-->

Chaplin, doi metri de beton și un zâmbet inexpugnabil
https://www.ziarulmetropolis.ro/chaplin-doi-metri-de-beton-si-un-zambet-inexpugnabil/

Răutatea umană ne urmăreşte uneori şi dincolo de graniţele palpabile ale acestei lumi. Cel mai frumos zâmbet al umanităţii imprimat pe peliculă a trebuit să se ascundă sub doi metri de beton armat pentru a putea să scape de efectele nedorite ale propriei faime (**).

Un articol de Dan Nicolaie (Dede s)|14 august 2015

Aceasta este constatarea tristă a unei veri în care Telecinemateca ne-a oferit un regal în fiecare miercuri seara, reîntâlnirea cu uriașul Charlie Chaplin.

Într-o vreme când jocul copilăriei nu depindea de cât te ține bateria, ci de cât te duc picioarele și distracția se găsea în colbul trotuarului, naivitatea reușea să pună câteva întrebări fundamentale la care erai obligat să răspunzi.

„Cine e mai tare?”, aceasta era prima parte, după care veneau două nume de actori sau de personaje celebre, care se confruntau în diverse arene închipuite, ale forței fizice, rapidității, umorului.  „Piedone sau Bruce Lee”, „Alain Delon sau Belmondo”, „Pele sau Maradona”, „Stan și Bran sau Charlie Chaplin”. Stop. Dacă în majoritatea cazurilor eram dispus să negociez, să mai las de la mine, când era vorba de Charlot deveneam fiară, era cel mai bun, indiferent de context sau „oponent”.

Îl apăram pentru că părea să fie de-al nostru. Jerpelit, ghinionist, optimist, visător, descurcăreț, veșnic mort de foame, generos, naiv, era cel mai român dintre toți. Avea ceva din vecinii și rudele mele și tocmai de aceea mă simțeam dator să-i susțin cauza. Într-o lume gri ne oferea zâmbetul speranței.

Revăzând marea majoritate a filmelor sale am constatat că prima impresie rămâne în picioare, doar că acum Charlot nu mai semăna cu românul pedepsit cu 30-40 de ani de comunism, ci cu românul binecuvântat cu 25 de ani de capitalism.

Citiţi şi Iubirile lui Charlie Chaplin

Am urmărit cuvânt cu cuvânt discursul de final din „Dictatorul” și am avut impresia că a fost scris ieri și se referă la lumea de azi. O lume plină de ură, în care speranța pâlpâie slab și în care doi metri de beton te protejează de răutate și prostie doar dacă ești mort, altfel ai nevoie de un scut mult mai solid, iar zâmbetul lui Charlot poate fi un astfel paravan de protecție.

**„Charlie Chaplin a decedat în somn în ziua de Crăciun a anului 1977 și a fost înhumat în cimitirul Corsier-Sur-Vevey, Vaud, Elveția. Pe data de 1 martie 1978, cadavrul său a fost furat de un grup de mecanici elvețieni, cu scopul de a cere bani de răscumpărare de la familia lui Chaplin. Planul lor a eșuat. Aceștia au fost prinși , iar cadavrul a fost recuperat după 11 săptămâni lângă lacul Geneva. Corpul său a fost reînhumat sub 1,8 metri de beton pentru a preveni alte incidente”.

(sursa: wikipedia)

Foto: Charlie Chaplin – cinemagia

26
/01
/26

După un parcurs spectaculos la festivaluri internaționale, Sorella di Clausura ajunge în cinematografele din România pe 6 martie. Actrița Katia Pascariu a primit premiul Boccalino d’Oro pentru cea mai bună interpretare la Locarno, în timp ce regizoarea Ivana Mladenović a câștigat Trofeul Heart of Sarajevo pentru cea mai bună regie la Festivalul de Film de la Sarajevo.

16
/01
/26

Programul primelor săptămâni va include filme de ficțiune și documentare în premieră, cu un palmares important de premii la festivalurile de profil, dar și o seară dedicată filmelor regretatului regizor Cristian Nemescu și o retrospectivă a primelor filme regizate de Corneliu Porumboiu.

17
/12
/25

„Still Nia”, regizat de Paula Oneț, este un film-portret profund personal, un film-călătorie în teritoriul fragil al memoriei corporale. Între documentar și poezie vizuală, filmul își găsește forța în povestea Ștefaniei – Nia, numele de alint pe care părinții i l-au dat în copilărie –, care începe să-și deschidă trecutul ca pe o rană veche, dar încă vie.

25
/11
/25

Institutul Cultural Român de la Londra se alătură Festivalului de Film Românesc din Regatul Unit, un demers care reafirmă vizibilitatea cinematografiei românești în spațiul cultural britanic. Ediția de anul acesta se va desfășura între 27 noiembrie și 1 decembrie 2025, la Londra și Colchester, într-un cadru simbolic, apropiat Zilei Naționale a României. Ediția de la Londra și Colchester onorează moștenirea culturală lăsată de inițiatoarea festivalului, Ramona Mitrică.

25
/11
/25

Transilvania Film anunță lansarea în cinematografe a filmului Sirāt, regizat de Oliver Laxe și distins cu Premiul Juriului la Cannes 2025. Primit cu entuziasm de criticii și spectatorii din toată lumea, filmul este și propunerea Spaniei la Oscarurile din 2026 pentru categoria „Cel mai bun film internațional”.

31
/10
/25

O Românie săracă, gri, needucată, cu oameni triști, chinuiți, lipsiți de perspective, o Românie întunecată, cu case dărăpănate și camere urâte și reci, o Românie pe care, deși e absolut reală, ne place mai degrabă s-o ignorăm, să ne prefacem că nu există...

23
/10
/25

De 16 ani, Les Films de Cannes à Bucarest aduce filmele care au impresionat pe Croazetă — acelea care te fac să gândești, să simți și, uneori, să-ți schimbi felul în care privești lumea.

21
/10
/25

Ambasada Peru în România și Institutul Cervantes din București organizează o serie de patru proiecții de filme peruane – o proiecție pe săptămână, joia, începând cu 23 octombrie. Evenimentul se înscrie în demersul de promovare a culturii și artei peruane, care a debutat cu expoziția Migrantes/Migranți de Issa Watanabe, una dintre cele mai renumite ilustratoare peruane, expoziție deschisă până pe 13 decembrie, la Institutul Cervantes din București.