„Când se lasă seara peste Bucureşti sau Metabolism“, în regia lui Corneliu Porumboiu, intră vineri, 20 septembrie, în cinematografele româneşti.
Un articol de Dan Boicea|17 septembrie 2013
„Când se lasă seara peste Bucureşti sau Metabolism“, în regia lui Corneliu Porumboiu, intră vineri, 20 septembrie, în cinematografele româneşti.
Paul, regizorul unui film politic, are o aventură cu Alina, o actriţă dintr-un rol secundar. Într-o zi, Paul decide să filmeze o scenă nud cu Alina, dar, cuprins de îndoieli, decide să amâne filmarea, spunându-i producătoarei că are o criză de ulcer. Viaţa lui personală începe să se amestece din ce în ce mai mult cu viaţa profesională, iar filmarea ia o turnură neaşteptată.
Regizorul Corneliu Porumboiu şi actorii Bogdan Dumitrache, Diana Avrămuţ şi Mihaela Sârbu au vorbit despre film, la o conferinţă de presă. Iată cele mai importante declaraţii ale lui Corneliu Porumboiu:
Corneliu Porumboiu: „Sincer, nu m-am gândit să fac un film experimental. Aşa a ieşit“
● Corneliu Porumboiu: Ideea filmului mi-a venit în urmă cu trei ani, când domnul Sergiu Nicolaescu a propus o nouă lege a cinematografiei. Am fost chiar şi în Camera Deputaţilor, pentru o dezbatere în sensul ăsta. Concursul la Centrul Naţional al Cinematografiei (CNC) se dădea după un decupaj regizoral. Asta mi-a provocat amintiri din şcoală, despre modul în care încercam să fac cinema. În şcoală am trăit cu un anumit tip de penurie, cu o anumită limitare. La examene mă duceam cu un decupaj regizoral pe care îl făceam acasă, singur, cronometrând cadrele din film, dând replicile singur şi făcând intrările. De aici am plecat cu filmul ăsta.
● „Metabolism“ conţine un soi de interogare, despre felul în care am început să fac film. Nu e neapărat o confesiune şi nici nu am urmărit o teză anume.
● În personajul din film, regizorul, sunt anumite obsesii ale mele: cea cu timpul real al acţiunii, care este prezentă şi în celelalte filme ale mele. E mai degrabă un soi de lucru într-un anumit tip de dramaturgie care permite expandarea detaliului.
Corneliu Porumboiu (stânga), alături de actorii din filmul său, la conferinţa de presă
● Cred că e un film bun, dar nu cred că aş putea să-i dau o notă. Nu prea-mi plac notele. În momentul în care ai terminat un film, îl lansezi şi te gândeşti la următorul.
● Filmul a avut vreo şapte variante de scenariu. L-am făcut cu un soi de nostalgie pentru peliculă. M-a interesat acel nivel superficial al personajelor, personaje pe care le descoperi, cumva, din mers. Ele sunt într-o zonă de aparenţă, nu se dezvăluie.
● Când se lasă seara peste Bucureşti poate că e un fel de stare, un moment al zilei pe care nu-l vedem în film. Are ceva poetic care funcţionează ca un contrapunct la metabolism.
● Mai am în comun cu regizorul din film o anumită obsesie a realului. Pot fi uneori la repetiţii destul de precis, de maniac.
● Da, „Metabolism“ are în spate o structură, o poveste, dar ce am căutat eu în acest film cred că o să găsesc în următorul meu film.
Citiţi şi: CRONICĂ DE FILM Metabolism. Porumboiu sau filmul radical
● Toate filmele mele sunt politice.
● Un film se naşte la montaj.
● Proiecţia de la Festivalul de la Locarno a fost cu 3-4.000 de oameni în sală. Unii dintre ei au mai şi ieşit…
● Cei cărora le-a plăcut filmul o să spună că le-a plăcut, cei cărora nu le-a plăcut o să spună că nu l-au văzut.
● În timp, am avut şansa de a fi premiat la câteva festivaluri. Niciodată n-a contat un premiu, ci a contat ca filmul să fie acolo.
● Pentru mine contează câte puţin din fiecare: publicul, distribuţia, să fii în festivaluri şi critica. Cred că am un public al meu, interesat de ce fac eu. La „A fost sau n-a fost?“ am avut cam 12.000 de spectatori în România, iar la „Poliţist, adjectiv“ cam 10.000.
● „Metabolism“ a fost trimis la Festivalul de la Cannes şi nu a fost selectat. Pe moment am avut o dezamăgire, având în vedere faptul că am avut filme acolo încă din şcoală. În timp, acea dezamăgire s-a dus“.
● Nu e vorba de cât de pregătit e publicul pentru filmul meu. Cred că e nevoie de curiozitate. Când am văzut «Eclipsa», de Antonioni, am zis: „du-te, băi, de aici!“. Dar am mers acasă, am stat şi am spus că e ceva acolo. Am crescut cu filme care nu mi-au plăcut în sensul ăla facil. Dar eu am un public al meu. Evident că acest film nu va face intrări precum „Titanicul“.
Bogdan Dumitrache: „Corneliu Porumboiu e clar ca regizor. Am avut o lună de repetiţii, în care am discutat despre tot. Am avut timp să asimilăm şi să mobilăm interior personajele“.
Diana Avrămuţ: „Corneliu Porumboiu a fost foarte prietenos cu mine şi asta mi-a plăcut, m-a făcut să mă simt ca acasă“.
Dacă v-a plăcut articolul, urmăriţi-ne și pe Facebook!
