După 1989. Pagini târzii din jurnalul Ninei Cassian
https://www.ziarulmetropolis.ro/dupa-1989-pagini-tarzii-din-jurnalul-ninei-cassian/

Am inaugurat o nouă rubrică – După 1989 – în care încercăm să vedem cum au trăit intelectualii români răsturnarea comunismului (în decembrie aniversăm – deja! – 30 de ani de la Revoluţie) şi cum au întâmpinat ei zorii noii libertăţi.

Un articol de Andrei Crăciun|25 august 2019

Astăzi ne oprim la cartea Memoria ca zestre, scrisă de poeta Nina Cassian. Volumul III, care acoperă anii 1985-2005, a fost publicat în anul 2010 în colecția Cărțile Tango.

Răscrucea din 1989 o prinde pe poetă (comunistă în tinerețe) exilată la New York, în Statele Unite ale Americii.

În care poeta Nina Cassian constată că Dan Deșliu apare la Revoluție purtând mustață

22 decembrie
De azi, de la 6 a.m., trezită de telefoane, urmăresc problema românească. Sunt încă lupte, dar Ceaușescu a fost dat jos, se pare că a fugit cu Cotoroanța, dar Nicușor e luat prizonier.

Știrile se succed de la un minut la altul. Mircea Dinescu, vorbind de la tribună, o apariție îmbătrânită a lui Silviu Brucan, a apărut și Sergiu Nicolaescu (!?), Pino Caramitru se pare că a ținut și el un discurs.

Palatul Republicii e în flăcări – e de necrezut! – dar se întâmplă!

Ce va urma? Securitatea încă acționează, victimele omenești se acumulează, mi se pare posibil ca Asasinul să-și restabilească puterea!

Au apărut Dan Deșliu (cu mustață) și doi speakeri de la t.v. – insurgenți.

În care Nina Cassian prezintă o obiecție la executarea soților Ceaușescu: n-au apucat să simtă gustul umilinței

29 decembrie

Monstruoasa pereche a fost executată! Îmi pare rău doar că au murit țanțoși, agresivi, că n-au apucat să simtă gustul umilinței.

(…)

După un număr mare de morți, situația pare a se calma, deși nu toți securiștii s-au predat. Am aprehensiuni cu privire la luptele intestine sau de vendetă care urmează. S-a înființat Partidul Național Țărănesc Creștin. Partidul Comunist se va desființa, probabil. Nicio pagubă. Tot nu mai există decât ca o forță opresoare și înfricoșătoare.

În care poeta Nina Cassian explică de ce nu s-a întors în România în zilele fierbinți ale Revoluției

29 decembrie

(…)
Anticristul a murit de ziua Nașterii Mântuitorului! Nu știu cine va mântui țara de lipsuri, frică, abrutizare și de inevitabilele primitivisme care se ivesc în momentele anarhice.

Cică cineva ar fi spus la Televiziunea Română: „Unde e poeta Nina Cassian? Să vie, e nevoie de ea!” – Ceea ce nu pot face, pentru că nu am greencard. De asemeni, mă tem de o posibilă explozie a antisemitismului fățiș (latent și intermitent ținut sub obroc atâta vreme…). Ca să nu mai pomenesc de “trecutul” meu, care-mi poate fi reproșat, neținându-se cont nici de atitudinile mele despre care atâția pot da mărturie, nici de poeziile mele (nici măcar de cele subversive), nici de… nici de…

În orice caz, Păunescu a fost scuipat și arestat, Eugen Barbu, la fel.

În care Nina Cassian constată că în cultură tronează tot granzii dinainte

5 ianuarie 1990
Știrile de dinainte s-au dovedit false. E Barbu conduce în continuare „Săptămâna” și pune la cale acțiuni cu bătaie ca să devină Președinte la Uniunea Scriitorilor!

Păunescu e prezent în toată presa și scrie articole nerușinate. Ce o să iasă? Când va lua sfârșit confuzia și vânătoarea de vrăjitoare? Cum va arăta țara? Va fi capitalism ca în America? Va fi cu adevărat democrație? E prea devreme pentru pronosticuri.

