-->

Conferințele FITS 2019: Vertigo Dance Company sau despre succesul dansului ca împletire a artei cu viața
https://www.ziarulmetropolis.ro/conferintele-fits-2019-rachel-grodjinovsky-vertigo-dance-company-despre-succesul-dansului-ca-impletire-a-artei-cu-viata-din-jurul-artei/

Spectacolele de dans israeliene sunt, de mulţi ani, printre cele mai de succes la Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu. şi foarte repede sold out  La conferinţa de la Librăria Habitus din a cincea zi a FITS, Rachel Grodjinovsky, reprezentanta celebrei Vertigo Dance Company, a vorbit despre companie şi spectacolul „One One&One”.

Un articol de Cristina Enescu Aky|18 iunie 2019

Compania de dans contemporan Vertigo a fost creată în 1992 de un cuplu de artiști și se dorește a fi un mesager al artei israeliene de cel mai înalt nivel. Alături de compania de dans, Vertigo include și o școală de dans și organizarea de workshop-uri internaționale, inclusiv cu persoane cu dizabilități.

După mulți ani de carieră în dans, Rachel Grodjinovsky s-a rupt o vreme de această profesie, apoi a revenit în Israel și a găsit o scenă a dansului destul de adormită. „Exista o nevoie de a dezvolta dansul contemporan israelian și am fost norocoasă să fiu printre cei care au ajutat la asta. În timp am ajuns să putem prezenta lumii o altă imagine a Israelului, altceva decât vezi la știri sau la televizor, imaginea unei culturi artistice extrem de creative.”

Ce face atât special dansul contemporan din Israel? „La noi în Israel practic nu ai cum să separi viața ta socială, politică, de cea artistică, iar asta înseamnă că băieții (timp de 3 ani) și fetele (timp de 2 ani) merg în armată la 18 ani, motiv pentru care băieții își încep cariera ceva mai târziu decât de regulă. Dansatorii au așadar această pauză obligatorie în pregătirea lor artistică, pe de altă parte nu au cum să nu fie influențați de realitățile din jurul lor, iar asta face ca dansul lor să fie foarte puternic, pasional. Israelul ca stat are doar 70 de ani, dar are o tradiție de peste 2.000 de ani, și asta se simte de asemenea în modul în care facem artă.”

Rachel Grodjinovsky spune că „Vertigo a fost numele primului lor spectacol înainte de a lua acest nume și pentru companie. Numele a fost ales pentru că descrie senzația pe care o au piloții când fac acrobații în aer, și pe care au vrut să o replice în dans. Vertigo e în primul rând un stil de viață, în care arta și natura umană. Ca sediu, ei au creat un sat artistic eco într-o zonă în care, în Biblie, se spune că a avut loc lupta dintre David și Goliat. Noa Wertheim vine dintr-un mediu foarte religios, pentru care tradiția și filozofia Bibliei sunt extrem de importante. Iar asta se vede în mod special în spectacolul One One&One, prezentat la Sibiu. De aici și conexiunea cu pământul, pe care dansatorii se mișcă la propriu pe scenă și cu care noi toți avem o conexiune foarte puternică. De aceea și la workshopul susținut în cadrul FITS, Noa a vorbit despre grounding, împământare. E un cerc al vieții relația asta specială cu pământul, din care am venit și în care ne întoarcem.”

Dansatorii (majoritar din Israel, căci compania are un pronunțat caracter cultural național, dar și unii internaționali) sunt selectați nu numai după nivelul și specificul lor tehnic ci și în funcție de personalitatea lor, căci Vertigo e în primul rând, spune Rachel Grodjinovsky o comunitate de afinități elective, iar coregrafa Noa Wertheim petrece mult timp și discutând cu ei.

Octavian Saiu a observat că multe companii de dans din Israel sunt fondate și conduse nu doar de o persoană ci de familii de artiști, ceea ce impregnează proiectele artistice cu un intens spirit comunitar  Vorbind despre estetica dansului acestei celebre trupe de dans, reprezentanta companiei a vorbit despre faptul că coregrafa Noa Wertheim caută nu doar o rigoare a mișcărilor ci în mod special expresia interioară particulară a fiecărui dansator. „În One One&One, prezentat la FITS 2019, e o complicitate specială între dansatori, își dau complet voie să se dăruiască celorlalți dansatori. E o mișcare care vine din interior.” Spectacolul jonglează cu lumea interioară și cea exterioară, cu viața comunitară și cea interioară a fiecărui dansator.

