Miturile asociate cu tema iubirii sunt, alături de cele cosmologice şi eroice, printre cele mai comune şi îndrăgite, indiferent de spaţiul cultural din care provin.
Un articol de Cristian Vechiu|17 februarie 2020
Cine nu a auzit de aventurile virilului Zeus, de răpirea Persefonei sau de tragica poveste de iubire a lui Orfeu? Poți observa ușor că o bună parte dintre aceste mituri dedicate iubirii ne parvin pe filiera mitologiei grecești. Tocmai de aceea, în articolul de față, îți propun să descoperi și alte personaje mitologice și cupluri cu povești extraordinare din afara Greciei antice.
Unele dintre cele mai tulburătoare mituri provin din Japonia cu a ei tradiție șintoistă. Povestea de dragoste dintre Izanagi și Izanami constituie probabil un mit clasic al întregului spațiu asiatic. Născut din cea de-a șaptea generație primordială de zei, Izanagi s-a căsătorit cu sora sa, Izanami. Împreună au avut numeroși copii, zeități (kamiumi) și tot ei au creat și insulele Japoniei. La nașterea Zeului Focului, frumoasa Izanami moare și ajunge în lumea tenebrelor (Yomi-no-kuni). Izanagi încearcă să-și recupereze partenera și se duce după ea, dar pentru că mâncase merinde gătite în lumea morților, Izanami era deja legată pentru eternitate de tenebre.
În plus, zeița își pierduse și frumusețea și nu dorea ca Izanagi să-i vadă chipul sluțit de moarte. Izanagi îi promite că nu va încerca să o privească, dar nu-și poate ține cuvântul. Acest lucru o înfurie pe Izanami, care îl trimite pe zeul fulgerului să-l ucidă, drept răzbunare. Izanagi reușește într-un final să scape, însă, în mânia sa nepotolită, zeița Izanami jură că va lua zilnic viețile a 1000 de oameni. Ca răspuns, Izanagi promite că va dărui viață în fiecare zi unui număr de 1500 de oameni. Povestea nu se oprește aici. Pentru a se purifica de oroarea văzută în lumea tenebrelor, Izanagi renunță la ochii săi, din care sunt creați Zeița Soarelui și Zeul Lunii.
Mitologia aztecă abundă de motive sângeroase care explică într-o oarecare măsură și înclinația aztecilor pentru sacrificiile umane. Evident, dramatismul nu lipsește nici din poveștile de iubire, chiar dacă de această dată, după cum vom vedea, personajele principale nu sunt zeii. Mitul iubirii neîmplinite dintre curajosul Popocatépetl și prințesa Iztaccíhuatl ne vorbește despre înșelăciune și suferință. Tatăl prințesei îl trimite pe Popocatépetl într-o expediție militară sortită eșecului, promițându-i tânărului luptător mâna fiicei sale în cazul unei victorii. Neîncrezător în izbânda armatei sale, regele decide să aducă alți pețitori pentru fiica sa. Aceasta, îndrăgostită de Popocatépetl, decide să se sinucidă (deși o altă variațiune a mitului ne spune că se îmbolnăvește de necaz și moare).
Întors victorios din luptă, Popocatépetl află spre stupoarea sa de moartea prințesei Iztaccíhuatl și încearcă cu disperare să o readucă la viață. Călătorește cu trupul acesteia până în vârful celui mai înalt munte, crezând că frigul o va trezi la viață. Dar Popocatépetl îngheață și moare lângă cadavrul iubitei sale. Din compasiune față de trista poveste de iubire a celor doi, zeii azteci îi transformă în munți: Popocatépetl a devenit astfel vulcanul cu același nume, iar din cauza furiei și a suferinței erupe și aruncă flăcări. Iztaccíhuatl s-a preschimbat în muntele numit La mujer dormida (Femeia adormită). Vulcanul și muntele se află unul lângă altul, despărțiți doar de o vale.
Războinicii zei vikingi sunt prezentați uneori și în ipostaze înduioșătoare, iar unul dintre cele mai pasionante mituri nordice prezintă povestea de iubire dintre zeul Freyr și giganta Gerd care transcende diferențele și tabuurile. Conform legendei, Freyr, din neamul asenilor, îi ia locul pentru o zi puternicului Odin, așezându-se pe tronul acestuia pentru a vedea ce se întâmplă în lume. Privind spre tărâmul giganților, Freyr o descoperă pe frumoasa Gerd de care se îndrăgostește pe loc. Timid și rușinat de faptul că un zeu ar fi putut să iubească o ființă din spița giganților, Freyr își ascunde sentimentele. Totuși, răpus de suferință, îi îngăduie unui servitor de-al său, Skimir, să plece spre tărâmul giganților pentru a-i cere mâna uriașei Gerd. Skimir îi cere la schimb pentru serviciul făcut un cal și sabia magică a lui Freyr. În cele din urmă, Skimir reușește să-i aducă pe cei doi împreună, iar Gerd cedează în fața vorbelor de iubire ale lui Freyr.
