Grace de Monaco. Un eșec elegant
https://www.ziarulmetropolis.ro/grace-de-monaco-un-esec-elegant/

CRONICĂ DE FILM. Proiectat în deschiderea Festivalului de Film de la Cannes, alegere pentru care organizatorii au fost aspru atacaţi de critici, „Grace de Monaco”, de Olivier Dahan, este o cronică plină de glamour şi cuminţenie a unui moment de criză din viaţa celebrei prinţese, fosta actriţă americană Grace Kelly.

Un articol de Ionuţ Mareş|14 iunie 2014

Lansată în seriale de televiziune americane la începutul anilor `50, Grace Kelly devenea cunoscută datorită rolului din „High Noon” (1952), un celebru western psihologic în regia unui bun meseriaș al Hollywoodului, Fred Zinnemann. Era partenera unuia din cele mai mari staruri masculine, Gary Cooper, care intra în ultima parte a carierei.

După alte câteva seriale, a urmat, în 1953, o nouă apariție alături de vedete, de această dată sub regia lui John Ford. „Mogambo”, unde juca alături de Clark Gable și Ava Gardner, i-a adus o nominalizare la Oscar pentru rol secundar.

Calea spre celebritatea deplină îi era deschisă. Devine una din obsesiile (blonde ale) lui Alfred Hitchcock, care o distribuie mai întâi în „Dial M for Murder” (1954), unde apărea alături de Ray Milland, apoi în capodopera „Rear Window” (1954), cu un alt superstar, James Stewart, și, în cele din urmă, în „To Catch a Thief” (1955), împreună cu Cary Grant.

Între timp, la gala Oscar din 1955 primește premiul pentru cea mai bună actriță, cu rolul din „The Country Girl”, de George Seaton. Avea parteneri alte două nume mari, Bing Crosby și William Holden.

În 1956 joacă o prințesă într-un film necunoscut, „The Swan”, de Charles Vidor, și tot atunci apare, alături de Bing Crosby și Frank Sinatra, în ultima ei peliculă, „High Society”, de Charles Walters.

De la sfârșitul filmărilor pentru acest ultim lungmetraj începe „Grace of Monaco” („Grace de Monaco”), biopic puternic ficționalizat în regia lui Olivier Dahan. Francezul este cunoscut în special pentru „La môme” (2007), care i-a adus un Oscar actriței Marion Cotillard în rolul celebrei Edith Piaf.

Filmul se prăbuşeşte, cu stil, sub propria greutate

În prima secvență din „Grace de Monaco”, camera o urmărește pe actriță (Nicole Kidman) în ralanti, din spate, în timp ce părăsește platoul, sub privirile admirative ale celor din jur. Este sugerat statutul de supervedetă, care va fi pus în contrastat cu rolul de prințesă nevoită să se supună convențiilor de mai târziu. Era sfârșitul scurtei și strălucitoarei sale cariere și începutul căsătoriei cu Prințul Rainier de Monaco (Tim Roth).

Povestea face un salt de șase ani, în 1962, și se reia cu momentul în care Alfred Hitchcock (Hitch, pentru prieteni) vine personal în Monaco pentru a-i propune actriței retrase în postura de soție, mamă și prințesă să revină la Hollywood pentru filmul „Marnie”.

Vizita marelui regizor (Roger Ashton-Griffiths) în micul regat marchează un prim moment în care dezinvoltura specific americană este plasată în opoziție cu închistarea vieții regale, printr-un gag la îndemână.

Ulterior, americanismul fostei actrițe și tentativa sa de a reveni în cinema sunt folosite ca surse de conflict, în contextul nevoii de a se adapta noilor rigori, dar și de a face față tensiunilor: problemele din relația cu Rainier, intrigile de palat, disputa cu Franța lui Charles de Gaulle.

