Marcelo-S Cobzariu: „Joc cu credinţă, indiferent ce rol am”
https://www.ziarulmetropolis.ro/marcelo-s-cobzariu-joc-cu-credinta-indiferent-ce-rol-am/

De 20 de ani, Marcelo Cobzariu este actorul Teatrului Naţional „I.L. Caragiale” din Bucureşti unde poate fi văzut în spectacolele: „Butoiul cu pulbere” „Furtuna” „Revizorul” „Scrisoarea” „Vizita bătrânei doamne”. La Teatrul Metropolis joacă în comediile: “O femeie drăguţă cu o floare şi ferestre spre nord” de Edvard Radzinski, în regia lui Mihai Constantin şi “Dator vândut”, în regia lui Dan Tudor.

Un articol de Monica Andrei|25 februarie 2016

Monica Andrei: O farsă despre o dragoste la prima scrisoare, cu o femeie, o muşcată şi trei escroci sentimentali. De ce crezi tu că trebuie să vină publicul să vadă spectacolul cu piesa “O femeie drăguţă cu o floare şi ferestre spre nord” de Edvard Radzinski, în regia lui Mihai Constantin?

Marcelo-S Cobzariu: În primul rând pentru povestea în sine. Deşi este un text scris de ceva vreme, tema este actuală. Pe altă parte, este montată de Mihai Constantin, un actor prin venele căruia nu curge sânge, ci teatru. Ne-am cunoscut când am jucat împreună în “Revizorul” în regia lui Felix Alexa, la Teatrul Naţional, spectacol care se joacă şi acum. Comedia trebuie văzută şi pentru actorii din distribuţie: Irina Movilă, Răzvan Vasilescu/Ionel Mihăilescu, Gheorghe Ifrim, Gabriel Spahiu. Sunt actori cu care m-am intersectat de-a lungul timpului în diverse proiecte din teatru, film, televiziune. De această dată jucăm pe scena din sala nouă o Teatrului “Metropolis”, loc în care mă simt foarte bine. Cu George Ivaşcu, de asemenea, am jucat de-a lungul timpului, pe care-l felicit pentru munca extraordinară pe care o depune în slujba teatrului. Tot în acest teatru mai joc în spectacolul cu piesa “Dator vândut”, în regia lui Dan Tudor, o comedie unde îi am parteneri pe Eugen Cristea, Marius Gâlea, Dragoş Ionescu, Anca Ţurcaşiu, Adela Popescu, oameni dragi mie, cu care am mai colaborat.

De ce crezi că te-au distribuit regizorii în aceste roluri?

Părerea mea este că m-au distribuit pentru că a fost nevoie de mine, în acel moment pentru acel rol. Mi-am respectat întotdeauna personajele, am încercat să le înţeleg şi să le dau viaţă.

Pe cine respecţi în teatru?

În primul rând trebuie să te respecţi pe tine făcându-ţi meseria cu credinţă. Te respecţi pe tine îl respecţi pe celălalt. Trebuie să-ţi respecţi colegii, să-ţi faci meseria cât mai bine. Jucând cu credinţă indiferent ce rol ai, publicul va merge cu tine, te va iubi şi te va respecta. Făcând acest lucru vei da dovadă de respect faţă de publicul tău căruia îi este închinată de fapt, toată munca noastră.

Când intri în scenă simţi când publicul nu este cu tine?

Nu este vorba de a fi cu tine ci de a fi cu personajul interpretat de tine. Pentru două ore publicul intră în povestea propriu-zisă, devine el personaj, este “furat” de poveste şi atunci participă, se implică. Este important ca tu să-i transmiţi energia, intenţia, ce vrei să faci acolo, în rolul tău. În spectacolul cu piesa “O femeie drăguţă cu o floare şi ferestre spre nord” joc trei roluri. Este important să se schimbe ceva în tine cu fiecare personaj în parte.

Mihai Constantin semnează regia spectacolului. Cum aţi lucrat?

Excepţional. Am învăţat enorm din istoria de culise a spectacolului. E calm, relaxat, deschis, comunicativ. Ştie cum să lucreze cu actorul, să-l introducă în atmosferă, să-l ducă spre personaj. Are o manieră interesantă de a-ţi spune unde este bine şi unde ai greşit, unde nu merge. Este actor, joacă în marile teatre bucureştene, face regie, este şi profesor, are clase de studenţi. Extrem de talentat.

În final, Aelita rămâne cu muşcata ei nu cu un bărbat. De ce? 

Este vorba despre proiecţiile imaginare pe care le face, de idealul masculin pe care îl are şi nu coincide cu ce oferă realitatea. Rămâne prizoniera viselor ei. Monologul din final al Irinei Movilă spune totul despre viaţă şi dragoste. Iată, încă un motiv pentru care merită văzut spectacolul!

 
FOTO: Simion Buia

27
/04
/20

Pictorii, sculptorii, criticii de artă sau scriitorii sunt cărți deschise ale creației lor, vizibile fiind operele și mai puțin bornele ce duc spre realizarea acestora. Uneori, o întâmplare sau destinul, alteori persoana ce a stat în dreptul lor, au fost sursele ce au dus la expresia formelor de valoare. Soția cunoscutului critic de artă Valentin Ciucă m-a introdus în povestea nescrisă a vieții sale.

07
/03
/20

Bogdan Cotîrță, solistul trupei românești Melting Dice, vorbește, într-un interviu în formă de alfabet, despre: granița dintre vină și zâmbet, dribling și Timișoara, răbdare și oftat, dar, mai ales, despre un cuvânt căruia îi găsiți explicația chiar aici: „smanes“.

04
/03
/20

Cătălin Rulea, solistul trupei românești Toulouse Lautrec, vorbește, într-un interviu în formă de alfabet, despre: melodia care îi definește adolescența, caseta cu Metallica, iarbă, joacă, iarăși muzică, vin (mult vin), bluesul care l-a ajutat să strângă în brațe o fată într-o tabără, și de fapt, despre tot ce ține de fericire.

Page 1 of 3612345...102030...Last »