RECOMANDĂRI Câteva dintre cele mai bune romane străine apărute recent în librăriile din România vă pot ţine companie în vacanţele în care timpul pentru lectură este esenţial. Romanul de iniţiere, distopia, „romanul fără ficţiune” şi altele aşteaptă să le luaţi în valiză şi să vă bucuraţi de ele.
Un articol de Monica Andronescu|11 iulie 2024
1.„Ochii Monei” de Thomas Schlesser, traducere de Daniel Nicolescu, Editura Humanitas Fiction
Apărută la începutul anului în Franța, unde a făcut senzație imediat, această ficțiune scrisă de un critic de artă în plină forță creatoare ilustrează exact intenția declarată de autor: „Am vrut să arăt că arta se poate pune în slujba vieții și să îi dezvălui astfel importanța ca element al existenței noastre”.
Mona e o fetiță pentru care sfârșitul e un început – sună patetic, dar sfârșitul vederii e, la ea, începutul unei noi relații cu lumea, al unei povești de dragoste cu pictura și nu numai. Ghid printre capodoperele lumii, nonconformistul bunic Henry o ghidează pe micuța care orbește printre tablourile niciodată suficient contemplate, niciodată suficient explicate. Inițierea are loc săptămânal în muzeele Parisului. Începe la Luvru, cu Boticcelli și Leonardo da Vinci, și se încheie cu la Centrul Pompidou, cu câteva lucrări contemporane pe care vă las plăcerea să le descoperiți.
Văzând cu ochii bunicului tablouri pictate de Rembrandt, Vermeer, Canaletto, Goya, Van Gogh, Kandinsky, Magritte etc., Monei i se dezvăluie istoria, lumea și omul și, mai mult, micuța învață pe o cale inedită cum să nu se mai teamă – de prezent, de viitor, de ceilalți. Lecțiile de istoria artei sunt, de fapt, inițierea într-o lume care te poate salva. Cartea vă va răsplăti cu siguranță timpul petrecut cu ea, iar pe unii sigur îi va trimite cu gândul la cunoscutul roman „Lumea Sofiei” de Jostein Gaarder.
2.„Nopțile ciumei” de Orhan Pamuk, traducere de Luminița Munteanu, Editura Polirom
Cunoscut cititorilor din România, care îi urmăresc seria de autor de la Polirom, laureatul Premiului Nobel pentru Literatură are, cum știm, mulți ași în mânecă pentru a-și cuceri iar și iar cititorii. Evident, nu toate cărțile lui se bucură de același succes, nu toate au o forță egală de a seduce, dar toate sunt mostre valoroase de literatură și au povești consistente de spus cum numai marii povestitori știu să le spună.
Calitatea de mare povestitor a lui Orhan Pamuk o probează și „Nopțile ciumei”. Pe o insulă inventată, unde domnește o anumită ordine a lucrurilor, într-un spațiu paradiziac, tradiția se confruntă cu modernitatea. Conflictul a născut biblioteci întregi, desigur, și destule capodopere literare, dar și această ficțiune merită cu prisosință atenție. Ciuma care se abate peste comunitatea din frumosul Minger, ținut imaginar dintre Creta și Cipru, când Imperiul Otoman e pe sfârșite se află în centrul unui roman istoric fermecător, care ne invită să ne întoarcem în timp, într-un Levant pestriț.
Dacă știți cărțile lui Pamuk, sigur o să vă încânte și acesta, pentru că o să descoperiți încă o dată calitățile scriitorului. Dacă e prima carte a lui pe care o citiți, e foarte posibil să vreți să încercați și alte romane pe care le-a scris.
3.„Doctorul Garin” de Vladimir Sorokin, traducere de Antoaneta Olteanu, Editura Curtea Veche
În seria de autor inițiată de Editura Curtea Veche acum câțiva ani au apărut mai multe romane ale acestui important scriitor rus. Lor li se adaugă acum o carte ce reconfirmă copleșitorul talent de a povesti la lui Vladimir Sorokin și arta de a scrie povești ce rămân în memoria cititorului.
De data asta, o poveste de dragoste care începe cu o furtună de zăpadă sau, dacă privești altfel, cu o supraviețuire miraculoasă – a doctorului care, în ciuda tuturor probabilităților, nu moare înghețat în gerul stepei. Dacă vă amintiți „Viscolul”, romanul mai vechi al autorului, aflați că „Doctorul Garin” îl continuă, cumva, construind o distopie în haine de roman de aventuri, străbătută de un lirism care se simte de la prima la ultima pagină. Încă din primul paragraf, așezat sub semnul lipsei de speranță, și până la ultimul, rafinamentul scriitorului rus scoate la iveală o lume contrariantă, cu efect hipnotic. Pornind dinspre Sanatoriul „Cedrii Altaiului”, universul inventat configurează urmările unui experiment sovietic terifiant.
