Directorul Teatrului Naţional de Operetă va fi distins cu premiul ‘Pro Cultura Hungarica’
https://www.ziarulmetropolis.ro/directorul-teatrului-national-de-opereta-va-fi-distins-cu-premiul-pro-cultura-hungarica/

Directorul general al Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian”, Răzvan Ioan Dincă, va primi miercuri premiul „Pro Cultura Hungarica”, un înalt titlu al statului ungar. Potrivit unui comunicat al TNO transmis luni AGERPRES, premiul va fi înmânat de către ambasadorul Fuzes Oszkar, în cadrul unei ceremonii care va avea loc la Ambasada Republicii Ungare la […]

Un articol de Andrada Văsii|6 noiembrie 2012

Directorul general al Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian”, Răzvan Ioan Dincă, va primi miercuri premiul „Pro Cultura Hungarica”, un înalt titlu al statului ungar.

Potrivit unui comunicat al TNO transmis luni AGERPRES, premiul va fi înmânat de către ambasadorul Fuzes Oszkar, în cadrul unei ceremonii care va avea loc la Ambasada Republicii Ungare la Bucureşti. Este pentru prima dată când distincţia este acordată unui cetăţean român.

În mod tradiţional, premiul „Pro Cultura Hungarica” se acordă cetăţenilor străini pentru contribuţia lor deosebită în dezvoltarea relaţiilor culturale cu Ungaria şi promovarea în străinătate a valorilor acestei cooperări.

Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” condus de Răzvan Ioan Dincă a îndeplinit un rol important în dezvoltarea relaţiilor culturale româno-ungare prin colaborările sale de succes cu Teatrul de Operetă şi Musical din Budapesta, printre care: spectacolul de musical „Romeo şi Julieta” de Gerard Presgurvic (regia Kerenyi Miklos Gabor – KEROR), reluat de asemenea în varianta bilingvă cu mai multe ocazii (inclusiv cu prilejul încheierii preşedinţiei ungare a Uniunii Europene), spectacolele de operetă „Văduva veselă” de Franz Lehar (regia Attila Beres) şi „Silvia” de Emmerich Kalman (regia Kerenyi Miklos Gabor – KEROR), precum şi iniţierea, în 2008, a primei Uniuni Europene a Teatrelor Muzicale, având drept principale obiective contribuţia la conservarea, dezvoltarea şi promovarea culturii europene şi a tradiţiei sale prin intermediul operetei şi a musicalului.

Răzvan Ioan Dincă a absolvit Academia de Teatru şi Film, Facultatea de Teatru, secţia Regie, în 2001, urmând apoi aceeaşi specializare în cadrul Masteratului (2004-2006) şi Doctoratului, obţinut în 2010.

În activitatea profesională, a fost, pe rând, consultant artistic al Teatrului „George Ciprian” din Buzău (2001 – 2002) şi ulterior director general (2002 – 2006), producător general, manager şi organizator. A fost, de asemenea, directorul şi managerul primelor trei ediţii ale Festivalului Internaţional de Teatru „Gala Noilor Generaţii – Capul de … Regizor”.

Din august 2006, este director general al Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian” din Bucureşti, iar în 2008 devine director general al Festivalului Internaţional de Artele Spectacolului Muzical „Viaţa e Frumoasă!”.

A regizat mai multe spectacole de teatru în ţară şi în Bucureşti, cele mai recente fiind „Liliacul” de Johann Strauss-fiul, „Paris, mon amour”, spectacol-colaj, „Voievodul ţiganilor” de Johann Strauss-fiul sau „Contesa Maritza” de E. Kalman, toate la Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”.

În perioada 2010 – 2012, a fost consilier al preşedintelui-director general al Societăţii Române de Radiodifuziune.

 

Sursa: Agerpres

06
/12
/13

12 Years a Slave, regizat de Steve McQueen, a fost desemnat filmul anului 2013 în Topul 10 al revistei Rolling Stone, după ce, marţi, cineastul american a primit, pentru aceeaşi peliculă, titlul de cel mai bun regizor din partea New York Film Critics Circle.

06
/12
/13

MEMORIA CULTURALĂ Pe 12 decembrie se împlinesc 30 de ani de la moartea lui Amza Pellea. Sanda Toma, partenera sa de scenă, scria în decembrie 1983, în revista Teatrul, un text prin care-și lua adio (nu „adio”, ci numai „la revedere”) de la actorul care a fost „întotdeauna egal cu el însuși, prietenos și cald ca o zi luminoasă de vară”.

05
/12
/13

CRONICĂ DE FILM „Majordomul”, în regia lui Lee Daniels, este un film croit pe placul Academiei Americane, dar şi al unui public dornic de poveşti motivaţionale. Transpunerea vizuală a scenariului este, însă, cât se poate de convenţională.

04
/12
/13

În 1983, cu doi ani înainte de moartea lui Octavian Cotescu, Fănuş Neagu îi descria viaţa într-un adevărat poem în proză în care amintea despre marile lui roluri, despre pasiunea pentru teatru şi despre actorii pe care i-a format.