În mintea lui Nabokov
https://www.ziarulmetropolis.ro/in-mintea-lui-nabokov/

O vizită la muzeu, o rusoaică necunoscută într-o cabină telefonică, un dans cu Vera, fluturi, un vagon de dormit, Lev Tolstoi tolănit într-un şezlong… Bun venit în lumea viselor unuia dintre cei mai mari scriitori din toate timpurile – Vladimir Nabokov!

Un articol de Alina Vîlcan|1 iulie 2019

Șe știe că Vladimir Nabokov (1899-1977) s-a luptat toată viața cu insomnia, iar în ultima perioadă petrecută la Montreux obișnuia să ia somnifere puternice pe timpul nopții, prescrise de medicii elvețieni. Cartea sa „Visele insomniacului” (editura Polirom, 2019) are la bază experimentul demarat de scriitor în 1964, prin care își nota cu conștiinciozitate visele, experiment în care fusese atrasă și soția sa, Vera. În rândurile care urmează am selectat 7 astfel de vise, în care se regăsesc câteva dintre obsesiile scriitorului rus, precum fluturii, trenurile, muzeele…

Nabokov pe terasa de la Montreux Palace (1968)

Alergăm amândoi pe asfalt (al străzii), Ve. (n.r. – soția lui Vladimir Nabokov, Vera Nabokov) în spatele meu. Pe cale să depășim (cu ușurință) o trăsură trasă de cai. Mă întreb, și o întreb și pe ea (dar acum nu mai e în spatele meu) pe care parte depășește un alergător o trăsură? Un necunoscut din taxi (față rotundă, mai în vârstă) mă întreabă în rusă (sau germană?) dacă am o situație bună. Îmi critică hainele (cele pe care le port azi). Explic că petele de pe pantaloni (ceva mai maro decât cei pe care îi port azi) sunt din cauză că m-am stropit într-o băltoacă. Nu pot să găsesc drumul spre o anumită piață din Berlin, nici să-mi amintesc numele ei, unde Ve. (acum, din câte se pare, cumva în față) vrea să viziteze un muzeu*. (Fuseserăm la o expoziție de pictură modernă, în Lausanne, place Beaulieu, cu câteva zile înainte, însă atmosfera din visul meu e diferită.)

În cursul zilei mi-am amintit partea din vis cu „în față – în spate”, când am mers împreună cu Ve., ea în față, eu în spate, pe un trotuar foarte îngust de-a lungul căruia, trecând foarte aproape de noi, ne depășeau mașini în viteză. Dar suntem tracasați zilnic de trafic. (Vis notat: miercuri, 14 oct. 1964, Montreux)

Rusoaică, necunoscută, vorbind într-o cabină telefonică de sticlă. Câteva cuvinte schimbate apoi. Deja trecută, strident machiată, trăsături slave obișnuite. Se miră cum de mi-am dat seama că e rusoaică. Răspund, în logica visului, că doar femeile din Rusia vorbesc așa de tare la telefon. Întreabă dacă îmi place aici, în St. Martin. O corectez: Mentone (un substitut din vis pentru Montreux). Ceas, gălbui, zece și jumătate. (Joi, 15 oct., 8.00 dimineața. Detaliu de vis)

Dansez cu Ve. Rochia ei descheiată, ciudat pătată, de vară. Un bărbat o sărută în trecere. Îl apuc de cap și-l izbesc cu fața de perete așa de violent, încât aproape că rămâne spânzurat, ca un animal la măcelărie, de un accesoriu de pe zid (metal strălucind sugerând o navă). Se desprinde, cu fața plină de sânge, și pleacă împleticindu-se.

