Festivalul Internaţional de Film Cinepolitica revine între 13 şi 17 aprilie, la Cinema Elvira Popescu din Bucureşti, cu cea de-a cincea ediţie. Și anul acesta Cinepolitica vă va aduce filme selectate cu grijă, şocante şi puternice, dar şi dezbateri şi evenimente speciale.
Un articol de Liliana Matei|12 martie 2016
Anual, festivalul Cinepolitica își propune ca prin intermediul artei cinematografice să dezvăluie publicului mecanismele şi motivaţiile politice care îşi pun amprenta asupra noastră, a tuturor.
Competiţia internaţională a festivalului include o selecţie relevantă de lungmetraje recente, din întreaga lume, care abordează, într-o manieră specifică, zona politicului şi implicaţiile sale.
Durak/ The Fool (r. Yuriy Bykov), o dramă socială intensă care vine din Rusia profund coruptă, și Cavalerii Albi/ Les Chevaliers Blancs, un film inspirat dintr-un caz real care a zguduit Franța în 2007, fac parte din competiția celei de-a cincea ediții a Festivalul Internațional de Film Cinepolitica.
Durak/ The Fool este regizat, scris și montat de Yuriy Bykov, un tânăr regizor rus, care a atras atenția presei și a criticilor de film încă din 2013, când și-a prezentat la Cannes cel de-al doilea lungmetraj, The Major/ Mayor, unde și interpretează unul dintre rolurile secundare.
Cel de-al treilea film al său, Durak/ The Fool (2014, Rusia), pune față-n față un instalator idealist cu un sistem birocratic atât de corupt încât periclitează nu doar viața instalatorului, ci și a altor 800 de cetățeni. Filmul este considerat o metaforă a unui sistem care stă să cadă ca urmare a zeci de ani de corupție și management defectuos.
În 2007, membrii ONG-ului francez Arca lui Zoe au încercat să scoată din Ciad peste 100 de copii, care ar fi urmat să fie adoptați de familii franceze. Cei 103 copii, răpiţi la frontiera ciadiano-sudaneză şi pe punctul de a fi trimişi la Paris sub pretextul evacuării sanitare, au fost recuperaţi însă de poliţia din Abeche, chiar înainte de îmbarcarea lor.
Cavalerii Albi/ Les Chevaliers Blancs (2015, Belgia – Franța), filmul regizorului belgian Joachim Lafosse, este inspirat de acest caz și, la fel ca în cazul precendentului său lungmetraj, À perde la raison, inspirat tot din fapte reale, Lafosse nu caută să prezinte spectatorilor un adevăr absolut, ci mai degrabă adoptă o poziție neutră: drumul spre Iad este pavat cu bune intenții, iar voluntarii ONG-iști sunt prezentați ca niște oameni de bine, dar depășiți de evenimente și mai apoi orbiți de sentimente.
