Fotograful Mircea Albuţiu vă prezintă 10 imagini din seria de 40, numită New Energy. Seria a fost expusă la Arcade 24 în Bistriţa Năsăud în septembrie 2015; în 28 aprilie 2017 va fi vernisată la Teatro Jose Lucio da Silva din Leiria, Portugalia iar în august 2017 la sediul ICR din Lisabona.
Un articol de Cristina Enescu Aky|20 martie 2017
”Am lucrat cu Gigi Căciuleanu la Amor Amores, o piesă montată la Opera Națională Cluj-Napoca în 2014. Ceea ce a fost foarte interesant pentru mine în cele 3 luni de montare a piesei, a fost că dansatorii au lucrat intens și uniti la punerea în scenă a coregrafiei, dansatorii fiind obișnuiți cu dansul clasic. Gigi Caciuleanu le-a cerut să insiste pe pozițiile grele, să nu pozeze deloc, să simtă muzica și coregrafia, fără să o îndulcească”, declară fotograful Mircea Albuțiu.
Aura Poenar scrie în catalogul expoziției: ”Ceea ce îl preocupă pe Gigi Căciuleanu este încremenirea, statul care nu este poză, ci o formă de suspendare a momentului. Pentru el, mișcările de dans au valoare de timp, de momente privilegiate: “Cineva care sare în aer este într-un moment de culme a existenței; cineva care se duce în podea cu toată ființa nu se oprește numai la podea, se duce mult mai departe, se duce în neant…” Dansatorii sunt obligați să iasă mereu din zona lor de confort, să lucreze cu stări puternice, contrastate, mișcările și încremenirile lor implică o dificultate în plus pentru că ele sunt ieșite din ax: “Ceea ce învățăm noi la școală e să fim într-un ax, să stăm în echilibru… eu le cer niște dezechilibre… în momentul în care ți-ai găsit echilibrul să ai impresia că ești pe marginea prăpastiei și vrei să te recuperezi, să nu cazi în ea.” Dansul devine astfel tocmai acest mod de organizare a corpului în mișcare, în cădere, este un zvâc al nebuniei, al non-confortului, coregraful le cere un dans neconfortabil în care iluzia certitudinii și a controlului este spulberată: “dansatorul, în fața unui obstacol, unui pericol, face apel la această necesitate de a supraviețui. Se spune că dansul este arta vieții. Eu zic că e arta supraviețuirii.”
