Un tribunal israelian a ordonat ca arhivele scriitorului Max Brod, ce conţin texte scrise de Franz Kafka, să fie transferate Bibliotecii Naţionale a Israelului, punând astfel capăt unor controverse care s-au întins pe durata a peste patru decenii, a anunţat duminică o sursă judiciară. În verdictul ei, care a fost făcut public duminică, la Tel […]
Un tribunal israelian a ordonat ca arhivele scriitorului Max Brod, ce conţin texte scrise de Franz Kafka, să fie transferate Bibliotecii Naţionale a Israelului, punând astfel capăt unor controverse care s-au întins pe durata a peste patru decenii, a anunţat duminică o sursă judiciară.
În verdictul ei, care a fost făcut public duminică, la Tel Aviv, judecătoarea specializată în chestiuni familiale Talia Kopelman-Pardo a considerat că manuscrisele din colecţia Brod trebuie să fie remise Bibliotecii Naţionale din Ierusalim, potrivit dorinţei exprimate de Max Brod.
Kafka suferea de o serie de afecţiuni fizice şi psihice şi, înainte de a muri din cauza unor complicaţii apărute după ce s-a îmbolnăvit de tuberculoză, în 1924, scriitorul i-a lăsat toate documentele şi manuscrisele sale lui Max Brod, cerându-i biografului să distrugă documentele rămase nepublicate după decesul său.
Max Brod nu a ţinut cont, însă, de ultima dorinţă a prietenului său şi a păstrat aceste manuscrise, pe care le-a salvat, în 1939, când s-a refugiat la Tel Aviv, după invadarea Cehoslovaciei de trupele naziste. Brod a decedat la Tel Aviv în 1968 şi le-a lăsat prin testament secretarei şi presupusei sale amante Ester Hoffe. Când aceasta a murit, în 2007, la vârsta de 101 ani, cele două fiice ale sale, Eva Hoffe şi Ruth Wiesler, au moştenit această colecţie de documente.
În testamentul său, Max Brod i-a cerut secretarei sale Ester Hoffe să doneze la rândul ei toate bunurile sale, evaluate la mai multe milioane de dolari, „Universităţii ebraice din Ierusalim sau Bibliotecii municipale din Tel Aviv sau unei alte instituţii din Israel sau din străinătate”.
Însă fosta secretară, decedată în 2007, şi-a lăsat toate bunurile celor două fiice ale sale, iar colecţia Brod a devenit astfel subiectul unor aprige dispute între instituţii universitare, arhivele naţionale germane şi israeliene şi moştenitorii lui Ester Hoffe.
La începutul procesului iniţiat contra moştenitorilor acesteia, în 2009, statul Israel a solicitat să i se predea toate aceste documente, considerând că aceasta a fost ultima dorinţă a lui Max Brod, însă fiicele lui Ester Hoffe au spus că Brod a donat mamei lor acele arhive, iar Ester putea să dispună de ele după cum dorea.
Esther Hoffe, care a administrat averea lui Max Brod până la moartea ei, a vândut Arhivei naţionale germane manuscrisul romanului „Procesul”, pentru aproximativ două milioane de dolari. Biblioteca Naţională a Israelului cere, însă, Germaniei să predea acest manuscris.
Dea lungul anilor, şi alte documente din colecţia Brod au fost vândute unor colecţionari, în timp ce restul manuscriselor au fost depuse în seifurile unor bănci din Israel şi din Elveţia.
Tribunalul israelian a decis că „textele lui Kafka, precum toată colecţia Brod, nu pot fi considerate un cadou al doamnei Hoffe pentru fiicele sale”.
Oren Weinberg, directorul Bibliotecii Naţionale a Israelului, a salutat această decizie, despre care spune că „va îndeplini dorinţa lui Max Brod de a difuza operele lui Kafka în rândul iubitorilor de literatură din Israel şi din lumea întreagă”.
Romanele şi nuvelele lui Kafka, inspirate din filosofia lui Soren Kierkegaard, exprimă fie sentimentul tragic, împins la paroxism, al individului expus presiunii distructive a unui monstruos aparat birocratic („Procesul”, 1925, „Colonia penitenciară”, 1919), fie imposibilitatea omului de a descifra sensul existenţei sale civice („Castelul”, 1926), fie dezintegrarea relaţiilor interumane („Metamorfoză”, 1915). Impresia de coşmar şi tensiunea dramatică, specifice scrierilor lui Kafka, sunt sugerate prin suprapunerea logicului cu absurdul, în formă de parabolă, obsesivă.
Sursa: Mediafax
