Marcelo-S Cobzariu: „Joc cu credinţă, indiferent ce rol am”
https://www.ziarulmetropolis.ro/marcelo-s-cobzariu-joc-cu-credinta-indiferent-ce-rol-am/

De 20 de ani, Marcelo Cobzariu este actorul Teatrului Naţional „I.L. Caragiale” din Bucureşti unde poate fi văzut în spectacolele: „Butoiul cu pulbere” „Furtuna” „Revizorul” „Scrisoarea” „Vizita bătrânei doamne”. La Teatrul Metropolis joacă în comediile: “O femeie drăguţă cu o floare şi ferestre spre nord” de Edvard Radzinski, în regia lui Mihai Constantin şi “Dator vândut”, în regia lui Dan Tudor.

Un articol de Monica Andrei|25 februarie 2016

Monica Andrei: O farsă despre o dragoste la prima scrisoare, cu o femeie, o muşcată şi trei escroci sentimentali. De ce crezi tu că trebuie să vină publicul să vadă spectacolul cu piesa “O femeie drăguţă cu o floare şi ferestre spre nord” de Edvard Radzinski, în regia lui Mihai Constantin?

Marcelo-S Cobzariu: În primul rând pentru povestea în sine. Deşi este un text scris de ceva vreme, tema este actuală. Pe altă parte, este montată de Mihai Constantin, un actor prin venele căruia nu curge sânge, ci teatru. Ne-am cunoscut când am jucat împreună în “Revizorul” în regia lui Felix Alexa, la Teatrul Naţional, spectacol care se joacă şi acum. Comedia trebuie văzută şi pentru actorii din distribuţie: Irina Movilă, Răzvan Vasilescu/Ionel Mihăilescu, Gheorghe Ifrim, Gabriel Spahiu. Sunt actori cu care m-am intersectat de-a lungul timpului în diverse proiecte din teatru, film, televiziune. De această dată jucăm pe scena din sala nouă o Teatrului “Metropolis”, loc în care mă simt foarte bine. Cu George Ivaşcu, de asemenea, am jucat de-a lungul timpului, pe care-l felicit pentru munca extraordinară pe care o depune în slujba teatrului. Tot în acest teatru mai joc în spectacolul cu piesa “Dator vândut”, în regia lui Dan Tudor, o comedie unde îi am parteneri pe Eugen Cristea, Marius Gâlea, Dragoş Ionescu, Anca Ţurcaşiu, Adela Popescu, oameni dragi mie, cu care am mai colaborat.

De ce crezi că te-au distribuit regizorii în aceste roluri?

Părerea mea este că m-au distribuit pentru că a fost nevoie de mine, în acel moment pentru acel rol. Mi-am respectat întotdeauna personajele, am încercat să le înţeleg şi să le dau viaţă.

Pe cine respecţi în teatru?

În primul rând trebuie să te respecţi pe tine făcându-ţi meseria cu credinţă. Te respecţi pe tine îl respecţi pe celălalt. Trebuie să-ţi respecţi colegii, să-ţi faci meseria cât mai bine. Jucând cu credinţă indiferent ce rol ai, publicul va merge cu tine, te va iubi şi te va respecta. Făcând acest lucru vei da dovadă de respect faţă de publicul tău căruia îi este închinată de fapt, toată munca noastră.

Când intri în scenă simţi când publicul nu este cu tine?

Nu este vorba de a fi cu tine ci de a fi cu personajul interpretat de tine. Pentru două ore publicul intră în povestea propriu-zisă, devine el personaj, este “furat” de poveste şi atunci participă, se implică. Este important ca tu să-i transmiţi energia, intenţia, ce vrei să faci acolo, în rolul tău. În spectacolul cu piesa “O femeie drăguţă cu o floare şi ferestre spre nord” joc trei roluri. Este important să se schimbe ceva în tine cu fiecare personaj în parte.

Mihai Constantin semnează regia spectacolului. Cum aţi lucrat?

Excepţional. Am învăţat enorm din istoria de culise a spectacolului. E calm, relaxat, deschis, comunicativ. Ştie cum să lucreze cu actorul, să-l introducă în atmosferă, să-l ducă spre personaj. Are o manieră interesantă de a-ţi spune unde este bine şi unde ai greşit, unde nu merge. Este actor, joacă în marile teatre bucureştene, face regie, este şi profesor, are clase de studenţi. Extrem de talentat.