Joi seară s-a pomenit la TV de măcelărirea și spânzurarea celor care au participat la complotul de asasinare a lui Hitler cu bombă. (8 dimineața, 16 oct. 1964, vineri)

Vera și Vladimir Nabokov

Mai multe vise care se tot îmbrânceau între ele când am încercat să mi le amintesc; n-am putut recupera decât câteva frânturi. Un petic sau un model din frunze ca de iederă sau din lumini și umbre, cu un efect orbitor după dispariție, suspendat lângă mine, a fost recunoscut ca semn fatidic al disoluției iminente: o senzație de „asta-este”, resimțită frecvent. Un alt vis, tot recurent, a fost coșmarul în care mă pomenesc într-un loc populat cu fluturi interesanți fără să am plasa de fluturi la mine și sunt nevoit să prind și să distrug o raritate cu degetele – în cazul acesta, o insectă spaniolă, un Albastru decolorat.** (18 oct. 1964, 8.30 dimineața)

Vis de călătorie. Abia trezit în compartimentul cu pluș bej dintr-un vagon de dormit, zori încețoșați la geam în dreapta mea, ușa verde din fier a băii în față, separând compartimentul meu de al Verei (amestec de tipuri de trenuri europene & americane). Surprins că am adormit fără ca patul să fi fost făcut, stând așezat într-un colț, complet îmbrăcat și că ușile dintre noi au rămas închise. Pricep brusc, înainte să mă caut prin buzunare, că pașaportul meu a rămas unde stă mereu – în sertarul din stânga al biroului din Montreux. Între timp, trenul se apropie de frontieră (cu Belgia, din câte se pare, pe care am trecut-o de atâtea ori până acum). Mă tot gândesc ce să fac – să sun la portarul nostru de la Palace Hotel, ca să-l rog să mi-l trimită? Să o trezesc pe Ve.?

Într-o a doua parte a visului avem probleme cu găsirea bagajelor în vamă.*** (20 oct. 1964 – 7.00 dimineața)

Două fragmente din visele Verei.

a. Sporturi în Africa. Un colier lung, cu alb și negru alternând, purtat de unul dintre alergători.

b. Eram reprezentanți Fiat. Ne-au întâmpinat cam rece. Au construit pentru noi o casă ca un bungalow. Numărul 29 domina toată povestea.

Eu am prins doar o replică la momentul trezirii, că „Biroul Somnambuli fusese acuzat de malpraxis”. (Notat la 8.30 dimineața – 22 oct.)

Ceaiul cu prietenii (familia Karpovici?)**** pe peluza din fața casei lor. Tolănit într-un șezlong, foarte bătrân, părând bolnav, & transpirat, Lev Tolstoi. Mă întreb dacă „Karpovici” știe că eu nu îl cunosc sau crede că nu mă interesează să-l cunosc. Îl aud zicându-i lui „Karpovici” într-o rusă vehementă: „Nu-mi place Lolita lui, dar cât de bine descrie peisajele rusești!”. O prostie. (8 dec. 1964 9.00 dimineața)

*Vizitarea unui muzeu – pilon esențial în una dintre cele mai importante povestiri ale lui VN, „Vizită la muzeu”, 1939 – este un fel de temă în această serie de vise).

**„Lepidopterolog important”, așa cum l-a numit un alt lepidopterolog profesionist, Nabokov era expert mai cu seamă în familia fluturilor Albaștri.

***Trenurile de lungă distanță erau marea pasiune a lui VN în copilărie – vezi „Vorbește, memorie”.

****Mihail Karpovici (1888-1959), profesor de istorie la Harvard și editor al principalei reviste literare ruse din America, The New Review, și soția sa, Tatiana Karpovici. La moșia lor de la țară, de lângă West Wardsboro, Vermont, soții Nabokov și-au petrecut prima lor vară în America, în 1940 (și au revenit în 1942).

Dansez cu Ve. Rochia ei descheiată, ciudat pătată, de vară. Un bărbat o sărută în trecere. Îl apuc de cap și-l izbesc cu fața de perete așa de violent, încât aproape că rămâne spânzurat, ca un animal la măcelărie… (Vladimir Nabokov – „Visele insomniacului”)

29
/11
/16

Sâmbătă, 3 decembrie, la ora 17.00, în librăria Humanitas de la Cișmigiu, regizorul Radu Jude și criticul de film Andrei Gorzo vor intra în culisele filmului "Inimi cicatrizate". Pelicula lui Jude a câştigat Premiul Special al Juriului şi trofeul "Don Quijote" la Festivalul Internațional de Film de la Locarno.

