Nymphomaniac. Vol. II. Sexualitate devoratoare
https://www.ziarulmetropolis.ro/nymphomaniac-vol-ii-sexualitate-devoratoare/

CRONICĂ DE FILM Problema volumului doi din „Nymphomaniac“ nu o reprezintă scenele explicite de (falsă) pornografie şi sado-masochism ce au determinat CNC-ul să-l interzică, ci aparenta uzură a lui Lars von Trier, care oferă un film puţin stimulativ cinematografic pentru un autor de calibrul său.

Un articol de Ionuţ Mareş|29 ianuarie 2014

CRONICA DE FILM Problema volumului doi din „Nymphomaniac“ nu o reprezintă scenele explicite de (falsă) pornografie şi sado-masochism ce au determinat CNC-ul să-l interzică, ci aparenta uzură a lui Lars von Trier, care oferă un film surprinzător de puţin stimulativ cinematografic pentru un autor de calibrul său.

Interzicerea volumului doi din „Nymphomaniac” („Nimfomana”) de către comisia de rating a Centrului Naţional al Cinematografiei (CNC) nu a făcut decât să crească faima filmului şi printre cei care nu erau, poate, fani ai lui Lars von Trier. Reprezentărilor explicite de organe sexuale şi fragmentelor de sex li se adaugă în partea secundă câteva scene de sado-masochism, cele care au lezat probabil sensibilităţile respectivei comisii (surprinzător, într-o epocă în care totul e la liber pe internet). Comisia nu pare să fi înţeles însă că ţintele teribilistului cineast danez sunt cu totul artistice, şi abia din acest punct poate porni discuţia despre reuşita sau eşecul lor.

În volumul doi, Joe (Charlotte Gainsbourg) continuă să-i povestească lui Seligman (Stellan Skarsgard), cel care a cules-o de pe o stradă pustie, aventurile sale excentrice de nimfomană. De această dată, din perioada maturităţii şi până în prezentul acţiunii, când ajunge, rănită, în locuinţa de intelectual singuratic a salvatorului său (în prima parte asistasem la copilăria şi tinereţea protagonistei, interpretată de debutanta Stacy Martin).

Lars von Trier îşi împarte din nou filmul în capitole, fiecare fragment reprezentând diferite momente din seria de întâmplări tot mai periculoase şi explicite vizual la care se supune Joe. Între ele, misteriosul Seligman face analogii cu religia, cultura sau arta (deşi se încurcă la Ian Fleming şi James Bond). Dacă ar fi luate în serios, astfel de legături intelectuale nu ar însemna decât o trivializare a unor idei generoase, aşa cum mi s-a părut că se întâmplă în primul volum.

Danezul îşi ascute însă ironia în care este prezentat Seligman (până la explozia de cinism din final), personaj pe care pare a-l folosi pentru a râde pe seama spectatorilor şi criticilor ce ar încerca să descifreze sensuri ascunse sau să ia prea în serios povestea lui Joe. „Nu este decât o joacă cu minţile şi ideile voastre despre cinema şi sexualitate”, pare că transmite Lars von Trier, continuându-şi nestingherit demersul ludic-demistificator („Forget about love” este motto-ul filmului).

Citiţi şi: CRONICĂ DE FILM Nymphomaniac. Volumul 1. Moartea pasiunii

La fel ca în primul volum, Lars von Trier îşi asumă – mai mult narativ şi mai puţin vizual – convenţia unor genuri, pe care le foloseşte ca rame pentru poveştile spuse de Joe – de la fals film (extrem)pornografic, la fals film de dragoste sau de acţiune (nu lipseşte nici inevitabilul pistol, comparat aproape bunuelian cu sexul unei femei).

Sunt invocate la un anumit moment opere literare ca „O mie şi una de nopţi” sau „Decameronul” – o cheie de înţelegere destul de facilă, şi există o trimitere autoironică la începutul din „Antichrist”, filmul său din 2009. De altfel, întregul film (vol. I&II) este plin de ceea ce criticul Mihai Fulger numeşte „mărci ale distanţării/înstrăinării”, care îl îndepărtează sensibil de orice categorisire. Însă astfel de tertipuri sunt la fel de vechi precum cinematograful, şi de aceea nu le-aş considera o calitate de necontestat a filmului.

Nymphomaniac

Totuşi, aceste mărci regizorale şi infiltrarea comicului în cele mai neaşteptate momente (de exemplu, atunci când Joe este pe punctul de a face sex cu doi bărbaţi de culoare în acelaşi timp) fac ca manifestările cuminţi sau extreme ale sexualităţii să-şi piardă încărcătura obişnuită – de a stimula instinctele spectatorului sau de a-l şoca. Şi devin mai curând semne de întrebare asupra receptării, subminând pistele de interpretare obişnuite. Lars von Trier schimbă radical sensul sexualităţii, care, din generatoare de plăcere, se transformă în chin.

