„Everest”. Comerţ cu moarte
https://www.ziarulmetropolis.ro/everest-comert-cu-moarte/

CRONICĂ DE FILM Realizat de Baltasar Kormákur, „Everest” este un blockbuster inspirat din întâmplări reale. Un film ce chestionează transformarea ideii de aventură în afacere cu adrenalină şi oferă destule cadre spectaculoase, dar abordarea regizorului rămâne incoerentă.

Un articol de Ionuţ Mareş|13 septembrie 2015

După ce în 2013 ani s-a deschis cu „Gravity”, succesul uriaş al lui Alfonso Cuaron, Festivalul de la Veneţia a început în acest an tot cu un blockbuster (minimalist), realizat, justificat, în 3D şi înţesat de staruri.

Bazat pe fapte reale – o expediţie din 1996, încheiată cu mai multe victime, pe cel mai înalt munte din lume, -, „Everest” este regizat de islandezul Baltasar Kormákur. Un cineast care, după mai multe prezenţe în festivaluri cu primele sale filme, realizate în ţara natală, lucrează de câţiva ani la Hollywood.

„Everest” începe prin a livra rapid câteva date despre evoluţia escaladărilor acestui munte celebru şi despre contextul anilor `90, când s-a petrecut tragedia. În special despre apariţia unor mici firme de ghizi profesionişti care ajutau, contra cost, grupuri restrânse de alpinişti amatori în încercarea de a ajunge în vârful Everestului.

Filmul îi urmăreşte pe membrii a două dintre aceste numeroase grupuri, de la pregătirile unuia dintre ele până la urcarea propriu-zisă, împreună cu cealaltă echipă, şi confruntarea cu teribilele pericole pe care le aduce muntele.

Prima parte are rolul de a introduce personajele, de a permite spectatorului să se familiarizeze parţial cu ele, de a le oferi unora dintre ele un background familial, de a le pune în spate ceva bagaj psihologic şi emoţional ce ar urma să fie exploatat ulterior.
Până în acest punct, este o derulare convenţională, care nu iese din tiparele unui film de serie (de exemplu, cel care se va dovedi protagonistul, jucat de Jason Clarke, lasă acasă o soţie însărcinată, interpretată de Keira Knightley).

„Everest” câştigă însă imediat în altitudine, odată cu scenele, foarte apropiate de o tratare documentaristică (unele au fost filmate în locaţiile reale), care dau seama de ceea ce părea să fi devenit o astfel de aventură: o aglomerare de alpinişti care concurează între ei sau stau la coadă pentru a trece prin anumite locuri sau a prinde cele mai potrivite zile de a ataca vârful.

Această abordare chestionează, din păcate timid, transformarea într-o afacere a unei aventuri riscante, la care doar puţini iniţiaţi (cum ar fi cei doi conducători, jucaţi de Clarke şi de Jake Gyllenhaal) ar avea dreptul să aspire. Comerţ cu adrenalină şi moarte.

Perspectiva critică (accentuată, de pildă, şi prin faptul că unele dintre personaje dau semne uşoare că nu ar fi pe deplin pregătite de o asemenea încercare) este însă abandonată în curând şi lasă loc unui film despre eterna, cum se spune, „confruntare a omului cu natura”, despre solidaritate şi slăbiciuni.

Nu înainte ca Baltasar Kormákur să bifeze şi întrebarea esenţială într-o astfel de situaţie: De ce aleg aceşti oameni să facă ceea ce fac, riscându-şi viaţa? Ea este lansată de un jurnalist implicat în expediţie, celebrul Jon Krakauer (Michael Kelly), însă motivele, rostite doar de câţiva dintre participanţi, nu au cum să pară altfel decât superficiale.

Mai potrivit ar fi fost ca răspunsurile să fi fost sugerate, de exemplu, printr-o mai atentă şi prelungită descriere vizuală a frumuseţii şi atracţiei a ceea ce se presupune a fi Everestul, care ar fi ţinut loc de explicaţie. E drept, nu lipsesc scenele în care camera relevă, în travelinguri lungi, geografia muntelui. Folosirea tehnicii 3D îşi găseşte îndreptăţirea – înălţimile şi adâncimile, pantele abrupte şi vârfurile înzăpezite, norii şi relaţia lumină-întuneric creează un spaţiu special.

În acelaşi timp însă, paradoxal, 3D-ul, a cărui menire ar fi o reconstituire cât mai fidel-senzorială a realităţii, ratează pe alocuri în a reda raporturile spaţiale exacte. Prin urmare, artificialul iese uneori în evidenţă, oamenii fiind înfăţişaţi disproporţionat de mici, la fel cum un elicopter ajuns pe munte aduce cu unul de jucărie.