Scenariul necunoscutului Arash Amel punctează tot ceea ce ar fi fost de așteptat de la un astfel de biopic ce își ia libertatea de a imagina intimitatea unei personalități. În acest caz, în special dificultatea lui Grace de a intra în noul rol, cel de prințesă, într-un perioadă de criză personală și politică.

Însă imaginea lui Eric Gautier și decupajul lui Olivier Dahan nu permit o aprofundare serioasă a conflictelor, mulțumindu-se cu punctarea lor convențională. Camera pare interesată să redea exclusiv strălucirea și eleganța vieții de lux din Monaco, cu interioare, culori și rochii spectaculoase și cu peisaje de cărți poștale, rămând însă la suprafața lumii pe care încearcă să o reconstitutie.

Personajele își duc rolurile publice chiar și în intimitate, în timp ce jocul lui Nicole Kidman se apropie periculos de manierism – este mecanică și rece ca o păpușă de porțelan.

Dahan face cu ochiul filmelor americane ale anilor `60 și chiar împrumută o scenă direct de la Hitchcock, cea în care o femeie se află la volanul mașinii, având în spate artificialitatea unui aparent decor de studio.

Din păcate, filmul își propune mai mult decât poate duce, prăbușindu-se, elegant și cu stil, sub propria greutate.

Distribuit de MediaPro Distribution, „Grace de Monaco”(2014) poate fi văzut pe marile ecrane din România începând cu 13 iunie.

INFO

Grace de Monaco (SUA, 2014)

Regia: Olivier Dahan

Cu: Nicole Kidman, Tim Roth, André Penvern

Rating: ●●○○○

Foto din Grace de Monaco – film, capturi

12
/12
/18

20 scurtmetraje din toată lumea și 10 scurtmetraje românești concurează anul acesta pentru trofeele NexT. Selecția filmelor pentru Competiția Internațională și Competiția Națională a fost realizată și în acest an de către Oana Ghera și Massimiliano Nardulli. Selecționerii au ales voci noi care onorează încă o dată misiunea festivalului la această ultimă ediție, aceea de a descoperi și aduce în prim-plan atât filmele scurte cu adevărat inovatoare, cât și pe cei care le creează.

12
/12
/18

TOP Documentarele își fac cu greu loc în cinematografe. Așa că pentru a viziona cele mai noi filme de nonficțiune nu ne rămân decât festivalurile și diferitele platforme. Am ales 10 documentare care m-au impresionat cel mai mult dintre cele văzute în 2018. Sunt filme extrem de stimulante și de îndrăznețe.

11
/12
/18

Ziua Internaţională a Tangoului, sărbătorită în 11 decembrie începând din anul 1977, a fost proclamată în onoarea a două figuri legendare ale muzicii argentiniene: Carlos Gardel, Regele Tangoului şi Julio De Caro, ambii născuţi într-o zi de 11 decembrie/ În 1935 Carlos Gardel compunea „Por una cabeza”, unul dintre cele mai cunoscute tangouri din istoria muzicii. 

10
/12
/18

A 22-a ediție a Festivalului Internațional de Film Studențesc CineMAiubit și-a desemnat câștigătorii sâmbătă, 8 decembrie 2018, într-o atmosferă emoționantă și plină de exuberanță. Premiul pentru cel mai bun film a revenit peliculei belgiene PABLO, în regia lui Sergio Guataquira Sarmiento.

10
/12
/18

METROPOLIS VIRAL. Filmul "Avengers: Endgame" bate recorduri chiar înainte de apariția sa în cinematografe. Lansat pe 7 decembrie, trailerul de aproape două minute și jumătate a înregistrat 289 milioane de vizualizări pe YouTube, Facebook și Twitter,  devenind cel mai vizionat trailer în primele 24 de ore de la lansare.

10
/12
/18

Bucharest Art Film Festival (BAFF) va proiecta în perioada 10-12 decembrie filme de(spre) artă la Galeria Halucinarium, din Calea Giulești 14. Art Film Festival încearcă la această a III-a ediție să creeze experiența ideală destinată publicului de cinema și zone conexe, aducându-l într-o galerie de artă timp de 3 seri. Programul fiecărei zile începe la ora 19:00, intrarea la proiecții fiind liberă în limita locurilor disponibile.

