Conferințele FITS 2019: Vertigo Dance Company sau despre succesul dansului ca împletire a artei cu viața
https://www.ziarulmetropolis.ro/conferintele-fits-2019-rachel-grodjinovsky-vertigo-dance-company-despre-succesul-dansului-ca-impletire-a-artei-cu-viata-din-jurul-artei/

Spectacolele de dans israeliene sunt, de mulţi ani, printre cele mai de succes la Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu. şi foarte repede sold out  La conferinţa de la Librăria Habitus din a cincea zi a FITS, Rachel Grodjinovsky, reprezentanta celebrei Vertigo Dance Company, a vorbit despre companie şi spectacolul „One One&One”.

Un articol de Cristina Enescu Aky|18 iunie 2019

Compania de dans contemporan Vertigo a fost creată în 1992 de un cuplu de artiști și se dorește a fi un mesager al artei israeliene de cel mai înalt nivel. Alături de compania de dans, Vertigo include și o școală de dans și organizarea de workshop-uri internaționale, inclusiv cu persoane cu dizabilități.

După mulți ani de carieră în dans, Rachel Grodjinovsky s-a rupt o vreme de această profesie, apoi a revenit în Israel și a găsit o scenă a dansului destul de adormită. „Exista o nevoie de a dezvolta dansul contemporan israelian și am fost norocoasă să fiu printre cei care au ajutat la asta. În timp am ajuns să putem prezenta lumii o altă imagine a Israelului, altceva decât vezi la știri sau la televizor, imaginea unei culturi artistice extrem de creative.”

Ce face atât special dansul contemporan din Israel? „La noi în Israel practic nu ai cum să separi viața ta socială, politică, de cea artistică, iar asta înseamnă că băieții (timp de 3 ani) și fetele (timp de 2 ani) merg în armată la 18 ani, motiv pentru care băieții își încep cariera ceva mai târziu decât de regulă. Dansatorii au așadar această pauză obligatorie în pregătirea lor artistică, pe de altă parte nu au cum să nu fie influențați de realitățile din jurul lor, iar asta face ca dansul lor să fie foarte puternic, pasional. Israelul ca stat are doar 70 de ani, dar are o tradiție de peste 2.000 de ani, și asta se simte de asemenea în modul în care facem artă.”

Rachel Grodjinovsky spune că „Vertigo a fost numele primului lor spectacol înainte de a lua acest nume și pentru companie. Numele a fost ales pentru că descrie senzația pe care o au piloții când fac acrobații în aer, și pe care au vrut să o replice în dans. Vertigo e în primul rând un stil de viață, în care arta și natura umană. Ca sediu, ei au creat un sat artistic eco într-o zonă în care, în Biblie, se spune că a avut loc lupta dintre David și Goliat. Noa Wertheim vine dintr-un mediu foarte religios, pentru care tradiția și filozofia Bibliei sunt extrem de importante. Iar asta se vede în mod special în spectacolul One One&One, prezentat la Sibiu. De aici și conexiunea cu pământul, pe care dansatorii se mișcă la propriu pe scenă și cu care noi toți avem o conexiune foarte puternică. De aceea și la workshopul susținut în cadrul FITS, Noa a vorbit despre grounding, împământare. E un cerc al vieții relația asta specială cu pământul, din care am venit și în care ne întoarcem.”

Dansatorii (majoritar din Israel, căci compania are un pronunțat caracter cultural național, dar și unii internaționali) sunt selectați nu numai după nivelul și specificul lor tehnic ci și în funcție de personalitatea lor, căci Vertigo e în primul rând, spune Rachel Grodjinovsky o comunitate de afinități elective, iar coregrafa Noa Wertheim petrece mult timp și discutând cu ei.

Octavian Saiu a observat că multe companii de dans din Israel sunt fondate și conduse nu doar de o persoană ci de familii de artiști, ceea ce impregnează proiectele artistice cu un intens spirit comunitar  Vorbind despre estetica dansului acestei celebre trupe de dans, reprezentanta companiei a vorbit despre faptul că coregrafa Noa Wertheim caută nu doar o rigoare a mișcărilor ci în mod special expresia interioară particulară a fiecărui dansator. „În One One&One, prezentat la FITS 2019, e o complicitate specială între dansatori, își dau complet voie să se dăruiască celorlalți dansatori. E o mișcare care vine din interior.” Spectacolul jonglează cu lumea interioară și cea exterioară, cu viața comunitară și cea interioară a fiecărui dansator.

*

One One & One (Vertigo Dance Company, Israel)

Coregrafie: Noa Wertheim

Dansatori: Sian Olles, Liel Fibak, Sándor Petrovics, Shani Licht, Etai Peri, Daniel Costa, Hagar Shachal, Jeremy Alberge, Korina Fraiman, Yotam Baruch

Muzică originală: Avi Balleli

Muzicieni: (violă și voce) Galia Hai, Oud Eliahu Dagmi, (voce/Vocals) Ilai Balleli

Costume: Sasson Kedem

Stage Design: Roy Vatury

Lighting Design: Dani Fishof – Magenta

https://vertigo.org.il/en/

www.sibfest.ro

Foto credit: Paul Băilă



23
/06
/21

„Nu cred că există ceva despre care nu se poate vorbi sau care nu poate fi examinat. Nu am simţit niciodată că ar trebui să existe vreo limită pe care nu ar trebui s-o încalc”, spune Neil LaBute și afirmația se verifică prin fiecare dintre textele pe care le-a scris.

23
/06
/21

Vernisată de Ziua Internaţională a Iei la ARCUB, expoziţia „Chimonoul întâlneşte ia” curatoriată de Iulia Gorneanu prezintă în oglindă simboluri ale culturii nipone şi culturii autohtone şi marchează 100 de ani de la stabilirea relaţiilor diplomatice dintre Japonia şi România.

23
/06
/21

2/3 galeria se deschide publicului în luna iunie 2021, în locația de pe Strada Franceză nr. 4, între 17:00 - 00:00 cu expoziția „I’m not there” prezentând lucrările artistului John Divola.

21
/06
/21

Cel mai stimulant film văzut la ediţia din acest a Festivalului One World Romania, disponibil şi online până la 27 iunie, a fost „N-o să mai fie noapte” (2020), al cineastei franceze Eléonore Weber. Este un documentar făcut doar din imagini înregistrate de camerele instalate pe căştile de protecţie ale soldaţilor aflaţi în misiuni aeriene cu elicopterul în regiuni din Orientul Mijlociu.

20
/06
/21

Prin multe dintre filmele din selecţia din acest an, Festivalul One World, primul mare eveniment cinematografic desfăşurat fizic în 2021 în România, a arătat libertatea uriaşă pe care documentarul şi-o poate lua faţă de norme, atunci când cineaştii nu se tem să caute forme mai radicale pentru subiectele lor. O parte din selecţie poate fi văzută online în perioada 21-27 iunie.