În partea sa finală, filmul se concentrează pe încercările de supravieţuire ale personajelor. Deşi cineastul islandez pare a ne împinge să empatizăm cu aventurierii, aflaţi în momente dificile, strategia sa rămâne una neclară: atât timp cât nu insişti asupra a ceea ce îi determină cu adevărat pe unii oameni să-şi rişte astfel viaţa, e greu să ceri compasiune pentru ei atunci când se află în situaţii de pericol. Încercarea de acroşaj emoţional eşuează aproape garantat. Iar actul lor arată ca unul gratuit şi dificil de înţeles de cei din afară.

Distribuit de Ro Image 2000, „Everest” va putea fi văzut în cinematografe începând cu 18 septembrie.

INFO

Everest (Marea Britanie, SUA, Islanda, 2015)

Regie: Baltasar Kormákur

Distribuţie: Jason Clarke, Josh Brolin, Jake Gyllenhaal, Sam Worthington, Emily Watson, Elizabeth Debicki, Keira Knightley, Robin Wright, Clive Standen

Rating: ●●●○○



02
/11
/14

INTERVIU Adolf Hitler și Joseph Goebbels erau fani ai filmului de animație, ai lui Walt Disney și ai lui Mickey Mouse, afirmă, într-un interviu pentru Ziarul Metropolis, Ulrich Wegenast, director artistic şi programator al Festivalului de Film de Animaţie de la Stuttgart și invitat special al celei de-a patra ediții a Anim’est Chișinău.

31
/10
/14

Puține filme ar fi fost mai potrivite pentru a deschide noua ediție Anim’est Chișinău decât simpaticul „Minuscule - La Vallée des fourmis perdues” („Minuscule: Valea furnicilor pierdute”), o producție franceză din 2013 realizată de Thomas Szabo și Hélène Giraud.

30
/10
/14

Invitatul emisiunii Nocturne de vineri, 31 octombrie, este regizorul de film şi scenaristul Radu Mihăileanu. Discuţia dintre Marina Constantinescu şi Radu Mihăileanu este un regal de spiritualitate, filosofie şi umanitate, chiar la ore târzii, emisiunea fiind programată la TVR 1, TVR HD şi TVR+, de la ora 24.00.

30
/10
/14

Câteva din cele mai apreciate lungmetraje de animație recente, o retrospectivă a unui animator celebru, scurtmetraje și o conferință despre animație și propagandă sunt câteva din atracțiile celei de-a patra ediții a Festivalului Anim’est Chișinău, care are loc de joi până duminică la Cinema Odeon și Re:Animation Hub – Tipografia 5.

29
/10
/14

După ce a debutat ca lider în box office-ul american, Furia: Eroi anonimi conduce detaşat şi clasamentul încasărilor din România, unde a generat venituri de 557.000 RON, fiind vizionat în weekendul de lansare de aproximativ 30.000 de spectatori.

29
/10
/14

CRONICĂ DE FILM. „Maidan”, cel mai nou film de non-ficțiune al regizorului ucrainean Serghei Loznița, despre recentele revolte istorice de la Kiev, este o operă puternică, solicitantă, extrem de fin lucrată la nivelul imaginii și, mai ales, al sunetului.

27
/10
/14

Săli arhipline, întâlniri cu nume mari din lumea filmului și peste 8000 de bilete vândute deja la proiecțiile din festival – acesta este bilanțul primelor zile la Les Films de Cannes à Bucarest. Datorită cererii mari de bilete, au fost programate două proiecții suplimentare pentru filmele Leviathan și The Tribe

27
/10
/14

Câștigătorul Ursului de Argint pentru cel mai bun scenariu și al Premiului Juriului Ecumenic din cadrul Festivalului Internațional de la Berlin 2014, “Patimile Mariei / Stations of the Cross / Kreuzweg” în regia lui Dietrich Brüggemann are avanpremiera în cadrul Zilelor Filmului German, organizate de Goethe-Institut la București.

27
/10
/14

CRONICĂ DE FILM Inspirat de povestiri ale lui Cehov, „Winter Sleep” (Palme d`Or la Cannes) este, probabil, filmul lui Nuri Bilge Ceylan în care se vorbeşte cel mai mult. Este o uşoară schimbare de accent, pentru că precedentele sale şase opere privilegiau tăcerile, cadrele lungi şi contemplative, imaginile poetice, natura.

27
/10
/14

"Kowalski", de Andrei Creţulescu, a primit premiul pentru cel mai bun scurtmetraj la ediţia de anul acesta a Festivalului de Film de la Zagreb, care a avut loc în perioada 19 - 26 octombrie. Potrivit juriului regizorul român a câştigat premiul Căruciorul de Aur pentru "15 minute de plăcere pură a unui superb dialog, a unei interpretări şi regii mari. Şi pentru demonstrarea faptului că cinema-ul românesc este încă viu şi la înălţime".

24
/10
/14

CRONICĂ DE FILM Pentru un film care se vrea o comedie de succes, „Cuscrii”, de Radu Potcoavă, mizează prea puţin pe regie şi prea mult pe reflexele actorilor. Însă nici potenţialul comic al interpreţilor nu este fructificat la un nivel satisfăcător, din cauza scenariului rudimentar și a execuției lipsite de creativitate.