Ce citim în august: recomandă Desirée Halaseh (scriitoare-călătoare)
https://www.ziarulmetropolis.ro/ce-citim-in-august-recomanda-desiree-halaseh-scriitoare-calatoare/

Recomandările de lectură pentru acest sfârşit de vară vin de la Desirée Halaseh, autoarea volumului „Spaţiul dintre nori. Cu rucsacul prin India” (ed. Polirom). Ce ne propune Desirée? Ficţiune semnată de o poloneză, un italian şi un american.

Un articol de Alina Vîlcan|27 august 2018

Desirée Halaseh este, înainte de toate, o călătoare. A văzut mare parte din lume, din India până în Transnistria, din Iordania până în Togo, din Cuba până în Thailanda sau în Indonezia sau în Myanmar (foto). Despre călătoriile sale, scrie în National Geographic Traveler și în Suplimentul de Cultură, dar și pe blogul ei – DesireeHalasheh.com.  Între două drumuri, ne-a lăsat rândurile care urmează, despre trei titluri de neratat pentru iubitorii de literatură, pe care nu veți regreta luându-le în valiză.

Și ce-ai mai citit în ultima vreme, mă întreabă Claudia, omul bun la toate de la editura Polirom, dar mai ales la recomandări de carte nouă. Dispare în spatele unei uși albe, care se închide molcom ca ultima lună de vară din anul ăsta doar pentru a apărea câteva secunde mai târziu cu două volume noi nouțe în brațe. O poloneză și un italian.

Olga Tokarczuk. Rătăcitorii (ed. Polirom, 2018)

Olga Tokarczuk. „Probabil unul dintre cei mai mari scriitori în viaţă de care n-ai auzit” (The Bookseller) a câștigat Man Booker Prize International 2018 pentru volumul „Rătăcitorii”. O serie de povești scurte și fragmente despre nomadismul contemporan îmbinate cu povești orientale și mult suspans. Un om își pierde nevasta, copilul și pe cale de consecință mintea într-o vacanță aparent banală de pe o insulă. Romanul se joacă cu mitul unei vechi secte religioase din Rusia secolului XIX conform căruia singura posibilitate de a scăpa de răul absolut este de a fi permanent în mișcare (bonus point din partea mea de la început) și experiențele de călătorie ale autoarei în prezent prin aeroporturi și hoteluri și printre altele, cu descrierea ultimului drum al inimii lui Chopin de la Paris la Varşovia.

Paolo Cognetti, Băiatul sălbatic (ed. Polirom, 2018)

Autobiografie cu care rezonez întrutotul, despre nevoia de izolare a unui om care și-a pierdut bucuria de a trăi. După zece ani în care a stat departe de munte, hotărăște să închirieze o cabană aflată la 1900 metri altitudine și să trăiască simplu alături de o mână de localnici. Mi-a adus aminte de Henry David Thoreau și „Walden”, o carte care mi-a pus numeroase întrebări despre propria mea izolare, recent petrecută în mijlocul unei păduri de pe lângă Iași, pe timp de iarnă. Paolo Cognetti scrie un jurnal de călătorie, pe alocuri meditativ, care te va provoca să reflectezi la propria ta singurătate.

„Dacă muntele este o încercare pentru trup şi minte, atunci e deopotrivă o provocare pentru limbaj. Impetuos şi limpede ca un torent, limbajul cărţii lui Paolo Cognetti se măsoară cu peisajul şi cu el însuşi.(Le Courrier)

Jonathan Safran Foer, Iată-mă (ed. Humanitas, 2017)

„Mimarea unei relații bazate pe iubire făcuse suportabilă lipsa unei relații bazate pe iubire. Te-am scutit de chestii absolut nevinovate, care n-ar fi avut nici un motiv să te supere, dar cu toate astea te-ar fi făcut ferfeniță. Nici un copil nu știe când sfârcul se retrage pentru ultima oară din gura lui. A nu avea de ales e tot o alegere. Ceea ce ar dezvălui o zgârietură minusculă, într-un loc vulnerabil. OK, mulțumesc pentru tot, toată lumea afară.”

Radiografia unei despărțiri. Totul a pornit atunci când Julia Bloth descoperă că Jacob o înșală. O familie de evrei stabilită în America e nu numai portretul unei drame de familie, dar elaborează un tablou mai amplu al fragilității statului Israel și al integrității sale pe termen lung. O poveste tragică, pe alocuri comică a nepermanenței și firului încâlcit ce străbate iluzia căminului perfect în lumina imperfecțiunilor naturii umane.

Foto: Iulian Ursachi

06
/01
/15

Există literatură care nu se cuvine povestită folosind convenționalul propozițiilor și frazelor. Există literatură pentru care cuvintele – cuvintele simple, unul lângă altul până la sfârșit – sunt îndeajuns. ”Crăiasa Zăpezii” (Polirom, 2014) de Michael Cunningham din înaltul acestei literaturi coboară.

05
/01
/15

Cărţi ale unor autori consacraţi, precum Mircea Cărtărescu, Lucian Boia şi Vladimir Tismăneanu, volumul "Scrisori pentru Vera", de Vladimir Nabokov, şi o serie de romane politice - la 25 de ani de la abolirea sistemului comunist - se numără printre noutăţile editoriale pregătite pentru anul 2015.

29
/12
/14

Cel mai mare poet al Rusiei a avut parte de glorie, a trăit drama exilului şi, ca toate personajele pe care le-a creat, a avut o viaţă fascinantă, Aleksandr Sergheevici Puskin s-a născut în iunie 1799 şi a murit în în februarie 1837, în urma unui duel. Se spune despre el că s-a iubit cu 113 femei.

26
/12
/14

Scriitori, critici literari şi reprezentanţi ai editurilor româneşti recomandă pasionaţilor de literatură să citească în vacanţa de Crăciun titluri ale unor scriitori laureaţi ai premiului Nobel, volume de poezii, dar şi cărţi pentru copii, acestea fiind doar o parte dintre "ofertele" de sărbători.

23
/12
/14

Captivi (Polirom, ed. a II-a, 2011), de Norman Manea, „un roman uimitor despre România postbelică, despre limbă, identitate şi pierdere”, a fost publicat în această lună de prestigioasa editură americană New Directions.

17
/12
/14

Librăria Eminescu a găzduit lansarea volumului „O viață și toate începuturile”, al tinerei scriitoare Alexandra Neacșu, vineri, 12 decembrie. Cartea a fost publicată de Compania Passe-Partout Dan Puric și are o prefaţă semnată de Dan Puric.

17
/12
/14

Columbia va emite în curând bancnote cu efigia scriitorului Gabriel Garcia Marquez - laureatul premiului Nobel pe anul 1982, decedat pe 17 aprilie -, în urma adoptării unei legi care a fost votată luni în Parlamentul acestei ţări.

11
/12
/14

Amza Pellea pleca după țigări și, uneori, se întorcea după trei zile. Gheorghe Dinică l-a luat de guler pe comandantul de la Otopeni. Vladimir Găitan ar fi putut juca într-un film de Michelangelo Antonioni... Câteodată, poveștile din culise sunt mai palpitante decât cele de pe scenă.