Marcăm treizeci de ani de la ieşirea din dictatură cu o vizită în inima Europei, la Bruxelles, unde România este ţara-invitată la Festivalul Europalia (între octombrie 2019 şi februarie 2020).
Un articol de Andrei Crăciun|18 decembrie 2019
I. O introducere: ce este Europalia
Europalia este un festival internațional de artă care se desfășoară de exact cincizeci de ani la Bruxelles, în Belgia.
Fiecare ediție se dedică unei țări cu tezaur cultural excepțional (în acești cincizeci de ani au fost invitate țări dintre cele mai diferite, de la China la Brazilia și de la Polonia la Mexic).
România și-a câștigat statutul de țară invitată la Europalia 2019, în mai 2016. Vedeta Festivalului este neîndoielnic Expoziția Brâncuși.
Capitala Belgiei este împânzită cu anunțuri privind prezența operei acestui mare artist din secolul XX la Bruxelles.
E o ediție în care se celebrează deopotrivă cincizeci de ani de viață ai Festivalului și treizeci de ani de la ieșirea României din dictatura comunistă.
- Mai multe detalii despre Europalia puteți găsi aici.
- De asemenea, dacă doriți să urmăriți cronici actualizate la evenimentele de Bruxelles, le găsiți pe pagina Institutului Cultural Român dedicată Festivalului.
- Întregul calendar al evenimentelor poate fi consultat aici.
- Detalii despre Expoziția Brâncuși găsiți aici.
II. Ce se întâmplă la Europalia
La Europalia se vorbește, prin intermediul artei, despre trecutul, prezentul și viitorul României. Este un gest de reverență culturală la adresa țării noastre care nu are, la această oră, egal pe mapamond.
În acest anotimp extraordinar la Bruxelles, România și artiștii ei sunt foarte importanți. Se vorbește la superlativ despre sculptorii români, despre cinematografia românească, despre teatrul românesc, despre literatura română și tot așa.
Scriitori români, la Europalia 2019
Se organizează întâlniri cu figuri importante ale lumii culturale din România de azi, iar publicul european plătește bilete să îi vadă, să îi asculte pe acești oameni.
Sunt omagiați și artiști cu origini române care nu mai trăiesc, dar au lăsat o urmă în conștiința continentului european.
III. Omagiu lui Gherasim Luca
Un astfel de eveniment am văzut și noi ieri, la Muzeul Regal de Arte Frumoase din Bruxelles: Gherasim Luca, déraison d’être.
Am fost acolo și suntem în măsură să dăm această mărturie: la sfârșitul spectacolului dedicat poeziei suprarealistului din București, s-a aplaudat unsprezece minute fix, aplauze care n-aveau nimic de congres comunist, aplauze dintr-o lume liberă.
Zeci de oameni au fost pur și simplu năuciți de întâlnirea cu poezia lui Gherasim Luca. Și năuciți au ieșit ei în stradă, iar la unul dintre colțurile muzeului s-au oprit să asculte altfel tânguirea unui acordeon, o tânguire pentru trecători.
În România, memoria poetului nu mai are atâția gardieni câți ar merita. Despre Gherasim Luca, Gilles Deleuze spunea că „a fost cel mai mare poet francez, chiar dacă era român”.
Gherasim Luca
Dar cine a fost Gherasim Luca? Poetul s-a născut pe 23 iulie 1913, sub semnul zodiacal al leului, într-o familie de evrei din București. A primit la naștere numele Salman Locker. S-a săvârșit pe 9 februarie 1995, la aproape optzeci și doi de ani, sărind în Sena. Ultimele sale cuvinte au fost despre cum nu se mai poate trăi pe pământ, în această lume în care nu mai e loc pentru poeți.
Gherasim Luca a fost avangardist (din generația de aur a avangardei române, alături de nume ca Geo Bogza sau Sașa Pană) și a făcut o carieră strălucitoare la Paris ca suprarealist.
Își recita singur poemele, iar oamenii veneau să îl asculte pentru că era spectaculos, mai ales când se bâlbâia.
Gherasim Luca era un adevărat foc de artificii și niciodată până la el n-a mai sunat limba franceză astfel.
Ieri la amiază, la Muzeul Regal de Arte Frumoase de la Bruxelles, trei actori, Gabriel Almaer, Bernard Gahide and Robin Van Dyck, au recitat în stilul lui Gherasim Luca, uluindu-i pe spectatori. Celor trei li se adăuga artista Annette Brodkom, care aducea lămuriri cu privire la puzzle-ul incredibil care a fost viața poetului și îi făcea, din vreme în vreme, laudatio.
Despre Gherasim Luca s-a spus că a fost unul dintre reprezentanții cei mai însemnați ai ontopoeziei, ceea ce vrea să spună că la el nu au existat niciodată granițe între viață și vers.
A trăit întocmai cum a scris, cu un ritm nemaipomenit, care înseamnă chiar asta: așa ceva nu s-a mai pomenit, nu s-a mai întâmplat. Gherasim Luca vrăjea pur și simplu cuvintele, iar ele îl ascultau, până la muzicalitatea poemelor sale, de dragoste și deznădejde, nimeni n-a mai ajuns.
Artiștii francezi au recitat dintre cele mai cunoscute opere ale lui Gherasim Luca, precum Autodeterminare sau Visul în acțiune sau Passionnément sau Son corps léger.
Annete Brodkom observa că, în franceză, până și numele lui Gherasim Luca sună ca o orchestră.
Cuvintele de dragoste care s-au spus despre poet ieri la amiază la Bruxelles s-ar cuveni să ne pună pe gânduri.
Gherasim Luca a fost neîndoielnic un mare poet de limbă franceză, dar înainte de asta a fost un mare poet de limbă română. Expresia sa este românească. El este unul dintre acei minunați fii rătăcitori ai literaturii române.
Și nici nu avem o altă concluzie: Gherasim Luca este încă o lume întreagă de recuperat pentru literatura română.
Gherasim Luca vrăjea pur și simplu cuvintele, iar ele îl ascultau, până la muzicalitatea poemelor sale, de dragoste și deznădejde, nimeni n-a mai ajuns.
