„Durere“ de Zeruya Shalev sau „Iuda“ de Amos Oz? Care este cartea lunii iunie?
https://www.ziarulmetropolis.ro/durere-de-zeruya-shalev-sau-iuda-de-amos-oz-care-este-cartea-lunii-iunie/

Ziarul Metropolis vă invită la duelul cărţilor. În fiecare lună, va alege cele mai importante şi mai atrăgătoare volume publicate în România în luna precedentă şi le va pune la luptă faţă în faţă. Cea care va câştiga confruntarea va fi declarată cartea lunii.

Un articol de Monica Andronescu|2 iulie 2016

Pentru prima întrecere, ne întoarcem la ediția din 2016 a Salonului Internațional de Carte Bookfest, desfășurat la București la început de iunie, ale cărui ecouri s-au stins foarte repede. Un eveniment reușit, au spus editorii, oricum mai reușit decât în 2015, o ediție cuminte, spunem noi, cu titluri de interes pentru toate categoriile de cititori, cu destule noutăți demne de tot interesul. Printre ele, cărți la înălțime ale scriitorilor din Israelul de azi, țară invitată la Bookfest 2016, cărți care, semn bun, au ajuns pe lista celor mai bine vândute titluri. Printre ele, și volumele care se duelează acum în Ziarul Metropolis și care au destule arme în comun.

Pe scurt: sunt romane recent apărute, sunt scrise de israelieni contemporani consacrați, cu multe premii la activ, sunt publicate la edituri de prestigiu, Polirom și Humanitas Fiction și sunt bine traduse. Așadar, „Durere“ de Zeruya Shalev sau „Iuda“ de Amos Oz, ambele bestselleruri la Bookfest 2016? O dantelă alambicată sau o dantelă simplă? Ce alegem?

Pe de o parte, romanul unei femei, Iris, în viața căreia se întoarce brusc și imprevizibil bărbatul vieții, bărbatul din adolescență, bărbatul pierdut, romanul unei suferințe (printre altele, eroina este rănită într-un atentat sinucigaș, episod care îi marchează destinul, precum autoarei înseși), romanul unui iubiri clare, romanul unei familii. Pe de altă parte, povestea tânărului Shmuel Asch, care iese dintr-o viață și începe alta, într-o casă întunecoasă din Ierusalimul anilor ’60, când acceptă să-i țină companie în fiecare seară unui misterios bătrân imobilizat în scaun, romanul inițiatic scris în mileniul III, romanul unei iubiri tulburi, romanul unei familii care ar putea fi, și totuși nu e…

Într-un interviu acordat regretatei traducătoare Antoaneta Ralian în 2004, când i s-a decernat Premiul Ovidius la Festivalul Zile și nopți de Literatură de la Neptun, scriitorul Amos Oz făcea o mărturisire: „Când mă gândesc la literatura mea, o numesc o literatură a gospodăriei, pentru că majoritatea intrigilor din romanele mele au loc în sânul familiei. Dacă aş concentra toate cuvintele romanelor mele într-un singur cuvânt, acela ar fi ˂familism˃. (…) Eu găsesc că familia, orice familie, este instituţia cea mai misterioasă din lume, cea mai paradoxală, cea mai tragică, cea mai amuzantă şi cea mai absurdă, aşa încât tot ce scriu eu gravitează în jurul misterului familiei.“

La Amos Oz, ca la aproape orice scriitor ajuns la un asemenea nivel și la o astfel de notorietate internațională, această „literatură a gospodăriei“ pe care o scrie de decenii întregi fără prejudecăți se face, peste timp, un ecou al scriiturii și al observației cehoviene. Sub semnul lui Cehov, unde s-a plasat, de altfel, singur, scriitorul împletește liniștit o proză ca o dantelă pe care o admiră toată lumea. O dantelă simplă, fără vreo îndrăzneală nemaivăzută, fără vreo sfidare abracadabrantă, dar atât de bine lucrată, încât toată lumea îi recunoaște calitatea de la o poștă. Meșteșugită (lui Amos Oz îi place să lucreze cu mâna lui, a făcut-o ani întregi, pentru a-și domoli furiile, și pledează pentru munca manuală, care eliberează și salvează), proza lui este o cale sigură spre abisurile omului și literatura cea mai rafinată.

