Volumul de memorii al lui Bob Dylan, „Cronica vieţii mele”, publicat în colecţia Raftul Denisei, la Editura Humanitas Fiction, va fi lansat astăzi, 30 ianuarie, de la ora 17.00, la Librăria Humanitas Cişmigiu, iar invitaţi la eveniment sunt Dan C. Mihăilescu, Bogdan Șerban şi Dan Byron.
Un articol de Liliana Matei|30 ianuarie 2016
Dan C. Mihăilescu şi Bogdan Şerban vor vorbi în această seară despre despre cântăreţul Bob Dylan. Iar Dan Byron, voce şi chitară în formaţia Byron, şi Narcis Axinte, voce şi chitară la Harlequin_Jack, vor cânta cover-uri după câteva dintre piesele lui celebrului cântăreț.
„Nu trebuie să fii fan Bob Dylan și nici măcar pasionat de folk, blues sau rock ca să ai ce afla din această Cronică”, promit realizatorii. Cartea vorbește despre muzica, poezia și condiția de creator și de star sau transformarea Americii și a lumii în a doua jumătate a secolului XX. „Cronica vieții mele” vorbește și despre obstinație în urmărirea unei vocații, despre căutare și despre supraviețuire. Fără să urmeze strict, după tipicul autobiografic, succesiunea cronologică a faptelor relatate, cartea marelui muzician-poet este și un exemplu de proză memorabilă. Personajele și întâmplările sale, de zi cu zi sau insolite, ți se întipăresc în minte la fel de durabil ca vocea autorului și acordurile lui de chitară din cântece precum „Blowin’ in the Wind“, „Like a Rolling Stone“ sau „Ballad of a Thin Man“.
„Ce mă diferenţia pe atunci era repertoriul meu. Era mult mai interesant decât al celorlalţi cântăreţi de bar, portofoliul meu fiind alcătuit din melodii folk tipice, dublate de un zdrăngănit neîntrerupt şi în forţă al chitării. Ori îmi puneam publicul pe fugă, ori îl făceam să vină mai aproape, interesat să vadă ce se petrece”, scrie Bob Dylan în „Cronica vieții mele”. „Nu exista linie de mijloc, existau o mulţime de interpreţi şi muzicieni mai buni decât mine prin cluburile pe care le frecventam, însă niciunul nu se apropia măcar de ce făceam eu. Cântecele folk erau calea prin care exploram universul, erau imagini şi imaginile valorau mai mult decât orice-aş fi putut spune. Simţeam substanţa lăuntrică a lucrurilor. Puteam lega cu uşurinţă o piesă de alta. Nu-mi cerea vreun efort să înlănţui melodii precum „Columbus Stockade“, „Pastures of Plenty“, „Brother in Korea“ sau „If I Lose, Let Me Lose“, de parcă ar fi fost toate secvenţe ale unui acelaşi cântec lung. Majoritatea celorlalţi cântăreţi încercau să se scoată pe ei în faţă, nu cântecul în sine, dar pe mine nu mă preocupa asta. pentru mine, conta să iasă cântecul în evidenţă”. Iar un mic manifest al celebrului muzician și poet.
„Știam cu toții că Dylan este priceput la cuvinte. Dar putem spune, fără teama de a greși, că nimeni nu se aștepta ca autobiografia sa să fie într-atât de intensă”, scria Rolling Stone. „Colindă de la o secvență a vieții lui la alta și fiecare capitol cuprinde personaje ieșite din comun și scene nebunești… O realizare remarcabilă – asemenea celor mai bune scrieri extrase din experiența personală ale lui Henry Miller, este o poveste care pune în lumină timpurile pe care le descrie și dezvăluie posibilitățile spiritului omenesc.“
Cartea „Cronica vieţii mele“ a fost inclusă pe lista celor mai bune apariţii ale anului 2004 de publicaţii precum: „The New York Times“, „The Washington Post“, „The Economist“, „Rolling Stone“, „The Guardian“ şi „The Daily Telegraph“. De asemenea, a fost finalistă, în acelaşi an, la National Book Critics Circle Award.