(…)

Nu mă pot întoarce în România în care Eugen Barbu continuă să-și exercite maleficiile.

(…)

Oameni cinstiți și canalii au coexistat în toate partidele, în toate categoriile, în toate profesiile, la comuniști și la legionari, la scriitori și la ingineri. Cu onestitatea mea – la cine să mă prezint?, cui să-i dau socoteală, cine are autoritatea să mă judece?

În care Nina Cassian o are în gazdă în America pe Gabriela Adameșteanu

20 decembrie 1990

Se află la mine Gabriela Adameșteanu, prozatoare expresivă și violentă, acum implicată, ca și alți, mulți, colegi de breaslă, în politică. Nu știu de ce nu mă pot dezbăra de ideea că ‘jocurile’ se fac în afara noastră, a naivilor și a bineintenționaților, oricât de inteligenți și de combativi am fi… Politica e și ea o vocație – precum a noastră e scrisul (…). Mă tem că va mai dura mult până când se va risipi confuzia. Ideea plecării în România continuă de asemeni să mă doine și să mă terorizeze. Unde voi sta? La hotel (n-am bani) (…)? Voi ajunge oare și la 2 Mai?

În care Nina Cassian e cu moralul la pământ

4 ianuarie 1991

Sunt cu moralul la pământ. Poate că n-am niciun apetit la continuarea jurnalului – ceea ce e catastrofal, el prelungindu-mi în mod artificial viața.

În care Nina Cassian face prima vizită în România după șase ani

10 mai 1991, în avion spre București

Spre deosebire de acum șase ani, când „mă îndreptam spre o sală de concert necunoscută” și când, în rumoarea motoarelor avionului, auzeam obsedant o singură melodie, vocea Mariei Tănase intonând: „Lume, lume…”, de astădată mă îndrept spre ceva cunoscut și parțial necunoscut, peste trei ore și jumătate mă voi afla pe pământul meu natal.

N-am emoții, pentru că sunt zdrobită de nesomn și de oboseală. Nici nu știu cum voi face față primelor ore de reîntâlnire cu prietenii.

Nu vreau decât să dorm, să despachetez și iar să dorm.

În general, nu știu cum o să-mi fie în România –unde voi sta trei luni, și oricum, pe 14 mai am premiera cu Visul unei nopți de vară.

În care Nina Cassian constată că România e consecventă în purtarea ei

21 mai 1991, București

Iată, sunt de zece zile aici și abia acum notez câte ceva.

Avanpremiera Visului a fost triumfală! Liviu m-a scos la rampă, deși eu aveam reticențe, nu voiam să ies în față. Ei bine, la premieră spectacolul a fost mult mai slab și n-a mai trebuit să am reticențe, întrucât Liviu a “uitat” să mă mai cheme pe scenă (și erau în sală critici, autorități și prieteni!).

A fost și un scurt reportaj la Televiziune, în care am fost și eu zărită o clipă, dar, pomenindu-se realizatorii spectacolului, numele meu a lipsit.
România e, deci, consecventă, în purtarea ei față de mine (…).

În care Nina Cassian constată cât este de singură

28 iulie 1991

Ultimele zile de mare. Am fost, cu două-trei excepții, zilnic la plajă, am înotat (puțin), am scris circa douăzeci de poezii.

Probabil că nu trebuia să-mi permit această vacanță, ci să stau în București și să-mi rezolv treburile.

Probabil că nu trebuia să vin deloc în România – și să nu rezolv nimic, să mă adaptez la nimic, la rutina anilor de viață pe care mai sunt nevoită să-i parcurg.

Probabil că, fie că fac ceva, fie că mă abțin, tot greșit este. Asta cred că e cea mai adevărată frază pe care o scriu aici.

9 seara.

Nu, niciodată nu mi s-a mai întâmplat să fiu la 2 Mai singură, absolut singură, în plină activitate a cârciumilor.