În „Iuda“, veți pătrunde balzacian într-un oraș, pe o stradă, într-o casă în care se întâlnesc ițele unor dureri de nepovestit, a războiului care mutilează, a cruzimii fără limită, a omului fără rațiune. Shmuel Asch renunță la tot – la familie, la viața de student, la o iubire ratată, la tema de cercetare, „Isus prin ochii evreilor,“ prilej de cugetări îndrăznețe pentru Amos Oz – și petrece o iarnă într-o casă străină, căreia îi veți simți întunericul și gemetele, unde o descoperă pe Atalia, împreună cu dragostea și sacrificiul, într-un oraș care prilejuiește pagini minunate: „tot orașul ăsta care se încolăcește mereu în el însuși, așteptând parcă o lovitură în fiecare clipă, Ierusalimul cu bolțile lui obscure de piatră, și cu cerșetorii orbi, și bătrânele habotnice stafidite, care stau ore întregi nemișcate, ofilindu-se la soare pe scăunele scunde, la intrarea în pivnițe întunecate“. În aceleași pagini minunate despre orașul în care se aud mereu focuri de armă își face loc privirea pătrunzătoare a autorului spre relațiile dintre evrei și creștini, dintre Israel și lumea arabă. Simple, șlefuite, transparente, uneori necruțătoare, ca și în celelalte cărți ale autorului.

Duelul-Cartilor

Pătrunzătoare este și privirea Zeruyei Shalev, aflată la al cincilea roman, considerat cel mai bun. Și el roman despre rănile lumii noastre, așa cum s-a scris, „Durere“ parcă dezvăluie însă prea mult, pe alocuri prea patetic sau alunecând în motivațional ori în clișeu, și astfel pierde din intensitatea și calitatea efectului asupra cititorului. Misterul se îndepărtează și, pentru Iris, femeia care trebuie să aleagă, „splendoarea realităţii aşa cum este ea“ vine cu o doză de artificialitate, ca fericirea pe care o înveți din pliantele self-help… Dantela vieții de zi cu zi, a familiei care îi fascinează și îi obsedează pe Zeruya Shalev și Amos Oz, se complică în cazul primeia, are mereu învolburări, iar romanul se face din lumi suprapuse. În „Iuda“, romanul crește dintr-un triunghi misterios, imprevizibil, pornind dintr-un spațiu mic, ca în prozele scurte ale lui Cehov, și ajunge în sfera de necuprins a ființei umane fără a complica planurile narațiunii. Pe de o parte „Durere“, romanul unei redescoperiri în cheie optimistă a puterilor magice ale iubirii, pe de altă parte, „Iuda“, un bildungsroman scris într-o cadență mai molcomă, cu multe tăceri, ca în deșertul pe care îl iubește atât Amos Oz.

Pentru grația și eleganța cu care coboară în adâncimea sufletului omenesc și al istoriei, pentru subtilitatea cu care-și scrie povestea fără a recurge la machiaj, ci lăsând-o să se scrie parcă singură, de la sine, pentru curajul cu care abordează teme sensibile, precum rolul lui Iuda Iscarioteanul în creștinism, pentru arta de a desena un Ierusalim mitic, și totuși extrem de mundan, pentru arta de a povesti cu stil, Ziarul Metropolis declară „Iuda“ de Amos Oz câștigătoare a duelului și cartea lunii iunie.

Zeruya Shalev, „Durere“, traducere de limba ebraică de Gheorghe Miletineanu, Polirom, 2016

Amos Oz, „Iuda“, traducere din limba ebraică de Marlena Braester, Humanitas Fiction, 2016

22
/12
/15

În anii '50 ai secolului trecut, Nicolae Labiş (2 decembrie 1935 - 22 decembrie 1956) şi Nichita Stănescu erau doi poeţi foarte tineri, în plină ascensiune. Amândoi au devenit rapid celebri. Mai întâi Labiş. Puţin mai târziu, Nichita.

22
/12
/15

Știați când se primeau crenvurștii la restaurantul Berlin din centrul Bucureștiului? Dar de „povestea cozii” ați auzit? Oare cum se iubea la 14 grade, cu zăpada intrată în apartament? Câțiva scriitori români deapănă, cu haz, amintiri din comunism.

