-->

„Lazzaro felice”. Puritate ★★★★★
https://www.ziarulmetropolis.ro/lazzaro-felice-puritate-%e2%98%85%e2%98%85%e2%98%85%e2%98%85%e2%98%85/

CRONICĂ DE FILM Câştigător al premiului pentru cel mai bun scenariu în competiţa Festivalului de la Cannes în 2018, „Lazzaro felice” („Lazzaro cel fericit”), scris şi regizat de italianca Alice Rohrwacher, ajunge în sfârşit şi în cinematografele de la noi. Un film de o tandreţe şi de o inventivitate dezarmante.

Un articol de Ionuţ Mareş|25 iulie 2019

Primul lucru care atrage atenția la acest al treilea lungmetraj realizat de Alice Rohrwacher, cea mai cunoscută regizoare din Italia, este imaginea.

Filmat pe 16 mm, „Lazzaro felice” are o imagine a cărei granulație specifică și ale cărei culori ușor estompate sugerează încă de la început un univers suspendat în timp și în spațiu.

O imagine aspră (la antipodul imaginilor digitale limpezi și curate cu care suntem obișnuiți), în ton cu duritatea vieții pe care zeci de țărani o duc izolați într-un cătun numit Inviolata, dar şi cu chipurile lor peste care grijile au lăsat urme adânci.

Ei sunt ținuți sub control de o așa-numită marchiză Alfonsina de Luna, implicată în afaceri dubioase cu tutun cultivat pe plantația sa, de fiul său, tânărul conte Tancredi, dornic să evadeze de sub influența mamei sale și a clasei sociale înalte pe care ea o reprezintă, și de un administrator veros, care face legătura între cele două grupuri.

Dihotomia propusă de Alice Rohrwacher în prima parte a filmului trimite spre un trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat al Italiei. Povestea este plasată în perioada apariţiei primelor telefoane mobile, dar ar putea fi plasată oricând în ultimele două secole, şi asta pentru că Alice Rohrwacher sugerează perpetuarea unui sistem în care clasa de jos este ținută în întuneric, la propriu și la figurat, de o elită economică exploatatoare.

Pentru a întări caracterul universal al naraţiunii, dar și pentru a evita un eventual discurs politic încrâncenat, Alice Rohrwacher conferă filmului un aspect de basm.

Face asta inclusiv prin câteva inserturi fantastice (fapt care i-a adus comparaţii cu „Miracolo a Milano”, clasicul film din 1951 al lui Vittorio De Sica) – de la vântul pe care par să îl declanşeze ţăranii cu o simplă suflare şi sugestia prezenţei unui lup mitic şi până la ruptura temporală radicală de la mijlocul poveştii, când se face trecerea în contemporaneitate, la mai mulţi ani distanţă.

Un prezent în care par să continue însă discrepanţele între, pe de o parte, imigranţi (temă de actualitate) şi marginali (aceiaşi ţărani dezrădăcinaţi şi aruncaţi la periferia oraşelor), şi, de cealaltă parte, clasa de mijloc şi bogaţii (sprijiniţi de bănci).

Iar toată această lume surprinzătoare imaginată şi redată cu o privire cvasi-etnografică de Alice Rohrwacher are în centru un tânăr ţăran, Lazzaro, într-atât de naiv, bun şi generos, încât este luat de toţi drept idiot. Un protagonist a cărui simplitate scoate şi mai bine în evidenţă răutatea din jur.

Un film inventiv şi pasionant despre nevoia de inocenţă într-o lume cinică.

„Lazzaro felice” poate fi văzut în cinematografe începând cu 26 iulie, fiind distribuit de Independenţa Film. 

26
/01
/26

După un parcurs spectaculos la festivaluri internaționale, Sorella di Clausura ajunge în cinematografele din România pe 6 martie. Actrița Katia Pascariu a primit premiul Boccalino d’Oro pentru cea mai bună interpretare la Locarno, în timp ce regizoarea Ivana Mladenović a câștigat Trofeul Heart of Sarajevo pentru cea mai bună regie la Festivalul de Film de la Sarajevo.

16
/01
/26

Programul primelor săptămâni va include filme de ficțiune și documentare în premieră, cu un palmares important de premii la festivalurile de profil, dar și o seară dedicată filmelor regretatului regizor Cristian Nemescu și o retrospectivă a primelor filme regizate de Corneliu Porumboiu.

17
/12
/25

„Still Nia”, regizat de Paula Oneț, este un film-portret profund personal, un film-călătorie în teritoriul fragil al memoriei corporale. Între documentar și poezie vizuală, filmul își găsește forța în povestea Ștefaniei – Nia, numele de alint pe care părinții i l-au dat în copilărie –, care începe să-și deschidă trecutul ca pe o rană veche, dar încă vie.

25
/11
/25

Institutul Cultural Român de la Londra se alătură Festivalului de Film Românesc din Regatul Unit, un demers care reafirmă vizibilitatea cinematografiei românești în spațiul cultural britanic. Ediția de anul acesta se va desfășura între 27 noiembrie și 1 decembrie 2025, la Londra și Colchester, într-un cadru simbolic, apropiat Zilei Naționale a României. Ediția de la Londra și Colchester onorează moștenirea culturală lăsată de inițiatoarea festivalului, Ramona Mitrică.

25
/11
/25

Transilvania Film anunță lansarea în cinematografe a filmului Sirāt, regizat de Oliver Laxe și distins cu Premiul Juriului la Cannes 2025. Primit cu entuziasm de criticii și spectatorii din toată lumea, filmul este și propunerea Spaniei la Oscarurile din 2026 pentru categoria „Cel mai bun film internațional”.

31
/10
/25

O Românie săracă, gri, needucată, cu oameni triști, chinuiți, lipsiți de perspective, o Românie întunecată, cu case dărăpănate și camere urâte și reci, o Românie pe care, deși e absolut reală, ne place mai degrabă s-o ignorăm, să ne prefacem că nu există...

23
/10
/25

De 16 ani, Les Films de Cannes à Bucarest aduce filmele care au impresionat pe Croazetă — acelea care te fac să gândești, să simți și, uneori, să-ți schimbi felul în care privești lumea.

21
/10
/25

Ambasada Peru în România și Institutul Cervantes din București organizează o serie de patru proiecții de filme peruane – o proiecție pe săptămână, joia, începând cu 23 octombrie. Evenimentul se înscrie în demersul de promovare a culturii și artei peruane, care a debutat cu expoziția Migrantes/Migranți de Issa Watanabe, una dintre cele mai renumite ilustratoare peruane, expoziție deschisă până pe 13 decembrie, la Institutul Cervantes din București.