Cristina Mihăilescu face parte din generaţia tânără de actori şi a absolvit Facultatea de Teatru, secţia Actorie, la clasa Ion Cojar şi Adrian Titieni, în 2010.
Un articol de Monica Andrei|13 februarie 2017
Cristina Mihăilescu a urmat cursuri de Canto Clasic, la clasa profesorului Claudia Codreanu, de la Universitatea Națională de Muzică, București, precum și cursuri de balet, dans contemporan și latino-american. A jucat în filmele: “Casanova, identitate feminină”, regie Marius Barna (2008), “Adolescentus”, regie Radu Bărbulescu (2010),“Efecte secundare”, regie Vladimir Dembinski (2010), “Linia fierbinte”, regie Paul Negoescu (2011) “După dealuri”, regia Cristian Mungiu (2012), “Ultimul zburător”, regia Ovidiu Georgescu (2013), “03-By pass”, regia Napoleon Helmis, (2013), “LAG”, regia Anton Groves ( 2014), “ Degetul”, regia Tudor Botezatu (2014), “De sfeștanie”, regia Tudor Botezatu (2015), “Vara s-a sfârșit”, regia Radu Potcoava, (2015) și în serialele de televiziune: “La Bloc”, PRO TV (2007), “Liber pe contrasens”, TVR 1 (2007) “Tanti Florica”, PRO TV, sezonul 1 și 2, 2012,/2013.
Încă din studenție a intepretat roluri în spectacolele de teatru: “Hamelin”, de Juan Mayorga, regia Claudiu Goga, Teatrul Mic, (2008), “Pinocchio’s dream”, regia Alexandru Pamfile, Club The Ark, (2010), “Nişte fete”, de Neil LaBute, regia Mihai Brătila, UNATC, (2010), “Woyzeck”, de Georg Buchner, regia Alexandru Pamfile, UNATC, (2010), “Paraziţi”, de Marius von Mayenburg, regia Liviu Cristian, UNATC, (2010), “Dezbaterea”, de Ethan Cohen, regia Ramona Iacob, Café-Teatru Godot,(2011), “Don Juan”, de Moliere, regia Marcel Țop, Café-Teatru Godot, (2011), “Praga.Ultimul zbor.”, de Ștefan Caraman, regia Ovidiu Caita – Teatrul “Jean Bart” Tulcea(2012), “Hamlet”, de William Shakespeare, regia Marcel Țop – Teatrul “I.C.Nottara” (2014).
La Teatrul Tineretului din Piatra Neamț unde este angajată o puteți vedea în spectacolele: “Dar ce-ați crezut”, de Nadejda Ptuskina, regia Tudor Tabăcaru, “Aproape”, de John Cariani, regia Vlad Cristache și “Cum vă place”, de William Shakespeare, regia Vlad Cristache.La Teatrul Metropolis din București interpretează rolul domniței de la curtea Elisei, sora lui Napoleon și Lilith, în spectacolul “Paganini”, de Mick Davis, regia Mick Davis.
Faci naveta între Teatrul Metropolis din București, unde joci în spectacolul cu piesa“Paganini”text și regie Mick Davis şi Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ unde ești angajată. Îți este ușor?
Sunt din Bucureşti și m-am obișnuit să fac naveta. Când mi se strică maşina merg cu trenul. Drumul Piatra Neamț-București îl fac șase ore jumătate cu trenul și am deja un ritual: filme și cărți. Îmi iau laptopul, văd nişte filme. Chiar dacă nu ajung să citesc în tren îmi place să ştiu că am o carte cu mine.
Cum ai ajuns să fii angajată la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț?
Am văzut anunţul concursului pe Facebook unde sunt în tot felul de grupuri. Jucasem în teatrul unde sunt angajată acum, în anul al III-lea de facultate, în spectacolul cu piesa“Woyzeck”, de Georg Buchner, în regia lui Alexandru Pamfile, prin 2010. A fost o atmosferă frumaosă la repetiții atunci, eram o echipă, credeam că vom mai face spectacole împreună, însă regizorul a plecat din țară. De atunci a rămas teatrul acesta în mintea mea, cu orașul de munte, peisajele lui și Ceahlăul. M-am hotărât să-mi depun dosarul, apoi m-am prezentat la concurs. Comisia fusese formată din: directorul Teatrului Tineretului din Piatra Neamț, domnul Liviu Timuş, regizorii: Bobi Pricop, Vlad Cristache, Alex Mâzgăreanu, mai erau și actorii teatrului actorii prin sală şi ne priveau.