În final, Aelita rămâne cu muşcata ei nu cu un bărbat. De ce? 

Este vorba despre proiecţiile imaginare pe care le face, de idealul masculin pe care îl are şi nu coincide cu ce oferă realitatea. Rămâne prizoniera viselor ei. Monologul din final al Irinei Movilă spune totul despre viaţă şi dragoste. Iată, încă un motiv pentru care merită văzut spectacolul!

 
FOTO: Simion Buia

14
/05
/14

Diana Mihailopol a fost recompensată cu Premiul UNITER pentru teatru radiofonic, pentru Două nuvele de Mihail Bulgakov: Ştergarul cu cocoş şi Beregata de oţel. Ea a semnat dramatizarea radiofonică şi regia artistică pentru această producţie a Societăţii Române de Radiodifuziune, premiată la gala desfășurată la sfârșitul lunii aprilie.

05
/05
/14

T. O. Bobe, scriitorul care a dat acum zece ani „Cum mi-am petrecut vacanța de vară“, o carte de o forță de expresie, ba chiar și de un succes rareori egalate, T. O. Bobe, scriitorul care a revenit în 2011 cu „Contorsionista“, ne-a oferit un scurt interviu din care va rezulta că a scrie cărți în România echivalează cu a merge pe o sârmă imposibilă care arareori duce undeva.

30
/04
/14

Gabriel Coveșeanu a absolvit Facultatea de Teatru la UNATC, în 1996. Apoi s-a supus unui test: va fi în stare să facă altceva, în afară de actorie, în vremuri nesigure pentru artă? După ce a absolvit un master, la ASE, cu note mari, concluzia fericită a fost „Da“. Și totuși, soarta a făcut ca el să rămână în profesia pe care și-a ales-o cu inima, nu cu rațiunea.

26
/04
/14

Este actriţă la Teatrul „Constantin Tănase” şi profesor de actorie la Universitatea Hyperion. A absolvit două facultăţi, a publicat trei cărţi de bucate şi este la a doua soacră. Adriana Trandafir, care împlinește 58 de ani pe 26 aprilie, vorbește despre oamenii și locurile care i-au influenţat viaţa.

22
/04
/14

Coregraful şi dansatorul Gigi Căciuleanu a intrat în jocul propus de Ziarul Metropolis şi a alcătuit alfabetul propriei vieţi. Pornind de la fiecare literă din alfabet, el a ales cuvintele cheie care definesc cele mai importante momente din viaţa lui.

11
/04
/14

Actorul Florin Zamfirescu împlineşte 65 de ani, pe 12 aprilie. E un moment în care îşi priveşte viitorul în ochi şi se vede jucând. Se vede chiar şi însurat, cu o doctoriţă. Şi se mai gândeşte şi la sănătate, şi la roluri, şi la cei 42 de ani în teatru, ca actor şi ca profesor.

09
/04
/14

De la New York la Reghin, de la Sankt Petersburg la Tecuci și Lisabona. Horia Mihail e un pianist călător, gurmand și curios, care n-ar spune nu nici unui loc de pe lume. Zilele astea se află într-un turneu al cărui nume îi vine mănușă: „Pianul călător”.

10
/03
/14

NOUA GENERAŢIE DE ARTIŞTI Marcel Ţop este regizorul cameleon. Montează pe scena Operei Române, a Teatrului de Comedie, în ţară, sau în underground, cu aceeaşi plăcere şi dăruire, nu se repetă şi nu trece neobservat! Se reinventează cu fiecare spectacol pe care îl montează, pentru că, așa cum îi place să-l citeze pe Peter Brook „în teatru, diavolul e plictiseala!”

13
/02
/14

Care e diferența între muzica vie și cea pe care o auzim la radiourile comerciale? Ce înseamnă jazz a cappella și cum s-au lansat Sarmalele Reci ,,ca în brânză”, acum aproape 20 de ani? Povestește Zoltán András, fondatorul grupului Jazzappella.