal Opera şi Covent Garden, cu o distribuţie excepţională.

16
/10
/19

Vineri, 18 octombrie, de la ora 19:00, Curtea Veche Publishing, Institutul Gurdjieff din România și Librăriile Cărturești vă așteaptă la o discuție despre volumul „Întâlniri cu oameni remarcabili” de G.I Gurdjieff. La discuție vor participa regizorul Andrei Șerban, Laszlo Hollan (reprezentant al Institutului Gurdjieff din Paris), Cantemir Mambet (traducătorul cărții, preşedinte al Institutului Gurdjieff din România).

15
/10
/19

CRONICĂ DE FILM Disponibil în unele cinematografe, documentarul „Emigrant Blues: un road movie în 2 ½ capitole”, de Mihai Mincan şi Claudiu Mitcu, discută subiectul migrației românilor în străinătate din câteva unghiuri inedite.

15
/10
/19

Actriţa Tamara Buciuceanu a murit, marţi, la vârsta de 90 de ani. Marţi dimineaţă, purtătorul de cuvânt al Spitalului Elias, Silvius Negoiţă, declara despre Tamara Buciuceanu: "Este într-o stare gravă la Terapie Intensivă. Nu a părăsit niciun moment Secţia de Terapie Intensivă. Este intubată şi ventilată mecanic, în stare critică".

15
/10
/19

Noul album byron, ce va fi lansat în București pe 9 noiembrie la Arenele Romane, este un album despre noi, despre România, dedicat n o u ă . "Nouă" – un carusel muzical cu 12 piese despre emigranți dar și despre noi, cei rămași acasă. Un album despre inconștientul colectiv, despre tăceri și mersul nostru zilnic pe ață.

15
/10
/19

Joi, 17 și vineri, 18 octombrie, de la ora 19.00, în Sala Mare a Ateneului Român, Orchestra simfonică şi Corul Filarmonicii "George Enescu", condusă de Alexander Walker, va avea în program oratoriul Visul lui Gerontius de Edward Elgar. Soliști invitați sunt tenorul Oliver Johnston, mezzosoprana Aura Twarowska și basul Marius Boloș , iar Corul Filarmonicii „George Enescu“ va fi condus de maestrul Iosif Ion Prunner. Concertul este realizat cu sprijinul Societății Elgar din Marea Britanie.

Page 1 of 83312345...102030...Last »