Tocmai de aceea, scandalul privind interzicerea volumului doi devine superfluu, decizia comisiei Centrului Naţional al Cinematografiei (CNC) fiind nejustificată.

Dincolo, însă, de aparenta lejeritate declamată de Lars von Trier, „Nymphomaniac” (vol. I&II) conţine în subtext câteva idei care întăresc o anume viziune a danezului: aceea a unei lumi decăzute sau iremediabil pierdute, în care totul este explicat sau justificat prin prisma unei sexualităţi dominatoare şi devoratoare.

Notă: Cu două zile înainte de izbucnirea scandalului privind decizia CNC, ”Nymphomaniac. Vol. II”, distribuit în România de Independenţa Film, a avut parte, la 27 ianuarie, de o proiecţie de presă la care au asistat câteva zeci de jurnalişti şi cronicari.

INFO

Nymphomaniac. Vol II (Danemarca, Germania, Franţa, Belgia, UK, 2013)

Regia: Lars von Trier

Cu: Charlotte Gainsbourg, Willem Dafoe, Stellan Skarsgård, Shia LaBeouf, Uma Thurman, Stacy Martin

Rating: ●●●○○

Ionuţ Mareş, autorul cronicii,
este şi colaborator al blogului
de film şi cultură cinematografică

Marele Ecran

Foto din Nymphomaniac. Vol. II – Independenţa Film

22
/04
/21

Pe lângă retrospectiva amplă Ulrike Ottinger, ediția a 14-a a festivalului One World România va cuprinde două focusuri pe colective cinematografice care s-au luptat cu armele specifice mediului pentru a sprijini cauza feministă, ambele învârtindu-se în jurul personalității lui Delphine Seyrig: Focus Delphine Seyrig și Focus Centrul Simone de Beauvoir.

21
/04
/21

CRONICĂ DE FILM Ar fi nedrept să nu i se recunoască regizoarei Chloé Zhao meritul pentru generozitatea faţă de marginali din spatele celui de-al treilea film al ei, „Nomadland” (2020), câştigător al Leului de Aur la Festivalul de la Veneţia şi favorit la Premiile Oscar.

20
/04
/21

Filme selecționate sau premiate în marile festivaluri ale anului trecut - Cannes, Veneția și San Sebastián - dar și noutăți absolute semnate de regizori precum Pedro Almodóvar sau François Ozon vor completa seria de surprize rezervate publicului TIFF, la cea de-a 20-a ediție.

19
/04
/21

87 de filme românești, lansate în cinematografe, festivaluri naționale și internaționale sau pe platforme de video on demand în 2020, intră în cursa pentru nominalizările la cea de-a 15-a ediție a Galei Premiilor Gopo, cel mai important eveniment care aduce anual în fața publicului și a industriei realizările cinematografiei românești.

16
/04
/21

Competiția ediției de anul acesta a festivalului One World România, care se va desfășura fizic la București între 21 și 30 mai, și online între 31 mai și 6 iunie, cuprinde cele mai incitante 9 filme din selecția de anul acesta, ce vor fi evaluate de două jurii: unul format din profesioniști din industria internațională de film, și celălalt din liceeni din toată țara. Premiul Juriului Internațional este în valoare de 1000 euro și va fi oferit regizorului câștigător cu sprijinul Institutului Cultural Român.

13
/04
/21

Editura Trei, Târgul de Cariere și Cărturești vă invită joi, 15 aprilie, la ora 19.00, la evenimentul de lansare volumului „Învățăm împărtășind”, coordonat de Gabriela Hum. Vor vorbi: Călin Grigorovici, Răzvan Goga, Zamfira Stan, Mónika Pál și Gabriela Hum Moderator: Victor Popescu Evenimentul va putea fi urmărit live pe paginile de Facebook Cărturești, Târgul de […]

13
/04
/21

CRONICĂ DE FILM E ceva ciudat în legătură cu „Another Round” („Încă un rând, 2020), noul film multipremiat al danezului Thomas Vinterberg. Îi simţi lucrătura la fiecare pas, mai ales pe scenariu, dar până la final, cu ajutorul unui moment muzical salvator şi al jocului mereu la înălţime al lui Mads Mikkelsen, reuşeşte să înfrângă o eventuală rezistenţă.

06
/04
/21

Ce destin! Să te naşti la începutul secolului 20, să fii unul din pionerii documentarului din România, dar şi al dezvoltării instituţionale a cinematografiei, să faci filme în două regimuri autoritare şi în timpul unui război şi să mori la aproape 100 de ani. Regizorul Paul Călinescu poate fi descoperit prin 12 documentare de scurtmetraj disponibile online, gratuit, în cadrul Cineclubului One World Romania.