-->

George Enescu, o clipă din istoria lumii. De la Liveni la Paris
https://www.ziarulmetropolis.ro/george-enescu-o-clipa-din-istoria-lumii-de-la-liveni-la-paris/

Au trecut 71 de ani de la dispariţia lui George Enescu. S-a stins din viaţă la Paris, în noaptea dintre 3 şi 4 mai 1955. A fost înmormântat în cimitirul Père-Lachaise din Paris, oraşul în care şi-a petrecut ultimii ani din viaţă.

Un articol de Monica Andronescu|4 mai 2026

Născut într-o familie care la venirea lui pe lume înmormântase deja şapte copii, George Enescu era, prin simplul fapt că a reuşit să trăiască, semnul unei minuni. Obsedată de spaima de a nu-şi pierde şi cel de-al optulea copil, Maria Enescu, mama lui, l-a înconjurat în anii petrecuţi la Liveni cu o atenţie adeseori exagerată, pe care Enescu avea s-o resimtă de multe ori negativ în anii care au urmat. „Dacă aș îndrăzni să mă plâng”, îi povestea Enescu lui Bernard Gavoty peste ani, „aș face-o pentru a spune că nu am fost un copil răsfățat, ci un copil adorat până la exces, până la sufocare…”

„Când îmi amintesc de copilăria mea, parcă mai simt încă în jur grija plină de teamă în care creşteam. Mă păzeau de cele mai neînsemnate primejdii, tremurau la cel mai mic semn. În această atmosferă înăbuşitoare şi plină de patimă am crescut prea repede şi, dacă sunt astăzi un om mai mult decât sensibil, ca o rană vie, explicația cred că trebuie căutată în copilăria mea”. Așa își amintește George Enescu primii ani din viață, petrecuți în căsuța de la Liveni, așa cum se numea satul atunci când s-a născut el acolo.

În căsuța cea mică din Liveni, un mic capăt al lumii unde se agață harta în cui și unde timpul pare să se fi oprit în loc, se găsesc și azi obiectele care i-au umplut zilele în acea perioadă în care, de frica molimelor, mama lui nu dădea voie nimănui să se apropie de micuțul George. Înspăimântată de moarte să nu-l piardă și pe el și obsedată de imaginea crucilor din cimitirul din sat, Maria trăia în acei ani ruptă între spaima de apropierea morții și trăiri mistice. Visase sau „primise semn”, spun unele povești care au supraviețuit până azi, în acel sat în care timpul pare că s-a oprit în loc, cum că acest copil avea să trăiască și să devină celebru. Avusese acest vis în timp ce era însărcinată… Dacă avea să-l nască pe cuptorul din cămăruță și dacă avea să fie botezat de doi dintre verii lui, așa spunea visul. Iar Maria a făcut întocmai sau, cel puțin, așa au trăit legendele până azi. I-a trecut întâi hăinuțele prin altarul bisericii din sat și nu a dat voie nimănui să se apropie de el. Îl arăta, doar, de departe prin ferestruică, de teamă să nu se atingă de el vreun microb care să i-l răpească. Maria Enescu dezinfecta clanţele de zeci de ori pe zi şi fierbea toate rufele. Iar sfătuită de doctor, a refuzat chiar să-l alăpteze, dându-l în grija unei doici tinere și sănătoase.

Crescut ca o floare în seră, Enescu nu s-a bucurat în primii ani ai vieții de jocurile cu alți copii, iar mama lui n-a fost de acord nici să-l înscrie la școală, din cauza aceleiași frici maladive, dorind ca fiul ei să fie educat la el acasă. „Mama m-a îngrijit cu idolatrie. Cea mai mică indispoziție a mea o făcea să se prăbușească de durere și de spaimă”, își amintește Enescu.