18
/12
/15

Când prietenii de la Ziarul Metropolis mi-au solicitat un Top 3 al cărților citite în 2015 le-am mulțumit pentru încredere. Faptul că cineva încă te bănuiește că ai citit 3 cărți într-un an e semn de mare prețuire. Nu puteam să le înșel așteptările, așa că în ultimele ore am lecturat 3 cărți... exact acelea care îmi plăcuseră cel mai mult înainte de solicitare.

17
/12
/15

Cultura română rămâne mai săracă la finalul acestui an, după ce regizoarea și scenarista Malvina Urșianu, actorii Eusebiu Ștefănescu şi George Motoi, compozitorul Marcel Dragomir, traducătoarea Antoaneta Ralian sau scriitorul și dramaturgul Valentin Nicolau ne-au părăsit în 2015.

16
/12
/15

„Oameni de unică folosință” este o poveste despre drama unui bolnav de Alzheimer, un „film” derulat fotogramă cu fotogramă, care, dincolo de problemele psihologice complexe pe care le pune, transmite o puternică emoţie. Romanul grafic cu acest nume, scris și ilustrat de Elena Ciolacu, se lansează oficial joi, 17 decembrie, de la ora 18.30, la Casa cu Rost (Calea Victoriei, nr. 155).

16
/12
/15

Nu mai puţin de 150 de cărţi având autograful lui Jeff Kinney, autorul bestsellerului „Jurnalul unui puşti”, îşi aşteaptă cititorii. Editura Arthur va pune la dispoziția fanilor, prin concursuri și prin intermediul partenerilor, cele 150 de exemplare din volumul 10 al seriei „Jurnalul unui puști”, Ca pe vremuri (ediţia în limba română, traducere de Andra Matzal), semnate de autor.

12
/12
/15

În noaptea de 12 spre 13 decembrie 1983, Nichita Stănescu ajungea la Spitalul de Urgență Fundeni, acuzând dureri puternice în zona ficatului. Cu o zi înainte fusese la nunta unor prieteni. A ajuns la București, cu trenul, chiar în seara aceea, cu câteva ore înainte să moară.

10
/12
/15

Miercuri-seară, de la 18.30, la Ateneul Român, care a fost plin, autorul de bestseller-uri Eric-Emmanuel Schmitt s-a întâlnit cu criticul de teatru Marina Constantinescu, pentru un dialog despre literatură și teatru, dialog care a fost marcat de panseuri adânci.

10
/12
/15

Un monument dedicat filosofului și scriitorului Emil Cioran a fost dezvelit în Capitală, la intersecția străzilor Gara de Nord și Mircea Vulcănescu. Turnarea și transpunerea în bronz a bustului a fost gata în 2013, iar soclul, confecționat din calcar de Vrața, adus din Bulgaria, a fost terminat anul acesta.

09
/12
/15

„Cu adevărat unic, fabulos şi acid”, romanul scriitorului și muzicianului american de origine iraniană Ali Eskandarian, Anii de aur, a apărut de curînd în colecția „Biblioteca Polirom”. Anii de aur a apărut în Statele Unite după moartea tragică a autorului şi a cunoscut un succes instantaneu.

08
/12
/15

O seară de lectură, organizată cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la naşterea scriitorului avangardist Gellu Naum, va avea loc miercuri, de la ora 19.00, la Café Verona din Bucureşti.

08
/12
/15

“Ce va fi pe mai departe e, pur şi simplu, voia lui Dumnezeu şi, deci, destin personal. Am filmat inclusiv emisiunile din 30 şi 31 decembrie 2015 şi mă amuz cu tandreţe la gândul că ultima înregistrare are ca subiect o enciclopedie universală a vinului, ca semn de împărtăşire întru bucurie şi nădejde. Cu tot sufletul al domniilor voastre, Dan C.” - Dan C. Mihăilescu a anunţat, pe site-ul său, "decesul" emisiunii "Omul care aduce cartea", pe care a prezentat-o timp de 16 ani, la Pro TV.

05
/12
/15

”O singurătate prea zgomotoasă” de Bohumil Hrabal (în traducerea lui Sorin Paliga) a fost publicată recent la Editura Art, în seria de autor dedicată scriitorului ceh.