10 mărturii ale marelui actor, de citit şi de luat aminte.
Un articol de Alina Vîlcan|20 aprilie 2018
Actorul Horațiu Mălăele a acordat un interviu revistei Insight, a companiei aeriene TAROM, în care vorbește despre lumea „jucată” și lumea reală, ironie, copilărie, reguli sociale și multe altele, din care am extras rândurile de mai jos:
1. Lumea „jucată” mimează trădarea, fățărnicia, crima. Lumea reală le practică, crud și constant. Pe de altă parte, în lumea teatrului, și iubirea este jucată. În viața reală, ea este adevărată și asumată. Și asta e bine, pentru că iubirea aparține divinității.
2. Ironia și autoironia sunt uneltele celui care, cu cinism și umor, se detașează de viciul închipuirii, devenind spectatorul-comentator al unei lumi caraghioase și imprevizibile.
3. Nostalgia copilăriei, inimaginabilei mele copilării, este o vecină care deschide ușa existenței mele când vrea ea. Împreună reconstruim locul unde s-au născut părinții mei și totodată locul fascinant și macondian al copilăriei mele: Tehomir.
4. Trăim după niște reguli sociale impuse și acceptate și e bine să te supui. Să nu calci prea tare pedala. Bine, o coerciție exagerată probabil că m-ar enerva și atunci ori aș descăleca ori aș ridica o baricadă. Sunt foarte puține lucruri pe care nu le poți spune, în consecință asta nu creează autocenzură sau o permanentă stare de veghe la propriile cuvinte; și în raport cu spectacolele în care joc sau le regizez, și în raport cu mine însumi.
5. Spun mereu o butadă: inteligentul zâmbește, prostul se supără. Și, nu de puține ori, prostul mimează inteligența și zâmbește și el. Oricum fac parte dintr-o generație care crede că râsul va mântui lumea. Nu știu cine spunea ,,vreau să nu mor, nu ca să mai trăiesc, ci ca să mai râd.”
6. Sunt un om care a umblat cam peste tot. Parisul rămâne un buric al pământului. Dar iubesc deopotrivă Veneția, Florența, Barcelona, Budapesta, Ierusalim, Sankt Petersburg.
7. Și Bogdan și Cristian (n.r.: fiii actorului) au ales regia de film. Cristian a rămas, Bogdan a virat spre actorie. Nu i-am sfătuit, nu m-am împotrivit alegerii lor. Sfatul meu ar fi ca orice copil să-și urmeze instinctual destinul, indiferent de opoziția spațiului familial sau comunitar. Cred că pentru a fi fericit în viață e bine să faci ceea ce-ți place și nu ceea ce le-ar plăcea unora sau altora să faci.
8. Să fii pe scenă alături de copilul tău e formidabil. E o emoție pe care puțini actori au bucuria să o încerce. Bogdan este un om extrem de jovial, umoristic si talentat. De fiecare dată când îl văd că naște lucruri noi, cu de la sine putere, sunt extrem de flatat. Cristian, care s-a însurat anul trecut, spiritul cartezian al familiei, are o casă de producție, multe idei și tot atâtea proiecte.
9. Sunt un tip cantonat la 27 de ani. Cineva mi-a spus că vârsta este o stare de spirit și eu l-am luat în serios. ,,Omu-i ca oul, timpu-i ca boul” – spunea Paul Ioachim. Omul civilizat trăiește chinuit de dictatura timpului. Unul care habar n-are de noțiunea timpului, un aborigen australian, spre exemplu, trăiește pur și simplu.
10. După această generație a noastră, ,,a cocorilor de jertfă”, cum spunea Fănuș Neagu, preocupată de carte și cuvintele ei, vin generații mai pragmatice, ale căror bucurii sunt altele, iar performanța va fi între ei, care știu mai puțin pe o parte, dar au, față de noi, un cumul informațional înmiit.
Ironia și autoironia sunt uneltele celui care, cu cinism și umor, se detașează de viciul închipuirii, devenind spectatorul-comentator al unei lumi caraghioase și imprevizibile.