Dacă această însingurare l-a apropiat mai repede de lumea sunetelor, este posibil… Se pare, însă, că avea o memorie extraordinară încă din acei primi ani, iar cei din jurul lui curând aveau să-și dea seama de asta. La Liveni, George Enescu a locuit doar până la vârsta de 3 ani. În 1884, tatăl lui a luat în arendă şi moşia învecinată de la Cracalia, iar familia s-a mutat acolo. La Cracalia, Enescu avea să descopere pentru prima dată muzica… ascultând fascinat un taraf. Există iarăși povești cum că, după acest moment care l-a marcat, copilul a încercat să-și facă singur o vioară dintr-un cocean de porumb sau, în altă variantă, dintr-o scândură de care prinsese niște ațe. Însă „instrumentul” a refuzat să scoată vreun sunet. Iar dezamăgirea lui a fost și mai mare, când, înduioșați de gestul lui, părinții i-au cumpărat o vioară de jucărie. El voia una adevărată. Și curând a primit-o, laolaltă cu câteva ore de muzică predate de Lae Chioru, lăutarul satului, care destul de repede s-a declarat depășit. La mai puțin de cinci ani, micuțul George învățase tot ce lăutarul avea de oferit… toate „șmecheriile” viorii. Iar memoria îl ajuta teribil. Dacă auzea o singură dată un sunet, îl și reținea. Ceea ce a rămas valabil toată viața. De asemenea, îi plăcea să imite cu vioara tot felul de sunete din natură, „broaște și păsări”. Peste ani, avea s-o spună cu inflexiuni eminesciene: „Nu, n-am părăsit dealurile, văile și pădurile Moldovei. Nici murmurul izvoarelor, nici ciripitul păsărilor. Le-am luat cu mine și le aud cântând în inima mea”.



06
/10
/25

Un bărbat mereu elegant, cu aer de dandy și trăsături fine, un artist a cărui creație însumează mai puțin de 14 ore de muzică, dar ale cărui partituri par a fi ieșite de sub mâna unui bijutier rafinat: acesta a fost celebrul compozitor francez Maurice Ravel (1875 – 1937), de la a cărui naștere întreg mapamondul aniversează 150 de ani.

01
/10
/25

După succesul de la Festivalul „Enescu” – în cadrul căruia a prezentat un concert cu totul inedit în Club Control și un eveniment în aer liber, în cadrul secțiunii „Piața Festivalului” – Big Band-ul Radio România dirijat de carismatica Simona Strungaru vă invită la Sala Radio la primul concert din noua stagiune.

25
/09
/25

Institutul Cultural Român de la Varșovia organizează sâmbătă, 27 septembrie, la Muzeul de Etnografie din capitala poloneză, un concert special în cadrul Festivalului Internațional de Muzică Contemporană „Toamna Varșoviană” („Warsaw Autumn”), cea mai importantă și cunoscută manifestare de muzică nouă din Polonia, organizată anual de Uniunea Compozitorilor Polonezi.

14
/08
/25

Pe 14 august 1996, când a murit la reşedinţa lui de lângă Paris, Sergiu Celibidache străbătuse deja aproape un secol. Un secol de muzică, început într-o casă din Roman. A refuzat întotdeauna să-i fi înregistrate concertele pe discuri, pe motiv că spaţiul sonor nu poate fi redus la două dimensiuni.

06
/08
/25

Pe 19 august 2025, ziua în care se împlinesc 144 de ani de la nașterea lui George Enescu, Festivalul care-i poartă numele celebrează memoria compozitorului printr-un eveniment special, desfășurat în spațiul imersiv al MINA – Museum of Immersive New Art.

03
/07
/25

În luna iulie 2025, organiștii Eduard și Maria-Luisa Antal, vor susține o etapă de vară a unei noi ediții a Turneului Național „Orgile României”, un proiect de redescoperire a patrimoniului sonor al țării.

25
/06
/25

Începând cu 24 august, timp de 29 de zile, România devine cea mai mare scenă a muzicii universale. Cea de-a XXVII-a ediție a Festivalului Internațional George Enescu deschide porțile unei călătorii sonore excepționale, cu tema „Aniversări / Celebrations” – un omagiu adus marilor muzicieni și momentelor de referință din istoria unor ansambluri de prestigiu.

15
/05
/25

Între 6 și 8 iunie, Clujul se “convertește” din nou la muzică: ediția 2025 Jazz in the Park aduce în Parcul Etnografic trei zile de concerte cu nume mari de pe patru continente, întâlniri cu creatori de tot felul, experiențe artistice diverse, o perpetuă stare de bine și, poate cel mai important, sentimentul de apartenență la o comunitate. L-am luat la întrebări pe Alin Vaida, omul care-a născocit acest festival în 2011. Ca să lămurim împreună cum a fost drumul până aici și cum se întrevede ce va urma.

05
/05
/25

Îndrăgitul festival „Jazz in Church” revine la Biserica Lutherană din București, pentru a zecea ediție, care se va desfășura în perioada 8-11 mai la Biserica Lutherană din Bucureşti.

13
/03
/25

Seria de concerte de la Sala Palatului va include, în ediția din acest a Festivalului Internațional George Enescu, două concerte susținute de Philharmonia Orchestra din Londra, sub bagheta renumitului dirijor finlandez Santtu-Matias Rouvali. Alături de reputata orchestră britanică vor evolua doi dintre cei mai activi muzicieni români pe plan internațional: violoncelistul Andrei Ioniță și pianista […]