Timp de trei zile, la Teatrul Metropolis s-a desfăşurat ultima etapă de casting pentru trupa de juniori, un proiect care le va da ocazia celor 13 tineri aleşi să apară pe scena teatrului, începând cu stagiunea următoare.
Un articol de Nora Zamfir|26 iunie 2023
Pentru etapa a doua a castingului, participanților li s-a cerut să pregătească un moment artistic de câteva minute, urmând ca, după prezentarea lui, să aibă loc un scurt interviu. Un număr de 66 de tineri au trecut pragul sălii de lectură a teatrului în cele trei zile. Strict numeric vorbind, poate că a vedea atâția copii în decursul a trei zile nu pare mult, dar este. Și nu doar pentru că a fost prima mea experiență de acest fel. Au fost cu adevărat 66 de suflete, fiecare cu istoria și structura lui, dar având toate în comun o anume intensitate a trăirii, a emoțiilor. Aceste emoții au izbucnit necenzurate la suprafață nu doar în timpul momentelor artistice pregătite, ci mai ales în timpul interviurilor. Iar unele dintre aceste întîlniri sunt sigură că îmi vor rămâne întipărite pe retină mult timp de acum încolo.
Spre exemplu, o fată a ales să interpreteze un monolog găsit pe un blog de pe internet despre gânduri suicidare. Apoi, un băiat avea emoții atât de mari, încât, atunci când l-am întrebat la ce școală este elev, nu a reușit să își aducă aminte numele instituției. O altă fată s-a prăbușit pe podea și a început să plângă, pentru că se certase cu iubitul ei chiar în dimineața respectivă. Un alt băiat a venit tocmai din Sibiu, special pentru casting, și ne-a spus foarte clar că el este dispus să facă naveta Sibiu-București săptămânal, ca să poată veni la teatru. Mulți dintre copii au avut în repertoriu texte scrise chiar de ei, ceea ce mă face să cred că, cine știe, poate că nu se regăsesc în literatura și dramaturgia la care au acces.
Ceea ce s-a întâmplat, de fapt, în acea sală, nu a fost o simplă selecție a celor mai înzestrați dintre participanți. A fost, în esență, o ciocnire emoționantă dintre noi și o generație marcată, pe de o parte, de o relație de-a dreptul simbiotică cu tehnologia, dar și de pandemie sau de războiul aflat la un click distanță.
Poate că este nevoie, mai mult ca niciodată, de „expunerea la teatru” a celor aflați în creștere, cum s-a exprimat, în mod drăguț, un participant, de parcă vorbea despre expunerea la un virus. În orice caz, cei de la Teatrul Metropolis așteaptă și ei nerăbdători primele întâlniri cu cei admiși. Se speră la crearea unui mediu în care copiii nu doar să acumuleze experiență teatrală, ci, la fel de important, în care să se simtă înțeleși și puși în valoare.
