”Descrierea Moldovei”, de Dimitrie Cantemir, o carte de vizită mai puțin obișnuită
https://www.ziarulmetropolis.ro/descrierea-moldovei-de-dimitrie-cantemir-o-carte-de-vizita-mai-putin-obisnuita/

CĂRȚI DE NEOCOLIT Curând după alegerea sa ca membru al Academiei din Berlin (1714), Dimitrie Cantemir e solicitat de noii colegi să scrie o lucrare despre ţara sa. Aşa elaborează, în limba latină, Descrierea Moldovei (ed. germ., 1769-1770, prima ed. în l. rom., 1825).

Un articol de Georgeta Filitti|27 noiembrie 2018

Critica de specialitate n-a ezitat s-o caracterizeze ca fiind ”cea dintâi scriere științifică a unui român”. După 300 de ani de la întocmirea ei lucrarea continuă să-l farmece pe cititor prin frumusețea stilului, bogăția informației și prin obiectivitatea cu care înfățișează virtuțile și păcatele alor săi.

Fostul domn al Moldovei își începe descrierea cu legenda descălecării lui Dragoș, ”în câmpuri roditoare, cu ape îmbelșugate, târguri, cetăți întărite”. În drumul său, acesta se luptă cu un bou sălbatic, zimbrul. Capul lui devine stema noului principat. Locuitorii Moldovei nu sunt longevivi (arareori ating 80 de ani) dar sunt foarte sănătoși. De-a-lungul vremii ”au avut de furcă” cu toți vecinii: transilvăneni, munteni, polonezi, turci.

Rețeaua hidrografică i se pare unică în lume: râuri, lacuri pline de pești, ”aduși vii pe masa voievodului în zilele de post”. După descrierea ținuturilor din Moldova de sus și cea de jos, cuprinsă între Carpați și Prut, Cantemir stăruie asupra celei de a treia părți ”de frunte” a principatului – Basarabia. Cetățile ridicate acolo le pune pe seama dacilor lui Decebal, nu a genovezilor, cum susțin unii contemporani ai săi. Când evocă munții se înduioșează spunând că Ceahlăul, ”dacă ar fi intrat în basmele celor vechi”, ar fi fost la fel de vestit ca Olimpul. Pe vârful lui s-ar afla o statuie înfățișând o bătrână cu 20 de oi, și mărturisește că nu știe dacă este opera naturii sau a unui artist. Marea bogăție a munților Moldovei rămâne sarea, exploatată însă cu chibzuință ca să nu-i scadă prețul. Câmpia este peste măsură de productivă, grâul dă de 24 de ori sămânța pusă, secara de 30 de ori, orzul de 60 de ori și meiul de 300 de ori. Aceiași rodnicie o dau viile: de la un pogon sădit scot până la 500 măsuri de vin (o măsură=40 l.)

Fostul domnitor vine și cu nevinovate scorneli: prezentând fauna țării, amintește de oile cu șase coaste de la Soroca și de cele sălbatice care au o conformație ce nu le îngăduie să meargă altfel decât înapoi… Sunt însă și informații valoroase: boul se vinde cu 3 taleri în piețele interne, la Danzig ajungând la 50 de taleri.

În organizarea statului, Cantemir admite că voievozii au fost aleși de boierii țării și s-au întărit până la Bogdan cel Chior, fiul lui Ștefan cel Mare, care a început să plătească tribut turcilor. ”Atunci s-a stins dintr-odată raza cea mai de frunte a strălucirii moldovenești”. În plan intern, voievodul conduce discreționar, boierește pe cine vrea, împarte slujbele după preferințe, doar impozite noi nu poate pune după pofta sa.

Autorului îi face o vădită plăcere să prezinte ceremoniile de înscăunare a domnitorilor (atât până la începutul suzeranității turcești, cât și după aceia, cu ingerința brutală a oamenilor sultanului). Este o imagine atât de expresivă încât cititorul o poate urmări ca pe un film documentar de toată rigoarea. O observație atrage în mod special atenția: turcii au constatat că ”e mult mai bine să îmblânzească cu lingușiri zimbrul moldovenesc nedomolit decât să-i înfrâneze mânia cu sila”.

Boierimea, anterioară instituției domnești, rămâne cu o istorie obscură, din cauza ”lenevirii istoriografilor moldoveni”. Și aici voievodul de altădată vădește pedanterie, cunoaștere circumspectă și convingerea că boierii sunt în mâna domnitorului.  El amintește de 75 de familii, înșirate alfabetic. Alături de ele sunt reținute ”neamurile străine”: greci, albanezi, sârbi, bulgari, polonezi, cazaci, ruși, unguri, nemți, armeni, evrei, țigani. Aceștia practică meserii față de care moldovenii, ”lenevoși din fire”, nu au aplecare.

Cât privește armata, Moldova liberă, de până la dominația turcească, număra 100 000 de oameni sub steag; în vremea lui erau doar 8000. Cantemir e reticent față de angajarea mercenarilor.

Așa cum l-a încântat ceremonialul învestiturii voievozilor, la fel rămâne față de alaiurile de la Curte, slujbele religioase, ospețe (cu regula ca mâncare oferită domnitorului să fie gustată mai întâi de stolnic iar vinul de paharnic, evident măsuri preventive contra unei eventuale otrăviri). Ospățul era considerat terminat când vodă își punea șervetul pe masă.

Adevărat om de știință, Cantemir resimte lipsa documentelor istorice și se vede silit să spună că în materie de drept Moldova se călăuzește după cel roman, cel bizantin ca și după ”datina norodului” (echivalentul acelui jus valachicum din Muntenia și Transilvania). Prezentarea în fața judecătorilor e obligatorie. Absenții erau amendați cu 25 de galbeni (țăranii simpli), 100 de galbeni (răzeșii), 600 de galbeni (boierii).