În care Nina Cassian citește o pagină despre ea în „România Mare

5 iulie 1995

Trebuie să mai menționez că, la Președinție, unde au fost invitați toți participanții, am avut neplăcuta supriză să-l vedem pe Corneliu Vadim Tudor, în costum alb, și nu călare pe un cal alb, – au ieșit din sala de recepție delegația israeliană și mulți alții, printre care Ioana Crăciunescu, eu și Maurice (n.r. – ultimul soț al Ninei Cassian). Iliescu s-a luat după noi, ne-a poftit în altă sală, ne-a ascultat protestele, dar nu le-a răspuns, ci ne-a ținut un mic discurs despre economia românească…

Ca urmare, în ziua plecării mele, a apărut în „România Mare” o pagină mai ales despre mine, atât de „necurată”, că nu pot reproduce nimic în acest caiet. Vorba Anei Blandiana, „m-a îngropat în minciună și în murdărie ca într-un mormânt”.

N-am înțeles ce caută, ca invitați ai președintelui, niște „strigoi”, cum i-a numit Ioana, cunoscuți ca securiști și „dăunători” în viața scriitoricească și nu numai.

Nu mă pot întoarce în România în care Eugen Barbu continuă să-și exercite maleficiile. (Nina Cassian)



07
/09
/16

România participă și în acest an la Târgul de Carte Bok&Bibliotek de la Goteborg, avându-i ca invitați pe scriitorii Herta Muller, Gabriela Adameșteanu, Magda Cârneci, Svetlana Cârstean și Bogdan Ghiu.

05
/09
/16

Pentru a înţelege mai bine cinematografia, este întotdeauna util să revenim la filmul mut, a cărui diversitate a fost remarcabilă. Acolo s-au pus bazele gramaticii vizuale, prin căutările marilor cineaşti-pioneri, aşa cum reaminteşte volumul nou apărut „Limbajul cinematografic în era filmului mut”, de Silviu Şerban.

01
/09
/16

"Cred că, dintre toate minunile lumii, cea mai mare minune este Iubirea!" - George Șovu. Apreciatul romancier și scenarist a murit, luni, la vârsta de 85 de ani. Slujba de înmormântare va avea loc, astăzi, de la ora 13.00, la Cimitirul Mănăstirii Cernica. George Şovu este autorul scenariilor pentru celebra serie de filme 'Liceenii'.

31
/08
/16

Într-un volum colectiv, „Cum (să) îmbătrânim”, publicat în acest an de editura Baroque Books & Arts, mai mulți scriitori (dar nu numai) întorc pe toate fețele vârstele senectuții.

31
/08
/16

Peste 28 de milioane de oameni din toată lumea vorbesc româneşte. Limba română se predă în şcoli din 43 de ţări şi este vorbită oficial în 20 de state în care există comunităţi mari de români. Este, de asemenea, limbă oficială sau administrativă în Uniunea Latină şi în Uniunea Europeană. Româna este şi una dintre cele cinci limbi în care se oficiază servicii religioase pe Muntele Athos.

29
/08
/16

"Să nu vedem în generaţia tinerilor de astăzi decât o umanitate decăzută de la standardele noastre mi se pare un lucru urât şi trist. Şansa lor e acum, şi ei nu vor trăi şi nu vor gândi ca noi, deşi poate ne vor duce viaţa şi gândurile mai departe", spune Mircea Cărtărescu. Scriitorul îi dă replică, astfel, rectorului de la Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, cel care acuzase “generaţia de studenţi Facebook şi Google” că “nu are destulă cultură generală şi s-a obişnuit să îşi rezolve temele cu informaţii găsite pe Internet”.

25
/08
/16

În vreme ce guvernul român se gândeşte cum să scoată 50 de lei din buzunar pentru a-şi trimite la grădiniţă minorii ai căror părinţi au venituri mici, italienii sunt gata să le acorde o susţinere generoasă adolescenţilor. Într-o mișcare concepută pentru a reaminti tinerilor că doar cultura este cea care ne îmbogăţeşte viaţa şi aduce oamenii împreună, cetățenii italieni care împlinesc 18 ani sunt pe cale să obțină 500 de euro " bonus de cultură " de la guvern.