Ai un repertoriu al tău, cu care te prezinți la castinguri?
Da, am un repertoriu al meu, îl îmbunătățesc tot timpul cu poezii, monologuri etc. Am participat la castinguri destule. La un casting pentru un rol în film treci zece minute prin faţa camerei de filmat. La un casting pentru un rol într-un spectacol de teatru e altfel. Am avut emoţii.
Cum ai aflat că ai fost admisă?
M-au sunat de la teatru ca să-mi dea vestea că voi fi angajată.
Dacă alergi așa, anii trec, îți pierzi încrederea…
Te-ai angajat, te-ai adaptat? Cum este în teatrul de la Piatra Neamț?
În teatrul din Piatra Neamţ mă simt minunat. Am început cu spectacolul “Da, ce-aţi crezut”, apoi am înlocuit o actriță care a plecat și juca în spectacolul “Aproape” în regia lui Vlad Cristache. E un spectacol cu care am fost și în turneu. A urmat spectacolul cu piesa “Cum vă place” de W. Shakespeare, în regia lui Vlad Cristache. Într-un an am fost distribuită în trei spectacole. Îmi place enorm că am deja un ritm, de când mă trezesc dimineaţa, mă pregătesc pentru o zi de repetiţii, îmi beau cafeaua, îmi spun textul, alerg la teatru. Nu e rutină. Am program clar. Repet ziua, seara poate am spectacol. În Bucureşti alergam la zece mii de castinguri şi nu luam întotdeauna. Și dacă alergi așa, anii trec, îți pierzi încrederea și începi să crezi despre tine că nu mai poți să-ți faci meseria… Cel puţin în acest moment, TeatrulTineretului din Piatra Neamț este ceva de care am nevoie acum, ca să mă cunosc ca actriţă, să văd cum evoluez.
Cum ai ajuns să joci în spectacolul “Paganini”?
Nu eram angajată la Teatrul din Piatra Neamț când am participat la castingul pentru figuraţie pentru spectacolul “Paganini”. Am văzut anunțul în Ziarul Metropolis, pe Facebook a fost postat și m-am prezentat la castingul pentru figurație specială.
Este o diferenţă între Mick Davis și regizorii cu care ai lucrat până acum?
Sunt niște diferențe. Mi-a plăcut mult la Mick Davis, că a lucrat atât de bine cu noi rolurile, încât, oricând putem prelua situaţiile. Apoi, regizorul ține mult la poveste. Era condiția obligatorie de a participa la toate repetițiile, ca să vedeam ce făcea cu ceilalţi. Ca să putem juca orice rol din spectacol, ca spectacolul să poată fi pus în program. Mick Davis n-a conceput niciodată ca spectacolul să nu se poată juca, pe motiv că un actor este angajat în alt teatru şi în ziua cutare are spectacol, iar la Metropolis nu se pune în program din acest motiv. Mi-a mai plăcut și faptul că știa de la început ce vrea de la fiecare actor, care era traseul personajului. Ne-a dat siguranţă. Sunt una dintre fetele din grupul domnişoarelor Elisei, sora lui Napoleon.
Interpretezi și Lilith.
După o vreme, mi s-a oferit această șansă să fiu pe același rol cu Meda Victor. În spectacol, Lilith e nevasta lui Satan, iar olul Satan e intepretat de Mihai Sandu Gruia. După ce domnul regizor mi-a propus rolul, m-am documentat despre Lilith şi am găsit că e prima soţie a lui Adam. În spectacol, Lilith este femeia frumoasă şi atrăgătoare, elegantă, care înnebuneşte pe toată lumea pe acolo. Machiajul este în contrast cu rochia superbă şi pantofii. Îmi amintesc când lucra Mick Davis cu Meda Victor, colega mea. Nu uitasem indicațiile pe care i le dădea ei.
Nativul din zodiac Rac are imaginație, visează mult. Care este cea mai frumoasă amintire a ta?
