Inside Llewyn Davis. Boema ca destin
https://www.ziarulmetropolis.ro/inside-llewyn-davis-boema-ca-destin/

CRONICĂ DE FILM Câştigător al Marelui Premiu al Juriului la Cannes, „Inside Llewyn Davis“, noul (mare) film al fraţilor Coen, este cronica asumat nespectaculară a tentativelor unui cântăreţ de folk din New York-ul anilor ’60 de a se face remarcat. O comedie tandră şi subtilă.

Un articol de Ionuţ Mareş|13 decembrie 2013

CRONICA DE FILM Câştigător al Marelui Premiu al Juriului la Cannes, „Inside Llewyn Davis“, noul (mare) film al fraţilor Coen, este cronica asumat nespectaculară a tentativelor unui cântăreţ de folk din New York-ul anilor ’60 de a se face remarcat. O comedie tandră şi subtilă, cu fragmente muzicale memorabile.

Nu mai este de mult o surpriză că fiecare film al fraţilor Ethan şi Joel Coen reprezintă un eveniment şi ajunge în listele de premii la festivaluri şi gale şi în topurile de final de an.

Singura incertitudine rămâne în ce fel reuşesc cei doi cineaşti să se reinventeze, în frontierele identificabile ale universului lor cinematografic. Un teritoriu aparent de fiecare dată altfel, dar care, în esenţă, este acelaşi, pentru că se sprijină pe câţiva piloni de neclintit, din care se remarcă umorul de o subtilitate infinitezimală şi tandreţea cu care sunt privite personajele.

Câştigător al Marelui Premiu al Juriului la Cannes, „Inside Llewyn Davis“ este înrudit, dintre filmele recente ale fraţilor Coen, mai degrabă cu o comedie neagră ca „A Serious Man“ (2009) decât cu exerciţiile (parodice) de gen ca „Burn After Reading“ (2008) sau „True Grit“ (2010).

Cei doi cineaşti americani investighează în noul lor film lumea cântăreţilor de folk de la începutul anilor ’60 din Greenwich Village, celebrul cartier al boemei newyorkeze. Protagonist este Llewyn Davis, interpretat de Oscar Isaac în tradiţia marilor comici reţinuţi în expresie şi care întruchipează (non)eroi lipsiţi de noroc şi de multe ori adevărată pacoste pentru cei din jur.

Nu întâmplător unele voci critice l-au invocat pe Buster Keaton – relaţiile obţinute prin montaj sau încadratură între chipul impasibil al lui Oscar Isaac şi unele personaje şi situaţii produc un comic vizual de mare efect. Iar dialogurile nu fac decât să dea savoarea necesară unui film de o infinită ironie dulce-amăruie.

Llewyn Davis este un nefericit al sorţii, al cărui talent de interpret de folk, într-o perioadă de explozie a genului, nu pare suficient pentru a-l face să-şi îndeplinească ambiţiile de afirmare şi nici măcar să-şi câştige decent existenţa. Adică să depăşească stadiul mini-concertelor de pe scenele a diverse baruri şi al înregistrărilor răzleţe şi nesemnificative de studio.

Fraţii Coen nu ne permit să-i plângem de milă protagonistului, dar nici să-l antipatizăm. Îl umanizează, adică îi ataşează deopotrivă atribute pozitive (în primul rând talentul şi o resemnare calmă) şi trăsături aparent condamnabile (multe din ghinioanele care îl urmăresc sunt provocate chiar de el însuşi).

Nimic spectaculos şi cu atât mai puţin melodramatic în această cronică a câtorva zile din viaţa unui artist obosit să-şi caute norocul. Regizorii-scenarişti ne propun o viziune demitizată, însă deloc cinică, a ideii de gratuitate şi, în acelaşi timp, de măreţie a artei. De aici şi importanţa acordată melodiilor, cântate de actorii înşişi şi neîntrerupte prin tăieturi de montaj. Inside Llewyn Davis este, în esenţă, un elogiu reţinut adus marilor artişti necunoscuţi şi boemei ca destin.

INFO

Inside Llewyn Davis (SUA, 2013)

Regia: Ethan Coen, Joel Coen

Cu: Oscar Isaac, Carey Mulligan, John Goodman, Garrett Hedlund

Rating: ●●●●●

Ionuţ Mareş, autorul cronicii,
este şi colaborator al blogului
de film şi cultură cinematografică

Marele Ecran

Foto din Inside Llewyn Davis – captură film

13
/05
/21

„Acasă” (r. Radu Ciorniciuc), „colectiv” (r. Alexander Nanau), „Ivana cea groaznică” (r. Ivana Mladenovic) și „Tipografic majuscul” (r. Radu Jude) sunt filmele care intră oficial în cursa pentru trofeul Gopo la categoria Cel mai bun film de lungmetraj.

06
/05
/21

Dintre zecile de filme româneşti disponibile Netflix, vă recomandăm trei documentare – poate mai puţin cunoscute, dar extrem de ofertante. Există mai multe filme de non-ficţiune româneşti pe platformă, însă cele trei propuneri sunt de neocolit.

22
/04
/21

CARTEA DE CINEMA A apărut recent, la Editura Universităţii din Bucureşti, o substanţială şi pasionantă carte: „Umorul între divertisment şi ideologie. O istorie culturală a filmelor de comedie din România comunistă (1948-1965)”. Volumul - lectură obligatorie - este teza de doctorat a tânărului istoric Eugen Ignat.

22
/04
/21

Pe lângă retrospectiva amplă Ulrike Ottinger, ediția a 14-a a festivalului One World România va cuprinde două focusuri pe colective cinematografice care s-au luptat cu armele specifice mediului pentru a sprijini cauza feministă, ambele învârtindu-se în jurul personalității lui Delphine Seyrig: Focus Delphine Seyrig și Focus Centrul Simone de Beauvoir.

21
/04
/21

CRONICĂ DE FILM Ar fi nedrept să nu i se recunoască regizoarei Chloé Zhao meritul pentru generozitatea faţă de marginali din spatele celui de-al treilea film al ei, „Nomadland” (2020), câştigător al Leului de Aur la Festivalul de la Veneţia şi favorit la Premiile Oscar.

20
/04
/21

Filme selecționate sau premiate în marile festivaluri ale anului trecut - Cannes, Veneția și San Sebastián - dar și noutăți absolute semnate de regizori precum Pedro Almodóvar sau François Ozon vor completa seria de surprize rezervate publicului TIFF, la cea de-a 20-a ediție.