-->

Horațiu Mălăele dixit
https://www.ziarulmetropolis.ro/horatiu-malaele-dixit/

10 mărturii ale marelui actor, de citit şi de luat aminte.

Un articol de Alina Vîlcan|20 aprilie 2018

Actorul Horațiu Mălăele a acordat un interviu revistei Insight, a companiei aeriene TAROM, în care vorbește despre lumea „jucată” și lumea reală, ironie, copilărie, reguli sociale și multe altele, din care am extras rândurile de mai jos:

1. Lumea „jucată” mimează trădarea, fățărnicia, crima. Lumea reală le practică, crud și constant. Pe de altă parte, în lumea teatrului, și iubirea este jucată. În viața reală, ea este adevărată și asumată. Și asta e bine, pentru că iubirea aparține divinității.

2. Ironia și autoironia sunt uneltele celui care, cu cinism și umor, se detașează de viciul închipuirii, devenind spectatorul-comentator al unei lumi caraghioase și imprevizibile.

3. Nostalgia copilăriei, inimaginabilei mele copilării, este o vecină care deschide ușa existenței mele când vrea ea. Împreună reconstruim locul unde s-au născut părinții mei și totodată locul fascinant și macondian al copilăriei mele: Tehomir.

4. Trăim după niște reguli sociale impuse și acceptate și e bine să te supui. Să nu calci prea tare pedala. Bine, o coerciție exagerată probabil că m-ar enerva și atunci ori aș descăleca ori aș ridica o baricadă. Sunt foarte puține lucruri pe care nu le poți spune, în consecință asta nu creează autocenzură sau o permanentă stare de veghe la propriile cuvinte; și în raport cu spectacolele în care joc sau le regizez, și în raport cu mine însumi.

5. Spun mereu o butadă: inteligentul zâmbește, prostul se supără. Și, nu de puține ori, prostul mimează inteligența și zâmbește și el. Oricum fac parte dintr-o generație care crede că râsul va mântui lumea. Nu știu cine spunea ,,vreau să nu mor, nu ca să mai trăiesc, ci ca să mai râd.”

6. Sunt un om care a umblat cam peste tot. Parisul rămâne un buric al pământului. Dar iubesc deopotrivă Veneția, Florența, Barcelona, Budapesta, Ierusalim, Sankt Petersburg.

7. Și Bogdan și Cristian (n.r.: fiii actorului) au ales regia de film. Cristian a rămas, Bogdan a virat spre actorie. Nu i-am sfătuit, nu m-am împotrivit alegerii lor. Sfatul meu ar fi ca orice copil să-și urmeze instinctual destinul, indiferent de opoziția spațiului familial sau comunitar. Cred că pentru a fi fericit în viață e bine să faci ceea ce-ți place și nu ceea ce le-ar plăcea unora sau altora să faci.

8. Să fii pe scenă alături de copilul tău e formidabil. E o emoție pe care puțini actori au bucuria să o încerce. Bogdan este un om extrem de jovial, umoristic si talentat. De fiecare dată când îl văd că naște lucruri noi, cu de la sine putere, sunt extrem de flatat. Cristian, care s-a însurat anul trecut, spiritul cartezian al familiei, are o casă de producție, multe idei și tot atâtea proiecte.

9. Sunt un tip cantonat la 27 de ani. Cineva mi-a spus că vârsta este o stare de spirit și eu l-am luat în serios. ,,Omu-i ca oul, timpu-i ca boul” – spunea Paul Ioachim. Omul civilizat trăiește chinuit de dictatura timpului. Unul care habar n-are de noțiunea timpului, un aborigen australian, spre exemplu, trăiește pur și simplu.

10. După această generație a noastră, ,,a cocorilor de jertfă”, cum spunea Fănuș Neagu, preocupată de carte și cuvintele ei, vin generații mai pragmatice, ale căror bucurii sunt altele, iar performanța va fi între ei, care știu mai puțin pe o parte, dar au, față de noi, un cumul informațional înmiit.

Ironia și autoironia sunt uneltele celui care, cu cinism și umor, se detașează de viciul închipuirii, devenind spectatorul-comentator al unei lumi caraghioase și imprevizibile.

17
/12
/25

„Still Nia”, regizat de Paula Oneț, este un film-portret profund personal, un film-călătorie în teritoriul fragil al memoriei corporale. Între documentar și poezie vizuală, filmul își găsește forța în povestea Ștefaniei – Nia, numele de alint pe care părinții i l-au dat în copilărie –, care începe să-și deschidă trecutul ca pe o rană veche, dar încă vie.

25
/11
/25

Institutul Cultural Român de la Londra se alătură Festivalului de Film Românesc din Regatul Unit, un demers care reafirmă vizibilitatea cinematografiei românești în spațiul cultural britanic. Ediția de anul acesta se va desfășura între 27 noiembrie și 1 decembrie 2025, la Londra și Colchester, într-un cadru simbolic, apropiat Zilei Naționale a României. Ediția de la Londra și Colchester onorează moștenirea culturală lăsată de inițiatoarea festivalului, Ramona Mitrică.

25
/11
/25

Transilvania Film anunță lansarea în cinematografe a filmului Sirāt, regizat de Oliver Laxe și distins cu Premiul Juriului la Cannes 2025. Primit cu entuziasm de criticii și spectatorii din toată lumea, filmul este și propunerea Spaniei la Oscarurile din 2026 pentru categoria „Cel mai bun film internațional”.

31
/10
/25

O Românie săracă, gri, needucată, cu oameni triști, chinuiți, lipsiți de perspective, o Românie întunecată, cu case dărăpănate și camere urâte și reci, o Românie pe care, deși e absolut reală, ne place mai degrabă s-o ignorăm, să ne prefacem că nu există...

23
/10
/25

De 16 ani, Les Films de Cannes à Bucarest aduce filmele care au impresionat pe Croazetă — acelea care te fac să gândești, să simți și, uneori, să-ți schimbi felul în care privești lumea.

21
/10
/25

Ambasada Peru în România și Institutul Cervantes din București organizează o serie de patru proiecții de filme peruane – o proiecție pe săptămână, joia, începând cu 23 octombrie. Evenimentul se înscrie în demersul de promovare a culturii și artei peruane, care a debutat cu expoziția Migrantes/Migranți de Issa Watanabe, una dintre cele mai renumite ilustratoare peruane, expoziție deschisă până pe 13 decembrie, la Institutul Cervantes din București.

19
/09
/25

La Animest.20 călătoria continuă și după lăsarea întunericului! Cu o hartă trasată de animații nonconformiste și experiențe intense, evenimentele speciale din program invită publicul într-o serie de nopți urbane pline de surprize. Fiecare proiecție este o destinație în sine, un maraton de senzații tari care te poartă dincolo de granițele convenționalului și transformă cinematograful într-un loc al bizareriilor, al pasiunii și al fanteziilor dezlănțuite.