Eram la mare, la Eforie Nord. Când eram mică, cântam, mă jucam. Nu imitam. Aveam joculeţele mele. “Ce-ai face dacă într-o zi…?”, era întrebarea pe care o puneam tuturor, indiferent de vârstă, sex, anotimp. “Ce-ai face dacă într-o zi te-ai trezi şi ai constata că ai picioare de găină?” Mai târziu și băieților le puneam asemenea întrebări. “Ce-ai face dacă te-ai trezi într-o dimineaţă şi ai avea unghiile roşii?” Majoritatea răspunsurilor erau de genul: “hai, mă lasă-mă cu prostiile”. Inventam mult. Nu mă lăsam până nu primeam răspunsul la întrebare. Şi mai aveam un joc, despre cum toate cuvintele încep cu litera “C” în frază.
Toate cuvintele din fraza începeau cu litera C și jocul despre “Ce-ai face dacă?”, erau jocurile mele preferate care mă fascinau mai ales când urma ceva dement, ca răspuns. Mă jucam mult. Mă pliam pe nişte situaţii. Jocul care decurgea din situațiile respective mi-a rămas în minte ca o amintire frumoasă.
Intuiția ta funcționează bine. Jocurile tale vin zona exercițiilor de actorie ce-ţi stimulează imaginaţia. Despre “magicul dacă”ai învățat în școala de actorie a lui Stanislavski…
O, da! Mult mai târziu, în facultate am învățat despre școlile de actorie.
Ai avut actori în familie? Cum ți-a venit să alegi actoria?
N-am actori în familie.Mi-a plăcut literatura mult. Mă bătea la cap să dau admitere la Facultatea de Litere. Țin minte că actunci, eu scriam, dar întotdeauna am lăsat ca lucrurile să mi se întâmple. Prin clasa a X-a, am ajuns din curiozitate, în trupa de teatru a liceului. Era ceva amuzant. O joacă doar. Nu mi se părea ceva serios. La un moment dat am simțit că am nişte emoţii ciudate, că mă gândesc și acasă prea mult la teatru. Ca să fac o comparație, era exact starea unui copil ce ajunge în parcul de distracţii şi se uită curios peste tot. Mi-am dat seama că pot face lucrul acesta serios. Ştiam că pentru a da admitere la Facultatea de Teatru era nevoie de o anumită pregătire. Sunt cea mai mică, iar familia m-a susținut. Mai am o soră mai mare, lucrează într-un domeniu mult mai bine plătit, cum se spune în familie, e “aranjată”, la Coca-Cola. Aveam un verişor care făcea nişte cursuri de teatru, prin el am ajuns la domnul Ion Arcudeanu. Mi-a alcătuit un repertoriu cu multe fabule. Nu ştiam că la un examen de actorie nu era bine să ajungi cu astfel de repertoriu, să ai joc exagerat. Domnul Arcudeanu a avut toate intențiile bune, numai că la examen comisia a vrut altceva de la mine. Am picat. Pentru următoarul examen de admitere, m-am pregătit singură, cu poezii, monolog și am fost admisă. În primul ande actorie, la domnul Cojar a fost ceea ce-mi doream, ce așteptam. Pentru mine, anul cu domnul Cojar a fost important. Am învățat bine metoda lui Stanislavski, baza în meserie, un mod de a gândi, de a trăi. Era un limbaj nou. Din păcate, atunci când ne-a preluat era bătrân și destul de bolnav, îi murise soția… A plecat din această lume şi ne-a preluat domnul Titieni. Am absolvit, între timp am lucrat cu regizori de teatru și film de la care am învățat mult. Și iată, “clovnul” familiei, adică eu, a ajuns la Piatra Neamţ după concurs.
Familia ta locuiește în București, iar tu ești angajată la teatrul din Piatra Neamț. Cum reușești să te împarți între teatru şi viaţa de familie?
Fac naveta… Mi-am închiriat o garsonieră. Din păcate, pentru viața de familie nu e o situaţie ideală că sunt în Piatra Neamţ. Știu asta.Vine soțul meu la mine sau merg eu la București.
Cum te vezi în viitor?
Mă văd tot atât de curioasă și inventivă, cu multă imaginație… Nu-mi doresc să-mi pierd încrederea în oameni.
Foto: Cristina Mihăilescu – Constantin Aciobăniței și Alexandru Boicu
