CRONICĂ DE FILM Prezentat în premieră în România la Festivalul ASTRA de la Sibiu după ce în vară a fost ales cel mai bun documentar la Karlovy Vary, „Martorii lui Putin” (2018), de Vitaly Mansky, tratează momentul venirii la putere a lui Vladimir Putin, folosind imagini de arhivă inedite.
Un articol de Ionuţ Mareş|17 octombrie 2018
La sfârșitul lui 1999 și începutul lui 2000, regizorul Vitaly Mansky a documentat prin imagini, din strânsa apropiere a puterii, schimbul de generații de la Kremlin: retragerea lui Boris Elțîn, instalarea provizorie a lui Vladimir Putin, protejatul său, și apoi victoria categorică a acestuia în alegerile prezidențiale. Rezultatul a fost atunci un documentar lansat pentru a marca un an de președinție a lui Putin.
Acum, după ce a părăsit Rusia și s-a instalat de câțiva ani în Letonia din cauza nemulțumirii sale față de politica administrației de la Kremlin, Mansky revine asupra acelor imagini și le combină cu altele, neincluse în respectivul film, pentru a oferi un portret lucid, din interior, al puterii de la Kremlin într-un moment istoric. Dar și pentru a demonstra că semnele premonitorii ale viitorului stil de conducere al lui Putin puteau fi deja identificate.
Mansky nu își reneagă documentarul realizat atunci, așa cum mărturisește în comentariul personal din off de la „Martorii lui Putin”. Tânărul și relativ necunoscutul nou lider de la Kremlin părea să ofere o speranță pentru Rusia după anii dezastruoși ai președinției lui Elțîn.
Iar contrastul dintre vechi și nou, dintre trecutul sumbru și un potențial viitor optimist este revelat sugestiv prin montajul alternativ al imaginilor de arhivă cu cei doi lideri, realizate de Mansky, care a avut acces în cercul din jurul puterii (prezența sa acolo și statutul său rămân în bună măsură neclarificate).
În imaginile din seara alegerilor, filmate de Mansky în locuința lui Elțîn, care era înconjurat de familie, vedem un fost lider îmbătrânit, bolnav, ușor dezorientat. Un fost președinte care îl sună pe succesorul său pentru a-l felicita, dar care este pus să aștepte în zadar, o oră și jumătate, un telefon înapoi de la cel pe care îl susținuse.
De cealaltă parte, în imaginile cu Putin din timpul campaniei sau din ziua alegerilor, vedem un lider tânăr, energic, misterios, cinic și încrezător în forțele și scopurile sale.
Însă noul film al lui Mansky demonstrează nu doar că Putin nu și-a îndeplinit promisiunile de atunci pentru consolidarea democrației, dar și că noul președinte arăta deja semnele conducerii autoritare pe care o va instaura treptat și ireversibil în anii ce vor urma.
Pentru asta, Mansky introduce o serie de fragmente revelatoare pentru caracterul lui Putin: de pildă, modul în care a fost înscenată, din motive de imagine, o vizită surpriză a sa la o fostă profesoară din Sankt Petersburg sau un fragment de interviu în care explică de ce a reintrodus fostul imn sovietic, din care au fost schimbate doar versurile.
„Martorii lui Putin” poate fi privit totodată și ca un gest de mărturisire, de regret, din partea lui Mansky, evidențiat de întrebarea pe care o lansează la un moment dat în comentariu: Oare nu cumva a fi martor la ascensiunea unui astfel de lider înseamnă de fapt și o formă de complicitate?
Documentarul devine astfel și o chestionare a rolului cinema-ului, dar și forței sale de manipulare și de intruziune. Iar pentru ca demersul său să fie și mai personal, Mansky introduce fragmente de tip home movie: imagini filmate de el cu soția sa și cele două fiice ale lor tot în perioada respectivă. Imagini care arată frământările legate de un moment istoric, dar plin de incertitudine.
>