27
/11
/16

Ziarul Metropolis continuă rubrica „În biblioteca mea”, care vă invită acasă la cei mai importanţi oameni de cultură ai momentului. În intimitatea bibliotecii personale din strada Rivoli 18, de la Paris, aflaţi care e locul preferat de citit al unuia dintre cei mai cunoscuți eseiști și critici de teatru ai lumii, scriitorul George Banu.

25
/11
/16

Lolita, Un veac de singurătate și În căutarea timpului pierdut se regăsesc pe lista celor mai bune cărți ale secolului XX, în timp ce dintre operele secolului XIX au fost alese, printre altele: Război şi pace, Madame Bovary sau Marile Speranţe. Cei care au votat acest inedit top sunt 125 de autori celebri ai zilelor noastre, iar preferințele lor figurează în cartea "The Top Ten: Writers Pick Their Favorite Books", scrisă pentru uzul cititorilor.

23
/11
/16

Editura Humanitas Fiction vă invită sâmbătă, 26 noiembrie, la ora 17.00, în librăria Humanitas de la Cișmigiu la o întâlnire dedicată lui Bob Dylan, după ce Academia Suedeză i-a acordat premiul Nobel pentru literatură „pentru crearea unei noi expresii poetice în marea tradiție a muzicii americane”.

22
/11
/16

Fanii din România ai scriitorului Gabriel García Márquez vor putea vedea în curând (cu siguranţă nu pe marile ecrane autohtone), documentarul despre autorul “veacului de singurătate”, lansat în cinematografele din cele două Americi şi în Spania în primăvara acestui an.

22
/11
/16

Zilele trecute, în cadrul Târgului de carte Gaudeamu, a fost acordat Premiul PEN România 2016, ex aequo, scriitorilor Cristian Teodorescu, pentru romanul Șoseaua virtuții. Cartea cîinelui (Editura Cartea Românească, 2015) și Bogdan Ghiu, pentru Totul trebuie tradus. Noua paradigmă (un manifest) (Editura Cartea Românească, 2015).

21
/11
/16

"Un joc fără reguli. Despre imprevizibilitatea istoriei" de Lucian Boia, "Inocenții" a Ioanei Pârvulescu, sau "Jamila Cuisine" de Geanina Staicu-Avram, au fost câteva dintre cele mai vândute titluri ale ediției din acest an ale Târgului Internațional Gaudeamus, desfășurat în perioada 16 — 20 noiembrie

21
/11
/16

Petre Ispirescu, cunoscutul povestitor și folclorist român, nu a frecventat școala, a fost încarcerat şi, până la vârsta de 50 de ani (s-a stins din viață la 57), nu a părăsit niciodată localitatea natală.

18
/11
/16

Cartea „Cronica vieții mele: volumul întâi” (traducere din limba engleză de Dan-Silviu Boerescu) a fost publicată la Editura Humanitas în anul 2015.

15
/11
/16

În cadrul Târgului de Carte Gaudeamus, la editura Curtea Veche Publishing va avea loc o triplă lansare de carte dedicată Casei Regale a României, în prezența Alteței Sale Regale Principele Radu al României.

09
/11
/16

Decupaje dintr-o carte de acum, în care scriitori din generații diferite își descriu, cu precizie și umor, întâlnirile cu poliția sau miliția de altădată. „Scriitori la poliție”, volum coordonat de Robert Șerban și apărut de curând la editura Polirom, este o colecție de amintiri ușor de citit și greu de uitat.

08
/11
/16

În cadrul Conferințelor Teatrului Național, în mod excepțional, va avea loc duminică, 20 noiembrie, ora 11.00, la Sala Pictură, o întâlnire cu scriitoarea Ana Blandiana.