Efervescențe muzicale la CIMRO DAYS - Ziarul Metropolis

Finalul lunii iunie a adus în Bucureştiul torid două zile de festival în care muzica contemporană a răsunat din Aula Muzeului „George Enescu”. Desfăşurat în perioada 18-19 iunie 2018, festivalul CIMRO DAYS a propus publicul bucureştean o întâlnire cu noile creaţii şi noii creatori români.

Un articol de Lorena Ioniță|2 iulie 2018

La distanță de 3 ani de la ultima ediție, CIMRO DAYS(Centrul de Informare Muzicală din România) au revenit în acest an cu idei și apariții proaspete, propunându-și ca deviză aducerea în atenția publicului a noii generații de muzicieni.

De la tineri muzicologi, instrumentiști și compozitori la reprezentanți ai generației mature de compoziție, cea de-a treia ediție a festivalului, aflat sub atenta direcționare artistică a compozitoarei Diana Rotaru, a reunit nu mai puțin de 4 reprezentări artistice diverse și foarte atractive. Noutatea acestui an vine din desfășurarea într-o locație fixă, Muzeul „George Enescu” fiind locul de găzduire a evenimentului, dar și printr-o evoluție unitară din punct de vedere temporal. Pe parcursul a celor două zile consecutive (18-19 iunie) muzica contemporană românească a răsunat în Aula Muzeului „George Enescu”, cu nelipsite evocări ale amintirii marelui compozitor.

Prima zi de festival, 18 iunie 2018

Divers ca gen, programul primei zile de festival a cuprins atât reprezentări muzicologice, cât și componistice, mijlocite de ansamblul de muzică nouă SonoMania. Deschiderea festivalului a aparținut anul acesta tinerilor muzicologi, patru la număr, absolvenți sau aproape de pragul absolvirii Universității Naționale de Muzică din București.

Cu studiul Valorificarea tăcerii în muzica lui Anatol Vieru și Tiberiu Olah, doctorandul Vlad Văidean a oferit publicului un nou capitol din proiectul său, într-o continuă extindere de câțiva ani, al cărei teme centrale este „tăcerea în muzică”. Studiu ce va fi inclus și în lucrarea sa de doctorat, acesta prezintă o perspectivă inedită asupra muzicii celor doi compozitori, privită prin existența expresivă a pauzelor.

Ana-Maria Cazacu (studentă la licență), într-o expunere succintă, a sistematizat direcțiile sesizate de W. G. Berger la nivelul genului cvartetului de coarde în creația compozitorilor români de secol XX, muncă concretizată prin lucrarea Dimensiunile stilistico-estetice ale cvartetului de coarde în accepțiunea lui Wilhelm Georg Berger.

Pe de altă parte, masteranda Benedicta Pavel, a abordat traseul analitic, prezentarea lucrării Wilhelm Georg Berger – coralul integral cromatic și simfoniile cu orgărevelând o imagine generală asupra integrării compozitorului în viața muzicală comunistă, cu punctări asupra mijloacelor componistice folosite în cele două genuri alese.

Colocviul a fost încheiat de Desiela Ion,de asemeneamasterandă, a cărei lucrări, Dumitru Bughici: forme clasice și jazz în muzica românească, a stârnit reacția colocvială a compozitorului Nicolae Brânduș, dornic de a împărtăși câteva păreri asupra existenței componistice a lui Dumitru Bughici.

Relansării cărții compozitoarei Irinel Anghel, Orientări, direcții, curente ale muzicii românești din a doua jumătate a secolului XX, a fost momentul ce a făcut trecerea spre final. În încheierea serii, Valentin Ghita (oboi), Mihai Pintenaru (clarinet) și Tamara Dica (violă) membrii ansamblului SonoMania –ale căror orientări se îndreaptă spre repertoriul actual, pe care-și propun să-l promoveze – au interpretat 6 lucrări contemporane, de mici dimensiuni, pentru duo sau solist.

Piese ce aparțin compozitorilor Mihai Măniceanu, George Balint, Dora Cojocaru, Gabriel Mălăncioiu, Viorel Munteanu, Carmen Cârneci și Dan Dediu, au scos la lumină 6 stiluri și abordări componistice distincte. Sugestive sau metaforice prin subiectele alese, cu interferări ale ludicului, comicului, folclorului sau seriosului, însă fără îndoială futuriste, lucrările miniaturale propuse au constituit momente de contrast ale primei zile de festival.