*

One One & One (Vertigo Dance Company, Israel)

Coregrafie: Noa Wertheim

Dansatori: Sian Olles, Liel Fibak, Sándor Petrovics, Shani Licht, Etai Peri, Daniel Costa, Hagar Shachal, Jeremy Alberge, Korina Fraiman, Yotam Baruch

Muzică originală: Avi Balleli

Muzicieni: (violă și voce) Galia Hai, Oud Eliahu Dagmi, (voce/Vocals) Ilai Balleli

Costume: Sasson Kedem

Stage Design: Roy Vatury

Lighting Design: Dani Fishof – Magenta

https://vertigo.org.il/en/

www.sibfest.ro

Foto credit: Paul Băilă



15
/07
/26

Deși vulcanică, are calmul câștigătorului; deși volubilă, are tăcerea înțeleptului; deși impulsivă, mizează pe stăpânirea de sine și se impune printr-un echilibru care a contribuit decisiv la consolidarea unei cariere de invidiat, care a convertit minusurile în plusuri. Sophia Loren are 91 de ani și rămâne cea mai iubită actriță italiancă din toate timpurile, diva care a fermecat generații întregi de creatori și de iubitori de artă, cucerind ecranul încă de la primele încercări adolescentine...

14
/07
/26

Membrii juriului Concursului Internațional George Enescu 2026, alături de foști laureați și invitați de prestigiu ai scenei internaționale, vor susține, între 4 și 18 septembrie, șase recitaluri camerale extraordinare pe scena Ateneului Român. Seria reprezintă una dintre tradițiile definitorii ale Concursului Enescu și oferă publicului ocazia de a asculta artiști care modelează astăzi standardele interpretării muzicale la nivel internațional.

14
/07
/26

Ivan Gallery, în colaborare cu Fragment Gallery din New York, prezintă expoziția A Line in Use, deschisă în perioada 16 iulie – 15 august, care reunește lucrările artiștilor Giulia Crețulescu, Gavril Pop, Adrian Ganea, Dan Beudean, Simona Runcan și Ivana Mladenović. Curatoriată de Daniela Custrin, expoziția propune o investigație intergenerațională asupra geometriei ca limbaj formal și condiție politică.

13
/07
/26

Orchestra Operei Naționale București, dirijată de Daniel Jinga, a susținut duminică, 12 iulie 2026, un concert pe scena în aer liber de la Villa Rufolo, în cadrul celei de-a 74-a ediții a Festivalului Internațional de la Ravello. Evenimentul a marcat încheierea semestrului românesc al Anului Cultural România - Italia 2026 şi a fost realizat cu sprijinul Ministerului Culturii și al Ambasadei României în Italia.

09
/07
/26

Organizat de Reading is Cool și revista MATCA, NOD Festival este punctul de întâlnire dinamic al profesioniștilor din domeniul literar și al artiștilor din domenii influențate de literatură, fie că este vorba despre teatru, film sau muzică, cu publicul consumator de cultură. Festivalul își propune să depășească formatul tradițional al unui eveniment literar și să creeze conexiuni între industrii, idei și comunități.

08
/07
/26

Ediția a 36-a a Festivalului Național de Teatru, program permanent al UNITER – unul dintre cele mai importante evenimente teatrale din România, spațiu al expunerii diversității și complexității fenomenului teatral românesc – va avea loc la București, în perioada 16-25 octombrie 2026.

08
/07
/26

Orchestra Operei Naționale București, dirijată de Daniel Jinga, va susține pe 12 iulie 2026 un concert pe scena în aer liber de la Villa Rufolo, în cea de-a 74-a ediție a Festivalului Internațional de la Ravello. Evenimentul marchează încheierea semestrului românesc al Anului Cultural România - Italia 2026.

07
/07
/26

Vineri, 10 iulie, Muzeul Micul Paris din București programează o nouă reprezentație a concertului La Grande Belleza, susținut de soprana Alexandra Știrban și chitaristul Maxim Belciug, cu pagini din Händel, Scarlatti, Mozart, Bellini ori Puccini.

06
/07
/26

Între 31 iulie și 2 august, clubul Control din București devine gazda primei ediții Stray Lights Festival, un nou eveniment dedicat muzicii care există în afara categoriilor și formulelor previzibile. Timp de trei zile, publicul va putea descoperi artiști care navighează între post-punk, noise rock, shoegaze, ambient, experimental și alte teritorii sonore greu de încadrat, dar imposibil de ignorat.

06
/07
/26

E seara zilei de 7 iulie 1967. John Merivale, actorul cu care Vivien Leigh avea o relație de mai mulți ani, pleacă la teatru lăsând-o pe ea acasă să se odihnească. E anul 1967. Vivien Leigh are 53 de ani și suferă de mult timp de tuberculoză și de tulburare bipolară.

03
/07
/26

„Cred că arta dramatică este o artă eminamente feminină. Să-ți fardezi chipul, să-ți disimulezi adevăratele sentimente, să încerci să te faci plăcută și să atragi atenția, toate acestea sunt defecte puse în seama femeilor și care sunt tratate cu mare indulgență...”