Povestea de dragoste a celor doi va dăinui o lungă perioadă, Freyr rămâne soțul Gerdei până la marele război al Ragnarokului. Lipsit de sabia sa magică, Freyr se va dovedi slab în fața gigantului Surtr care îl va ucide. Acest cuplu viking, Freyr și Gerd, ne arată că, dincolo de conflictele violente care abundă în mitologia scandinavă, există loc și pentru poveștile de dragoste. Chiar dacă finalul poveștii e marcat tot de o bătălie.
Tammuz și Inanna e unul dintre cele mai reprezentative cupluri mitologice ale Orientului mijlociu și e sursa de inspirație, totodată, pentru povestea de dragoste dintre Adonis și Afrodita. Zeiță sumeriană, akkadiană și babiloniană (sub numele de Iștar), Inanna simboliza sexualitatea, iubirea, fertilitatea. Ulterior a ajuns să fie asociată și cu lumea războiului. Miturile mesopotamiene o au deseori ca personaj principal. Așa stau lucrurile și în cele două povești care ne relevă tristul destin al păstorului Tammuz. Prima partea a dramei constă în îndrăgostirea celor doi: Inanna e sfătuită de fratele ei să-și caute un partener, iar un agricultor (Enkimdu) și un păstor (Tammuz) se înfruntă pentru mâna ei. Inițial, Inanna înclină în favoarea lui Enkimdu, considerându-l mai înstărit, dar mai apoi, convinsă de fratele ei, Inanna îl alege pe Tammuz drept soț. Cei doi se îndrăgostesc, iar Tammuz devine rege, alături de soția zeiță.
Cea de-a doua parte a poveștii are de-a face și cu o călătorie în lumea morților, așadar cu o instanță mitologică inițiatică. Inanna se coboară în lumea tenebrelor, însă pentru a o părăsi e nevoită să găsească un înlocuitor. Demonii încearcă de trei ori să aducă ființe dragi Inannei în locul ei, dar Inanna nu se îndură ca niște nevinovați să îi ia locul. În cele din urmă, demonii se duc și la Tammuz, cel care chefuiește și pare nepăsător față de pierderea soției sale. Inanna se înfurie teribil, dezamăgită că a și fost uitată, și-l înmânează pe Tammuz demonilor. Chiar dacă apoi va regreta fapta aceasta, Inanna nu-l mai poate recupera pe Tammuz decât parțial: pentru jumătate din an Tammuz se reîntoarce la soția sa, iar cealaltă jumătate va sălășlui în lumea morților.
În fine, ultima poveste de iubire are și un twist grozav: personajul principal nu e unul dintre îndrăgostiți, ci chiar zeul hindus al iubirii și al sexualității umane: Kamadeva. În mitologia hindusă, Kamadeva e prezentat adesea ca fiu al zeului Vishnu sau al lui Brahma. Prin instrumentul său, un arc cu săgeți, el îi face pe oameni să se îndrăgostească. O întâmplare nefericită pentru Kamadeva are loc când îl săgetează din greșeală pe zeul Shiva. Drept pedeapsă, Shiva îl va arde cu ajutorul celui de-al treilea său ochi pe Kamadeva, care își va pierde astfel corpul.
Totuși, săgeata sa l-a făcut pe mărețul Shiva să se îndrăgostească de viitoarea lui soție: Parvati. Din acest motiv, Shiva a regretat că i-a mistuit corpul lui Kamadeva, iar ca urmare zeul iubirii s-a putut încarna mai târziu în mai multe avataruri, unul dintre ele fiind Pradyumna, fiul zeului Krishna, avatar al zeului Vishnu. Shiva și Parvati vor forma unul dintre cuplurile sacre ale mitologiei hinduse, iar din iubirea lor se va naște zeul cu capul de elefant, Ganesha.
Ți-au plăcut cele 5 povești din culturi diferite? Atunci vino din 19 februarie la Fundația Calea Victoriei la cursul despre Cele mai frumoase mituri din istoria universală, să-l cunoști pe Cristian Vechiu, autorul articolului, și să afli de la el și alte întâmplări minunate.