A doua zi de festival, 19 iunie 2018

Pe tiparul ternar al serii anterioare, cea de-a doua zi de festival a continuat voiajul muzicii contemporane, fiind dedicată exclusiv compozitorilor. Tineri ce abia își încep drumul spre cucerirea domeniului componistic, alături de compozitori ai generației formate la început de veac, au arătat publicului o multitudine de lucrări demne de secolul pe care îl reprezintă.

În această imagine de ansamblu, seara a debutat cu 5 compoziții ce au zămislit un adevărat concert acustico-electronic. Andrei Petrache, Alin Chelărescu și Bogdan Pintilie, au găsit în sonoritățile pianului, instrumentul al formării lor timpurii, mediul cel mai apropiat pentru conturarea stărilor pe care cele 3 lucrări le oglindesc. Postura de interpreți ai propriilor lucrări a permis o audiere autentică, legătura cu intențiile pe care cei trei tineri compozitori le-au înscris în partiturile lor fiind una directă, nemijlocită.

Mai mult decât atât, subiectivismul a irupt; Autobiografeme (Andrei Petrache) și Sentimente și rațiune (Bogdan Pintilie) sunt cele două suite ce vin în exprimarea unui programatism de factură intrinsecă. La polul opus, Alexandru Sima și a sa Des vagues și Constantin Basica, cu Morning Dreams, au adus actul creator pe un traiect ascendent, Aula Muzeului transformându-se, parcă, într-o sală de cinema. Pe un fundal în care efectele sonore constituiau înlănțuiri de imagini cinematice, cele două lucrări pentru mediu electronic au oferit, după părerea mea, o experiență extrem de captivantă și originală.

Lansarea de partituri din partea mediană a serii a făcut legătura cu cel de-al doilea recital, în care Duo Cello Jaya (Ella Bokor și Mircea Marian, ambii violonceliști) și Iulian Ochescu (pian) au interpretat solicitante partituri pentru duo sau solist.

Printre cele 7 lucrări contemporane s-au strecurat și două intervenții nostalgice ale pianului. „Pavana” din Suita nr. 2 op. 10 și „Melodie” din Pièces Impromptues op. 18 de G. Enescu, cunoscutele piese dedicate de compozitor pianului, au fost momentele de melancolie ce și-au demonstrat continua actualitate.

Pe aceeași linie, a miniaturilor pentru pian, s-au înscris și ultimele 3 părți ale suiteiIn Black and White de Tudor Feraru. O provocare căreia Diana Rotaru, Dan Popescu, Sebastian Androne, Mariela Rodriguez, Vlad Răzvan Baciu și Aurelian Băcan i-au răspuns afirmativ a fost punerea în contrast și evidență a două instrumente cu același timbru, a celor două violoncele.

Numărul mare de compoziții și tehnicile folosite pentru evidențierea celor două violoncele au demonstrat că există o nesecată inspirație pentru exploatarea timbrală și nelimitate modalități de transmitere a unor imagini originale.

Apogeul vizualului a fost atins de Aurelian Băcan, care, prin suita sa pentru două violoncele și pian, numită A Glimpse of The Star Trek Universe, a creionat cu umor și ingeniozitate 5 tablouri muzical-ficționale. 1. The Borg, 2. The Planet Risa, 3. The Ferengi, 4. The Vulcans și 5. The Enterprise sunt miniaturile, comice și foarte descriptive, ce alcătuiesc suita science fiction.

Puse în posturi antinomice sau diferențiate prin însăși unitatea lor timbrală, violoncelele s-au metamorfozat de-a lungul celor 7 lucrări, potențialul lor fiind explorat în varii moduri. Comicul, înfricoșătorul, multi-culturalul au fost câteva dintre ipostazele pe care cele două instrumente le-au realizat.

Închiderea festivalului i-a aparținut Dianei Rotaru, a cărei piese, Lut, s-a conturat cu maleabilitate în jurul imaginii grădinii Vilei Golescu, lucrarea încheindu-se cu fine desene de arcuș ale bijuteriei arhitecturale centrale.

Conchid prin a spune că cele două zile de festival au fost o oportunitate de a face cunoștință cu muzica nouă, în care vizualul și imaginarul sunt două componente ce se întâlnesc într-o nouă orientare de ordin componistic. O muzică în care imagini sonore diverse incită imaginația ascultătorului prin titluri atent alese și contururi muzicale sugestive, toate acestea prezentate într-o atmosferă cordială și familiară.

(Articol scris în exclusivitate pentru Ziarul Metropolis de muzicologul Lorena Ioniță)

Iulian Ochescu_Foto Sorin Antonescu