Cazul Băiatului din Brooklyn
https://www.ziarulmetropolis.ro/cazul-baiatului-din-brooklyn/

Se joacă la Teatrul Evreiesc de Stat spectacolul Băiatul din Brooklyn. Poate că nu este cel mai bun spectacol din oraş, dar nici mai puţin nu este: el se ţine minte o viaţă.

Un articol de Andrei Crăciun|15 Noiembrie 2016

Îl cunoașteți pe Donald Margulies? Ar cam trebui. Dumnealui reușește, de aproape două decenii (ceea ce, în lumea noastră cu atâta poftă de apocalipsă, înseamnă un fel de infinit), să fie printre cei mai apreciați, jucați și premiați dramaturgi americani contemporani (iar dramaturgii americani sunt, totuși, dintre cei mai mari). Dumnealui a primit și Pulitzer-ul, bineînțeles că l-a primit, la sfârșitul mileniului al II-lea, în anul 2000.

Nu cu mult mai târziu a scris dumnealui Băiatul din Brooklyn. Textul nu are cusur (și, credeți-mă, sunt foarte cusurgiu). Reușește să spună ceva important despre meseria de scriitor (da, în America, această meserie chiar există, chiar poate exista), despre prietenie, despre familie, despre moarte, despre deznădejde, despre aripi frânte și aventuri neîntâmplate până la deznodământ.

Băiatul din Brooklyn ia un om la o răscruce (un scriitor care cunoaște pentru prima dată succesul comercial). Iar tatăl său moare și îl va lăsa orfan (la orice vârstă, fără părinți, tot orfani se cheamă că suntem), soția sa îl părăsește, cititoarele vor să i-o tragă strict pentru a-l bifa într-un insectar dubios (cumplită, regretabilă specie de femeie – colecționarele astea!), cel mai bun prieten din copilărie se simte trădat, omul de la răscruce își refuză și identitatea religioasă (este evreu) și își pierde orice iluzie la întâlnirea cu lumea posh și odioasă a filmului.

L-am mai văzut și l-am mai elogiat pe Tudor Istodor, dar abia în Băiatul din Brooklyn ni se arată adevăratul său potențial. Face un rol cu adevărat principal. Reușește să fie credibil, ca apăsat de toate aceste poveri (chiar dacă rămâne în tot acest timp insuportabil, în înțeles strict uman, ceea ce nu știu neapărat dacă e în spiritul textului lui Donald Margulies).

De altfel, toți actorii din acest spectacol se dedică (las aici aplauze în  plus pentru Andrei Finți, în rolul lui Manny Weiss și pentru Mihaela Velicu, în rolul lui Alison), sunt pe scenă cu inima, îi simți. Raluca Aprodu (în rolul Ninei, soția scriitorului) arată că știe – până la lacrimă – ce înseamnă să traversezi o despărțire, iar Natalie Ester (în rolul lui Melanie Fine, de la Hollywood) își intră bine în rol. Iar Marius Călugărița (în rolul lui Ira Zimmer, prietenul lui Eric Weiss, scriitorul) te face pur și simplu să regreți că e prima oară când îl vezi.

Se întâmplă ceva cu spectatorul în timpul acestei povești – e singura unitate de măsură în a cântări cât de bun este sau nu este teatrul. O cunoaștem de la antici, și nu sunt motive să o schimbăm. Se întâmplă ceva. Se așază o greutate în inimă, nu ieși de aici la fel cum ai intrat, decât dacă deja nu mai ai interior.

Și frumusețea acestei povești este adevărul pe care îl simți dincolo de cuvinte și dincolo de tăceri. Este o poveste care, dacă nu s-a întâmplat, s-ar fi putut oricând întâmpla, se poate întâmpla chiar acum, ceea ce o face atât de minunată și atât de dureroasă, deopotrivă.

Și când celelalte vor trece, când modele se vor demoda, când avangarda va deveni clasică și va rămâne doar un subcapitol, când tot ceea ce trebuie să se întâmple se va întâmpla, Băiatul din Brooklyn va rezista. Căci acesta și numai acesta este, în definitiv, destinul adevărului.

