La grande bellezza. Decadenţă şi decrepitudine
https://www.ziarulmetropolis.ro/la-grande-bellezza-decadenta-si-decrepitudine/

CRONICĂ DE FILM Ignorat anul trecut de juriul de la Cannes, însă premiat recent cu Oscarul pentru film străin, „La grande bellezza” este un exerciţiu seducător de autoflatare din partea lui Paolo Sorrentino.

Un articol de Ionuţ Mareş|28 martie 2014

Inspirat din fellinienele „La dolce vita”, „Otto e mezzo” şi „Roma”, faţă de care face o plecăciune ca un discipol îndrăzneţ şi emancipat în faţa maestrului, „La grande bellezza”/”Marea frumuseţe” este portretul în tuşe lirico-groteşti al Romei contemporane.

Celebrul oraş este însă redat prin ochii şi temperamentul mondenizat al unui scriitor îmbătrânit şi blazat, Jep Gambardella (interpretat de impecabilul Toni Servillo), care trăieşte încă din faima primului şi singurului său roman, vechi de 30 de ani, „Aparatul uman”.

Roma lui Gambardella este un oraş al depravării, al decrepitudinii, al morţii, al spleenului alungat prin petreceri extravagante, care, prin camera cu mişcări languroase a directorului de imagine Luca Biggazzi şi talentul de portretist al lui Paolo Sorrentino, devin adevărate bacanale de dimensiuni cosmice.

Asemeni protagonistului, oraşul tânjeşte după trecutul glorios, după „marea frumuseţe” de altădată, din care nu au mai rămas decât clădirile sau operele de artă simbol şi de la care nu s-a transmis decât un etos alterat al vieţii trăite în plăceri imediate.

Fauna care populează lumea lui Gambardella este una dominată de frivolitate, impulsuri, superficialitate, iar cuvântul de ordine este decadenţa (cu panaş), în societate, artă sau religie. O decadenţă pe care Sorrentino o redă cu voluptatea unui moralist temperat, interesat nu atât de profunzimi şi subtilităţi, cât de o atentă stilizare.

În timp ce lentila de caricaturist prin care Fellini îşi privea personajele lăsa loc pentru compasiune şi melancolie, pentru înţelegere sinceră faţă de formele atât de diverse de manifestare a naturii umane, înclinaţia spre satiră a lui Sorrentino este mai pronunţată, fără a fi însă şi cinică.

Firul epic este inexistent: filmul este o înşiruire de tablouri în mişcare lentă (scenele de petrecere sunt cele mai reuşite). Fiecare dintre ele reprezintă un prilej pentru Sorrentino de a-şi etala resursele de imaginaţie vizuală, lăsând pe alocuri impresia că unicul scop este satisfacerea vanităţii sale de stilist înzestrat, de diagnostician expresiv al unei descompuneri ireversibile.

„La grande bellezza” a deschis miercuri seară, la Cinema Studio, cea de-a 10-a ediţie a Festivalului de Film Bucureşti, iar de vineri poate fi văzut şi în cinematografe.

INFO

„La grande bellezza“ (Italia, 2013)

Regia: Paolo Sorrentino

Cu: Toni Servillo, Carlo Verdone, Sabrina Ferilli

Rating: ●●●●○

Foto: captură La grande bellezza

03
/02
/17

Ajuns la a patra ediție, Festivalul Ceau, Cinema! din Timișoara lansează apelul la înscriere în secțiunea competițională internațională, dedicată filmelor de lungmetraj: ficțiune, documentar sau animație. Sunt vizate filme din 2016 sau 2017, din țările cu minorități tradiționale în regiunea Banatului. Selecționerul Competiției este criticul de film Ionuț Mareș.

03
/02
/17

Când pronunți ”Dan Puric”, audiența se grupează rapid în două tabere, sintetizabile cam așa: ”e deștept, le zice bine și e un munte de talent” sau ”lasă-mă, dom’ne, în pace..” (cel puțin). Pe mine, multe dintre spectacolele și vorbele lui m-au bucurat adânc, în același timp unele din (zic eu) marotele sale mi-au provocat un rid în plus. În mod clar, e un ”ne-oarecare”, totodată nescutit de ”cele ale omului”.  Îți place sau nu de el, e un fluviu în felul lui.

02
/02
/17

„Belgica”, filmul care are toate șansele să te teleporteze din sala de cinema direct în club pe ritmuri originale de Soulwax, va intra pe marile ecrane din România pe 17 februarie, distribuit de Transilvania Film.

02
/02
/17

CRONICĂ DE FILM. E dificil de scris despre un debut care se anunţa promiţător, dar care se dovedeşte dezamăgitor, aşa cum este „La drum cu tata”, de Anca Miruna Lăzărescu, o regizoare româncă stabilită în Germania, unde a absolvit Universitatea de Televiziune și Film din München.

31
/01
/17

 „Dictatorii sunt întotdeauna dezinformaţi. E rezultatul fricii pe care o sădesc. Cad în propria lor capcană: a terorii. De fapt, mi-e frică - mi-e frică să spun tot ce gândesc. Dacă acest carnet cade în mâna cuiva? La români, stomacul e mai important decât creierul. Chiar şi decât picioarele...", nota în jurnalul său regizorul Alexandru Tatos, pe 20 mai 1973. Într-o zi de 31 ianuarie (1990) Alexandru Tatos înceta din viaţă.

31
/01
/17

A vrut să se facă aviator și a devenit actor, pentru că așa cum spunea în ale sale memorii “cea mai frumoasă frumusețe este meseria pe care mi-am ales-o și căreia m-am dedicat vreme de 50 de ani. Privind în urmă pot spune că nu aş schimba nimic la viaţa mea. Am avut o viaţă bogată şi fericită. Am avut o imaginaţie suficient de bogată încât să pot să mă închipui în tot felul de situaţii sociale în care aş fi putut să trăiesc şi să-mi dau seama că nu m-ar fi satisfăcut niciuna”.

28
/01
/17

Trei regizori - Gabriel Achim, Ruxandra Ghiţescu şi Andreea Păduraru. Trei poveşti speciale. Trei scurtmetraje româneşti simpatice - "Carne de iepure", "Nina" şi "Bricostory", disponibile pe platforma gratuită Cinepub.

28
/01
/17

Peste 150 de persoane au vizionat, în avanpremieră, la Cinema City din AFI Palace Cotroceni, filmul „Fondatorul”. Acesta prezintă povestea reală a originalului antreprenor american Ray Kroc – un agent de vânzări care a transformat McDonald’s-ul într-un imperiu global şi un brand cunoscut de toată lumea.

26
/01
/17

INTERVIU „Cred că experimentul este obligatoriu pentru un artist”, afirmă regizorul Adrian Sitaru. Despre noul său lungmetraj „Fixeur”, acum în cinematografe, spune că, „fiind un film despre jurnalism şi jurnalişti, am încercat să reproducem şi să amestecăm stilistica de reportaj TV de calitate în cea de cinema clasic”.

26
/01
/17

Filmele ''Bacalaureat'' al regizorului român Cristian Mungiu și ''Toni Erdmann'', cu participare românească, al regizoarei germane Maren Ade se numără printre nominalizările la premiile franceze Cesar, la categoria ''Cel mai bun film străin''. ''Elle'' de Paul Verhoeven și ''Frantz'' de François Ozon domină nominalizările la „Oscaruri franceze” - câte 11 fiecare -, inclusiv la categoriile ''Cel mai bun film'' și ''Cel mai bun regizor''.