09
/12
/18

TOP Am ales cele mai relevante filme românești ale anului, din cele 25 de titluri de ficțiune care au ajuns în 2018 în cinematografe. Nu a fost un an rău: cinema-ul românesc a continuat să impresioneze în festivaluri, iar unul dintre filme, „Moromeții 2”, a stabilit chiar un record de spectatori.

07
/12
/18

CRONICĂ DE FILM Cu fizicul său firav, care sugerează o supunere cvasi-reflexă față de ceilalți, și cu chipul său caraghios, aproape imperturbabil dacă nu ar fi străpuns uneori de câte un zâmbet forțat, Marcello setează din start atmosfera de comedie neagră ce domină noul film al italianului Matteo Garrone, „Dogman” (2018).

07
/12
/18

Filmul Belgian GIRL, nominalizat la Globurile de Aur pentru Cel mai bun film străin, va deschide Oscar Weekend (18 - 20 ianuarie 2019, Cinema Elvire Popesco). "Oscar Weekend" are loc înaintea anunțării nominalizărilor la cea de-a 91-a ediție a premiilor Oscar (22 ianuarie), trofeele Oscar 2019 urmând să fie acordate în cadrul Galei din 24 februarie 2019. 

07
/12
/18

Cea de-a 12-a ediție a Festivalului Internațional de Film NexT pune reflectoarele pe Portugalia, cu două programe a câte cinci scurtmetraje reunite sub titlul Focus Portugalia. Primul program, The Heart and the Body, va fi proiectat sâmbătă, 15 decembrie, iar cel de-al doilea, On Politics, va putea fi văzut duminică, 16 decembrie, ambele la ora 16.30, la Cinema Muzeul Țăranului.

07
/12
/18

Filmul „Vice” al lui Adam McKay, o dramă despre fostul vicepreşedinte Dick Cheney, cu Christian Bale, Sam Rockwell, Steve Carell şi Amy Adams în distribuţie, a primit cele mai multe nominalizări la cea de-a 76-a ediţie a galei Globurilor de Aur. La categoria miniserial sau film de televiziune cele mai multe nominalizări, în număr de 4, le-a primit „The Assassination of Gianni Versace”.

06
/12
/18

În timpul Războiului Rece, undeva între Polonia stalinistă, ruinată de cel de-al doilea război mondial, și Parisul boem al anilor ’50, un muzician înnebunit după libertate și o tânără cântăreață pătimașă trăiesc o iubire imposibilă, într-o perioadă istorică imposibilă. Îi desparte totul: trecutul lor, temperamentul, caracterul, ideile lor politice, imperfecțiunile fiecăruia și inevitabilele lovituri ale sorții. Cu toate acestea, sunt în mod fatal condamnați să fie împreună.

05
/12
/18

"Amintirile nu aparţin numai trecutului. Ele ne determină viitorul." - Jeff Bridges. Câștigător al unui Oscar în 2010, pentru prestația din “Crazy Heart”, actorul american Jeff Bridges a împlinit, ieri, 69 de ani. 

05
/12
/18

În premieră la Digi Life (6 decembrie, ora 21:00), „Martorul 248”, un documentar despre dreptul la educație - În România, abandonul școlar este îngrijorător, iar în lipsa experiențelor de învățare adecvate, copiii din zonele sărace  rămân captivi în mediul familial marcat de privațiuni, ostil dezvoltării lor. Copiii din zonele cele mai sărace încep școala fără noțiuni de bază, cum ar fi abilitatea de a identifica cifrele sau culorile.

05
/12
/18

Tânărul critic de film Victor Morozov, care studiază în Franţa, scrie despre cinema-ul unuia din cei mai interesanţi regizori francezi ai momentului, Mikhaël Hers, prea puţin cunoscut în România.