„Dogman”. Viața la periferie
https://www.ziarulmetropolis.ro/dogman-viata-la-periferie/

CRONICĂ DE FILM Cu fizicul său firav, care sugerează o supunere cvasi-reflexă faţă de ceilalţi, şi cu chipul său caraghios, aproape imperturbabil dacă nu ar fi străpuns uneori de câte un zâmbet forţat, Marcello setează din start atmosfera de comedie neagră ce domină noul film al italianului Matteo Garrone, „Dogman” (2018).

Un articol de Ionuţ Mareş|7 decembrie 2018

Meseria protagonistului nu face decât să amplifice bizareria: Marcello, jucat de actorul Marcello Fonte, premiat la Cannes pentru interpretarea sa, are o mică afacere – toaletează câini de rasă, de la cei mai mici și mai inofensivi la cei mai mari și mai fioroși.

Secvențele în care bărbatul, vizitat din când în când de fata sa dintr-o căsătorie eșuată, care pare să fie singura bucurie din viața sa, este arătat îngrijind patrupezii prilejuiește câteva gaguri reușite.

Asta și datorită aparentei predispoziții naturale spre comic a lui Marcello Fonte, care întruchipează cu naturalețe un personaj naiv, dar cu un suflet mare.

Însă acesta nu este decât primul strat.

Sub masca impenetrabilă, protagonistului începe să i se ghicească treptat drama: Marcello este un marginal singuratic într-o lume deja marginală – magazinul este plasat lângă blocuri sărăcăcioase, aparent la periferia unui oraș și în apropierea unei plaje, un spațiu filmat cu voluptate de Matteo Garrone.

Mai mult, Marcello este ținut sub control de un înfricoșător și violent borfaș, Simoncino (Edoardo Pesce), care terorizează de altfel întregul cartier, însă mai curând din postura unui „lup singuratic”, decât ca trimis al vreunei grupări mafiote (deși viața sa este lăsată în afara firului narativ central).

Farmecul filmului vine în bună parte din relația tensionată și imprevizibilă între Marcello și Simoncino – contrastul dintre piperniceala primului și masivitatea celui de-al doilea este o bună sursă de umor, dar reflectă și raportul disproporționat de forțe dintre ei, dramatic în esență.

Pentru a complica și mai mult lucrurile, Matteo Garrone ambiguizează felul în care Marcello se raportează la bruta căreia îi vinde droguri.

Pe de o parte, îl privește cu teamă și respect, fiind nevoit să i se supună, cel puțin până la un punct. În același timp, pare să îl vadă și ca pe singurul său prieten (Simoncino este cel care îl duce într-un club de noapte și îl împinge în brațele unei dansatoare, lucru care îi face plăcere lui Marcello) sau măcar ca pe un posibil partener într-ale fărădelegii, fie el și de conjunctură, pentru care e dispus chiar să se sacrifice.

Matteo Garrone este un abil creator de imagini spectaculoase, captivante, în care realitatea brută capătă o aură aproape magică (înclinația spre basm marchează o mare parte din filmografia italianului). Iar regia sa are forță, fără a cădea în păcatul autosuficienței.

Însă dincolo de mesajul subînțeles – și destul de convențional – că oamenii sunt mai degrabă cei cu instincte animalice și de energia personajului Marcello, „Dogman” nu oferă alte idei memorabile.

„Dogman” va intra în cinematografe la 25 ianuarie, fiind distribuit de Voodoo Films.   

01
/06
/20

RECOMANDĂRI De la documentarele lui Serghei Lozniţa şi comediile de început ale lui Nanni Moretti şi până la dramele lui Krzysztof Zanussi, excentricităţile lui Serghei Paradjanov şi o amplă retrospectivă a cinema-ului indian, arhiva MUBI, pusă la dispoziţia abonaţilor, oferă numeroase tentaţii cinefile.

28
/05
/20

CRONICĂ DE FILM La unele documentare ne uităm pentru că ne interesează mai ales un autor sau un stil. Iar pe altele le privim în primul rând pentru subiect. Din a doua categorie face parte „Becoming” (2020), de Nadia Hallgren – un film despre Michelle Obama produs şi difuzat de Netflix.

22
/05
/20

O serie de interviuri reunite sub umbrela InspiraTIFF, un proiect nou conceput de echipa Festivalului Internațional de Film Transilvania, va fi difuzată săptămânal pe platforma de streaming TIFF Unlimited, începând din 25 mai. Primul invitat al jurnalistului Mihnea Măruță este regizorul Cristi Puiu, unul dintre cei mai valoroși invitați ai TIFF, prezent la Cluj cu toate filmele sale în ultimii 20 de ani.

19
/05
/20

CRONICĂ DE FILM Pentru că încă nu putem merge la cinema şi la festivaluri, rămânem tot la platformele cu filme accesibile din fotoliul de acasă. De data asta, vă recomandăm trei scurtmetraje foarte speciale, realizate de britanicul Jonathan Glazer, thailandezul Apichatpong Weerasethakul şi americanul Jonas Mekas şi disponibile pe MUBI.

17
/05
/20

CRONICĂ DE FILM Cu premiera recentă la HBO şi disponibil pe platforma HBO GO, „Natalie Wood: Ce rămâne în urmă” (2020) este un documentar biografic realizat de Laurent Bouzereau despre una dintre cele mai cunoscute actriţe americane. Filmul are ca punct de pornire moartea suspectă a vedetei la doar 43 de ani.

13
/05
/20

CRONICĂ DE FILM Era inevitabil să apară și primele filme realizate în izolare. Radu Jude a lansat un scurt autoportret conceput la invitația Arte/ZDF. Iar Dan Chișu a încercat un lungmetraj, un simplu excercițiu autocomplezent despre un regizor care roagă actori să joace într-un film despre viața în carantină.

07
/05
/20

PREVIEW Din multitudinea de oferte de filme care pot fi văzute de acasă în perioada asta de izolare, vă propunem câteva titluri clasice maghiare, puse la dispoziţie online şi gratuit, cu subtitrare în engleză, chiar de Arhiva de Film din Ungaria.

Page 1 of 26212345...102030...Last »