CRONICĂ DE FILM Adaptare a celebrei nuvele a lui Panait Istrati, „Kyra Kyralina” este reconfirmarea epuizării ca regizor a lui Dan Piţa, în pofida insistenţei sale de a dovedi contrariul. Un film livresc, fără suflu şi departe de a reda pasiunile ucigătoare care domină povestea din sursa literară de inspiraţie.
Un articol de Ionuţ Mareş|5 septembrie 2014
Decăderea treptată, dar sigură, a lui Dan Pița ca regizor după prăbușirea comunismului și a cenzurii este un fapt care nu mai avea nevoie de o nouă confirmare.
Filmele sale de după 2000 („Femeia visurilor”, „Second hand”) păreau a fi pus capăt unei cariere prolifice și marcate de câteva reușite – în special înainte de 1989 – demne de a fi reținute de partea onorabilă a istoriei cinematografiei române (fragmentul „La o nuntă” din „Nunta de piatră”, „Concurs”, „Pas în doi”, „Faleze de nisip”).
Odată îndrăgitul cineast oferă însă prin noul său film, „Kyra Kyralina”, încă o dovadă (după insuportabilul „Ceva bun de la viață”, 2011) nu doar a unei desuetudini nici măcar asumate, ci și a unei lipse profunde de inspirație regizorală și simț autocritic.
Adaptare după scrierile lui Panait Istrati, în special după nuvela „Chira Chiralina”, pe un scenariu mai vechi scris de Ioan Grigorescu și reașezat de însuși Dan Pița, filmul se vrea o poveste de epocă, marcată de exotism multietnic, despre pasiuni ucigătoare și maturizare.
Aer livresc, ilustraţii pleonastice
Toate acestea sunt regăsibile în imperfecta, dar captivanta, nuvelă a lui Istrati. În schimb, „Kyra Kyralina” este un film anost, fără suflu și prețios la nivel de imagine. Și doar cu răzlețe răbufniri (mai exact, câteva încadraturi și lucrături de montaj) care amintesc de un vechi regizor talentat și care pot înșela pentru o clipă publicul că întreaga punere în scenă ar putea lua o turnură salvatoare.
Nu se întâmplă minunea. Și asta în primul rând din cauza neinspiratei distribuții sau, mai exact, a unei defectuase dirijări a interpreților (câțiva dintre ei, cu puțină experiență sau chiar la debut) și a deficitului regizoral de a simți și reda firescul (nu realismul sau naturalismul!). Filmul are un aer livresc, și nu pentru că povestea este relatată, uneori direct către cameră, de protagonistul ei, Dragomir, ajuns la maturitate (la fel ca în carte), ci pentru că dialogurile, multe dintre ele absente din scrierea lui Istrati, sună fals și afectat (uneori chiar vulgar).
La fel cum neinspirată este întreaga mizanscenă, departe de a transmite, ca în nuvelă, patimile, sexualitatea sugerată, homosexualitatea reprimată și viața intensă ce caracterizează petrecerile la care Kyra, fata Kyralina și băiatul Dragomir invită bărbați din oraș.
Citiţi şi: INTERVIU Dan Piţa, regizor: „Niciodată nu termini cu ambiţiile“
Pița preferă să ilustreze, uneori pleonastic, momentele pe care „eroul” le narează din copilăria sa, așa cum sunt bătăile (multe, dar deloc deranjante pentru spectator) pe care tatăl le aplică soției sale Kyra sau petrecerile presupus „desfrânate”, în fapt cuminți scene de muzică și dans. Nimic din senzualitatea pe care Dragomir din carte o percepe la mama și sora sa, adevărate bacante. În film, acest fapt este bifat didactic (o ocheadă la sânii goi, un scurt dans din buric al femeilor, flirtul cu musafirii).
Filmul ia apoi o turnură de presupus western (Pița este recidivist într-ale „genului”, după cum au arătat cele două filme ale sale din seria „Ardelenii” și mai inspiratul „Dreptate în lanțuri”). Însă și la acest capitol stângăciile ies la iveală, așa cum se întâmplă cel mai vizibil într-o scenă eșuată în care frații „hoți de cai” ai Kyrei vor să-l împuște pe cumnatul lor. Rezultă un pac-pac total necredibil, dacă nu chiar ridicol.
În partea finală, povestea ia accente de film românesc impregnat cu clișee de anii ’90 (ai secolului trecut) – copii pradă pedofililor și fete ajunse prostituate.
Film de studio și, inevitabil, cu buget insuficient pentru ce presupune o astfel de reconstituire, era firesc să predomine scenele de interior. Însă acțiunile de exterior sunt monotone, pentru că au loc pe un același drum sau lângă un râu dintr-o pădure (inclusiv o scenă cu un grup de oameni ieșiți la relaxare).
Astfel că nimic din ceea ce ar fi fost Brăila începutului de secol 20 nu răzbate în film, necum din visarea și dorința de călătorie a personajelor lui Istrati.
Distribuit și produs de Castel Film, „Kyra Kyralina” poate fi văzut în cinematografe începând cu 5 septembrie.
INFO
Kyra Kyralina (România, 2014)
Regia: Dan Piţa
Cu: Iulia Dumitru, Ştefan Iancu, Corneliu Ulici, Iulia Cirstea
Rating: ●○○○○