Tonul echilibrat e părăsit de voievodul scriitor când înfățișează obligațiile față de turci: tribut, peșcheșuri, cai, cereale, seu, cerviș, miere, daruri de tot felul.

În partea finală a cărții, Cantemir discută ”năravurile” conaționalilor săi, mărturisind că afară de credința în Dumnezeu și ospitalitate ”nu găsește prea lesne ceva ce ar putea lăuda” și conchide drastic: ”moldovenii nu cunosc măsura în nimic și nu sunt iubitori de învățătură”. Pentru limba țării preferă să-l citeze pe Covatius care constată că graiul moldovenesc are mai multe vorbe latinești decât cel italian, deși vorbitorii acestuia se află în spațiul locuit altădată de romani. Explicația ar fi că italienii și-au format limba mai târziu, crede Covatius.

Carte de referință, Descrierea Moldovei rămâne opera ”primului român tradus și citit în Europa”.



02
/10
/15

Marți, 6 octombrie, de la 19:00, Revista de Povestiri organizează la Cărturești Verona a patra întâlnire a clubului de lectură Pop-up Stories, care are în centru romanul „Deadline”, de Adina Rosetti. Invitații care vor discuta despre experiențele lor legate de temele cărții sunt Cristina Ion și Bülent Duagi.

02
/10
/15

La aproape cincisprezece ani de la succesul romanului Simion Liftnicul, Petru Cimpoeşu, unul dintre prozatorii de primă linie ai ultimilor ani, ne face cunoştinţă cu Celălalt Simion, într-o poveste plină de surprize şi umor. Romanul a apărut în colecţia „Fiction Ltd.” a Editurii Polirom şi este disponibil din această săptămînă în librăriile din ţară şi pe www.polirom.ro.

01
/10
/15

ION STRATAN (1955-2005), unul dintre cei mai importanţi poeţi „optzecişti“, ar fi împlinit astăzi 60 de ani. Prieten cu Nichita Stănescu şi considerat drept cel mai important continuator al acestuia, Stratan a fost , de asemenea, “cel mai distins poet al Cenaclului de Luni la o vreme când ceilalți optzecisti încă își pregăteau ucenicia”.

29
/09
/15

Institutul Cultural Român de la Viena celebrează împreună cu Centrul Ceh Viena şi alături de alţi 18 membri ai clusterului EUNIC Austria, ce-a de-a 14-a ediţie a unui eveniment tradiţional pentru calendarul cultural austriac: Ziua Internaţională a Cafelei.

25
/09
/15

Semnele norocului pot apărea când te aștepți mai puțin. Vă spun din experiența recentă. În timp ce mă îndreptam cu pași șovăitori spre un spectacol cu accente de thriller socio-economic, cunoscut sub numele de „ședință cu părinții”, semnele norocului s-au arătat de trei ori în mai puțin de 500 de metri, o vrabie și doi guguștiuci eliberându-și intestinele fix în capul meu.

21
/09
/15

În una dintre vânătorile mele prin anticariatele orașului am achiziționat o carte pe care o aveam în vizor de mai mult timp: Raport către El Greco. Bucuria viitoarei lecturi mi-a fost umbrită imediat după ce am deschis cartea.

20
/09
/15

Miercuri, 23 septembrie 2015, ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (Bld, Regina Elisabeta nr.38), Editura Humanitas iubitorii de literatură sunt invitaţi la lansarea volumului ”Să nu plângi” de Lydie Salvayre, roman câştigător al Premiului Goncourt în 2014, una dintre cele mai aşteptate cărţi ale acestei toamne la Humanitas Fiction.

18
/09
/15

Și în această toamnă, Timișoara deschide porțile literaturii la cea de a IV-a ediție a festivalului internațional de literatură. Evenimentul, plănuit să aibă loc în perioada 21-23 octombrie în Sala Barocă a Muzeului de Artă din Timișoara, va prilejui iubitorilor de literatură întâlnirea cu nume importante ale literaturii europene de astăzi.

18
/09
/15

Scriitorul Cristian Teodorescu a particpat, zilele acestea, la un turneu de lansări organizat cu prilejul recentei apariţii în limba polonă a romanului Medgidia, oraşul de apoi (Cartea Românească, 2009; Polirom, 2012), publicat la editurile Amaltea/ATUT, în traducerea Radosławei Janowska-Lascar.

17
/09
/15

Am avut privilegiul să citesc noul volum al lui Florin Piersic jr, “opere cumplite (volumul 2)”, în manuscris. Cartea, publicată la editura Humanitas, este de ieri în librării. Las mai jos o cronică onestă, deși sentimentală.

15
/09
/15

Asociația Curtea Veche organizează NARATIV - festivalul de lectură pentru copii, proiect cultural finanțat de ARCUB în cadrul programului cultural “Ești București”. Evenimentul va avea loc la Librăria Cărturești Verona în perioada 21-27 septembrie și va cuprinde o serie de activități gratuite susținute de pedagogi non-formali, artiști, specialiști în educație și psihologia copilului.

14
/09
/15

Pe vremea lui Ludovic al XIII-lea, Versailles era doar un modest pavilion de vînătoare. Ludovic al XIV-lea îl transformă într-un centru al puterii, dar şi într-un loc al plăcerii, dorinţei şi desfrîului. Grădinile noului castel, parcurile cu fîntîni, apartamentele legate între ele, totul părea menit să adăpostească aventurile Regelui Soare cu nenumăratele-i amante.