18
/01
/19

Proaspăt apărut, al cincilea DVD din excelenta colecție Sahia Vintage, coordonată de cercetătoarea Adina Brădeanu în cadrul unui proiect al Asociației One World Romania, prezintă și discută, sub titlul „Efemere”, câteva filme comandate în diferite perioade Studiului Sahia de diverse instituții ale statului comunist.

18
/01
/19

Acum sunt o fetiță mare, chiar dacă mă cred uneori „lup marin”. Lupul marin, în caz că nu știați, este un animal de casă care are misiunea de a salva viețuitoarele din apele sărate ale mărilor și oceanelor. De câteva zile mă tot pregătesc să-mi fac bagajele să merg în Italia, la frățiorul meu bolnav. Sunt foarte fericită că-mi pot lua cu mine toate jucăriile și că voi zbura cu avionul. Pentru că nu am mai zburat cu avionul niciodată, recunosc că sunt emoționată.

18
/01
/19

Dacă mi-ar fi spus cineva la jumătatea lui noiembrie, când l-am luat de mânuță pe Toma și ne-am dus să ne întâlnim cu primarul orașului Măgurele pentru a discuta despre o implicare totală a locuitorilor și instituțiilor în cazul Mirunei - o fetiță de 2 ani și jumătate din localitate, diagnosticată cu leucemie -, că în mai puțin de o lună și jumătate doctorii de la Marie Currie îmi vor spune, fără menajamente: "Copilul dvs are cancer", l-aș fi trimis cu trotineta la balamuc.

18
/01
/19

Pe vremuri, asta însemnând acum câteva săptămâni, ori de câte ori își făcea tata timp să se joace cu noi - reușea cam greu să se desprindă de știrile politice sau de îndeletnicirile lui de pe facebook - mă întrebam de ce mă încearcă sentimente atât de diferite față de părinți. Dacă mama nu-și permitea o secundă pentru ea dedicându-se total nouă, tata abia dacă se îndura să ne alerge seara un pic în jurul mesei, prefăcându-se că este căpcăun.

18
/01
/19

Spectacolul „Moș Nichifor”, după povestea Moș Nichifor Coțcariul de Ion Creangă, în regia lui Alexandru Dabija, va avea premiera la Teatrul ACT pe 23, 24 și 25 ianuarie, de la ora 19:30, avându-i în distribuție pe Marcel Iureș și Ruxandra Maniu.

17
/01
/19

TURISM CULTURAL. Iordania e cu mult mai mult decât deșertul Wadi Rum și Petra, minunea din deșert, binecunoscute de altfel călătorilor români. Vă propunem altceva.

16
/01
/19

Romanul autobiografic „Promisiunea zorilor” de Romain Gary (traducere din franceză și note de Daniel Nicolescu) a fost publicat la editura Humanitas Fiction, în anul 2018.

16
/01
/19

Editura Litera anunță peste 700 lansări editoriale noi în 2019 și vă propune să notați în agendă cărțile-eveniment peste care nu trebuie să treceți fără a le fi citit anul acesta.

16
/01
/19

Seară specială la Teatrelli, cu intrare liberă: Constantin Bălăceanu-Stolnici și Adrian Majuru invită publicul la o dezbatere care marchează împlinirea a 160 de ani de la Unirea Principatelor Române.

15
/01
/19

Incluse în proiectul Viitorului Memoriei, o platformă dedicată memoriei Holocaustului în România, filmele documentare realizate, fără patos, de Olga Ștefan înregistrează mărturiile prețioase ale mai multor supraviețuitori ai persecuțiilor împotriva evreilor. O formă de amintire necesară și inevitabil fragmentată.

15
/01
/19

După cum veți afla de pe această pagină, sunt un băiețel de doi ani, diagnosticat după Crăciun cu neuroblastom* (cancer – cu metastaze multiple). Știu că asta sună un pic înfricoșător, dar câtă vreme există speranțe, rămân încrezător. Iată, am reușit și o rimă, mi se mai întâmplă...

Page 1 of 77012345...102030...Last »