Din cenușa lui se naște această dragoste care-i solicită scriitorului resorturi ce scot în relief profunzimi imposibil de explicat într-un paragraf și elanuri ale imaginației cum întâlnim la prozatorii cei mai puternici. „Doctorul Garin” este o provocare din mai multe puncte de vedere și pune în fața cititorului imagini și întrebări neliniștitoare despre ființa umană, din cele care rămân fără răspuns multă vreme după ce lectura s-a încheiat.
4.„Taba-Taba” de Patrick Deville, traducere de Rodica Baconsky și Alina Pelea, Editura Casa Cărții de Știință
În ciuda calității literaturii lui și a unei relative notorietăți, cărțile francezului Patrick Deville au fost traduse relativ târziu în română. După „Ciuma și holera”, roman pentru care sperăm să se găsească mulți cititori și la noi, a apărut recent această scriere de mari dimensiuni numai bună de citit într-o pauză de la viața cotidiană cum e vacanța.
Scriere cu evidentă dimensiune autobiografică, „Taba-Taba” te trimite cu gândul, în timp ce-i parcurgi paginile luxuriante, poate și la celebra carte „Manuscrisul găsit la Saragosa”, și la cărțile altui francez recent tradus la noi, Mathias Enard. Rememorare a unei vieți prin revizitare a locurilor care au determinat-o sau în care s-a oprit, cartea lui Patrick Deville se deschide, emblematic, cu o scenă din tumultuoșii, inepuizabilii ani ̕̕ʼ60, după care urmează un captivant flux al memoriei și al meditației. Într-un spital de psihiatrie, fost lazaret, un bătrân repetă neîncetat: „Taba-Taba”. Descifrarea enigmei din acest cuvânt repetat îl conduce pe cititor prin pagini seducătoare, unde se retrezesc la viață istorii cu războaie și trădări, dar și cu descoperiri. Acest „roman fără ficțiune”, cum a fost numit, scoate la lumină secvențe obscure dintr-o seducătoare poveste de familie, creând o proză cu o muzicalitate aparte.
Lumea orientală prinde contur atât cât să ne stârnească și mai mult imaginația și curiozitatea, iar lumea occidentală e expusă, în multele ei nuanțe, în toată fragilitatea ei, în țesătura ea însăși fragilă a acestui roman ce privește înapoi spre istoria mare și istoria mică.
5.„Mierea și amarul” de Tahar Ben Jelloun, traducere de Mihaela Stan, Editura Nemira
Primul scriitor magrebian care a primit prestigiosul Premiu Goncourt în Franța, Tahar Ben Jelloun face parte din portofoliul Editurii Nemira, care i-a publicat în ultimii ani câteva romane, readucând și câteva volume mai vechi.
După „Căsătorie de plăcere” și „Fericirea conjugală”, anul acesta a ajuns în librării „Mierea și amarul”, romanul unor neputințe, romanul unei tragedii, a Samiei, romanul unei dispariții, tot a Samiei. Dulcele și amarul se amestecă, desigur, în această radiografie fără milă, care arată necruțător o mulțime de frici, lașități și neputințe care au dus la sfârșitul tragic al unei adolescente. Prizonieri ai suferinței, ai neînțelegerii, ai urii, părinții sunt portretizați în nuanțe care merită reflecția dumneavoastră. Iar în relația cu Viad, tânărul care le alină durerea și le ușurează drumul spre ieșirea din viață, toată fragilitatea, toată cruzimea și toată inocența se dezvăluie, în proporții variabile, într-un fel demn de un observator de mare subtilitate.
Exact așa cum este Tahar Ben Jelloun, un scriitor sedus de arta de a povesti, dar și de dorința de a arăta cu degetul hibele unei gândiri și ale unor tradiții care continuă să facă ravagii. În cele câteva ore cât vă ia să citiți acest mic roman cu povestea lui ce pătrunde indiscret, cu forță, în viețile câtorva personaje, veți fi tulburați, măcar din cânt în când. Și, tot din când în când, poate vă veți minuna de forța pe care încă o au poveștile bine scrise.