24
/08
/16

Pe 9 septembrie, între orele 9.00 şi 23.00, va avea loc cea de a V-a ediţie a Nopţii Literaturii Europene la Bucureşti, un eveniment al Reţelei Institutelor Culturale Naţionale din Europa (EUNIC), care se desfăşoară anual în mai mult de 70 de oraşe din toată lumea.

23
/08
/16

Am călătorit cu trenul după o pauză consistentă, mai lungă de un deceniu. Habar nu mai avem despre felul cum mai arată interiorul vagoanelor și nici despre „fauna” care le populează. Ziua era una liberă pentru tot poporul, destinația una de relaxare (Brașov), deci bănuiesc că publicul era puțin diferit de cel obișnuit. Oricum, prima impresie, a interiorului vagoanelor, a fost una bună, prin comparație cu ceea ce era în vremurile când făceam naveta săptămânal pe ruta București – Găești.

23
/08
/16

“Ritmul în care trăim, configuraţia fiecărei zile (din care răgazurile, perioadele de otium fertil sunt, practic, evacuate) reduc până la o limită îngrijorătoare timpul rezervat altădată lecturii.” – Andrei Pleşu. Scriitorul şi eseistul Andrei Pleşu - reper al vieţii publice şi academice româneşti - împlineşte, astăzi, 68 de ani.

19
/08
/16

INTERVIU La 25 de ani, Editura Nemira are casă cu grădină; trei câini, trei pisici; peste 1500 de autori publicați. Entuziasm, limonadă rece. Și un director general doar oleacă mai bătrân decât ea: Ana Nicolau.

18
/08
/16

„M-am născut la trei zile după intrarea României în război. Am avut, până am plecat în Franţa, la vârsta de doisprezece ani, extrase de naştere pe care scria «născut la 18/31 august». Se dădeau ambele date.“ Viaţa lui Neagu Djuvara începe aşadar în 1916, la Bucureşti, sub semnul aventurii şi al peregrinărilor.

18
/08
/16

“Anii de comunism au creat acest fenomen: să ajungi să îţi fie scârbă de ţara ta.” - Neagu Djuvara. Istoricul, scriitorul şi diplomatul Neagu Djuvara împlineşte, astăzi, 100 de ani.

17
/08
/16

Pentru pasionații de istorie sau pur și simplu cei care vor romane pline de personaje memorabile și întorsături de situație, seria Războiul celor Două Roze spune povestea tulbure și fascinantă a celor 30 de ani de război civil între cele mai mari familii nobiliare din Marea Britanie: Casa York și Casa Lancaster, una dintre ce mai brutale și sângeroase perioade din istoria Regatului. Este totodată perioada istorică și politică poate cea mai controversată și renumită, cu numeroase reprezentări în cărțile de istorie, romane, filme și seriale.

16
/08
/16

Scriitorul francez Pascal Bruckner își lansează în premieră mondială prima sa piesă de teatru, scrisă anul acesta și intitulată "Crăciun la palat", în cadrul celei de-a noua ediții a Festivalului Internațional de Teatru Independent UNDERCLOUD. Piesa de teatru, o comedie politică de situație, care face aluzie la Franța contemporană, va fi transpusă de regizoarea Chris Simion într-un spectacol-lectură. Din distribuție fac parte Pascal Bruckner, Marian Râlea, Răzvan Vasilescu, Dana Dogaru, George Ivașcu și Vlad Logigan.

16
/08
/16

Într-o epocă în care televiziunea transmite totul şi nu comunică nimic, Adelin Petrişor a ales să realizeze un incitant periplu fotografic în cea mai închisă ţară a lumii – Coreea de Nord. Albumul Coreea de Nord, un lagăr cît o ţară, de Adelin Petrişor, unul dintre cei mai cunoscuţi jurnalişti de război din România, va apărea astăzi la Seul, Coreea de Sud, cu titlul A Weekend in Pyongyang, North Korea.