Oana Pellea în dialog cu Amza Pellea
https://www.ziarulmetropolis.ro/oana-pellea-in-dialog-cu-amza-pellea/

“Cam ăsta era tata, un om foarte vesel care făcea bancuri şi pe scenă, şi la televizor, şi acasă; N-a vrut deloc să fac această meserie, spunea că este o meserie de câine, de umilinţă; Mă opreşte lumea pe stradă şi îmi zice – ne e dor de el” – Oana Pellea despre Amza Pellea, artistul care ar fi împlinit, astăzi, 83 de ani.

Un articol de Petre Ivan|7 aprilie 2014

În 1999, la 16 ani de la moartea lui Amza Pellea, tatăl şi  fiica au purtat un dialog la distanță, în cadrul emisiunii “Culise” (premiată de APTR). Oana Pellea, astăzi una dintre cele mai îndrăgite și apreciate actrițe, aflată pe o scenă goală, în genunchi, singură printre amintirile despre tatăl ei, rememorează:

“Cam ăsta era tata, un om foarte vesel care făcea bancuri și acasă. Îmi amintesc că atunci când făceam o boacană, nu mai existam pentru el. Ziua se termina în plânsete, la mine în cameră. Abia a doua zi, încet, încet reluam relațiile, mă mai băga în seamă.”, spune Oana Pellea, în reportajul realizat de Cristina Țilică pentru TVR, în urmă cu 15 ani.

Actrița mărturisește că Amza Pellea s-a opus ca şi ea să urmeze această carieră: “N-a vrut deloc să fac această meserie, spunea că este o meserie de câine, de umilință. Au trecut foarte mulţi ani de când fac această meserie și sunt singură aici pe scenă și trebuie să-i spun, acolo unde e, că a avut dreptate.”

În ciuda opoziţiei tatălui său, Oana Pellea va fi admisă din prima la Istitutul de Artă Teatrală și Cinematografică. Din păcate, actorul nu va mai apuca să asiste la examenul de absolvire al fiicei sale. “I-am zis că vreau să dau la teatru, nu a fost de acord și în același timp mi-a spus voi face ceva ce nu vei înțelege acum, dar îmi vei mulțumi toată viața. A sunat pe toată lumea care era în comisia de examinare de față cu mine și i-a rugat că dacă nu am talent îi imploră să nu ma accepte în institut pentru că asta îmi va distruge viața. Și a primit un telefon, știu, de la Marin Moraru, care i-a spus: Amza nu am ce face, a intrat, are talent”.

“Absolvirea facultății e unul dintre cele mai mari teste pe care le-am trecut în viața mea – spune Oana Pellea, în sensul că examenul de diploma cu Bună seara, domnule Wilde, comedie, music hall, l-am jucat la Casandra, la două zile după ce l-am pus în pământ pe Amza.”

Istoria se repetă, într-un fel sau altul, iar asta o ştie foarte bine şi Oana Pellea – “Am fost întrebată atunci de profesoara, pe care o ador și-i mulțumesc, Sanda Manu, dacă nu vreau să amân examenul. Și pentru simplul fapt că Amza juca o comedie la Teatrul de Comedie care se numea NicNic și în pauza acelui spectacol a primit un telefon în care i s-a spus că tatăl lui a murit și el a continuat spectacolul, am răspuns automat: “Nu, nu amân nimic”.

Actriţa îşi aminteşte cu emoţie seara singurului spectacol la care a asistat şi Amza Pellea şi lecţia primită atunci: ”Tata m-a văzut o singură dată jucând, în timpul studenţiei. Ne-am întors acasă și, în seara aia, i-a spus lui mama, astă seară dorm cu Oana. Și am stat amândoi în pat și singurul lucru pe care mi l-a spus a fost – Ține minte, după fiecare spectacol pe care o să-l joci o să trăiești acest gol enorm, pe care îl simți acum în tine. Este cea mai frumoasă lecție de teatru, unica pe care am avut-o de la Amza.”

Citiţi şi Amza Pellea: „Radu Beligan m-a luat la Teatrul de Comedie“

“Mă oprește lumea pe stradă și îmi zice, ce păcat, ne e dor de el. Înseamnă că acest om a fost un cadou de la Dumnezeu și că oamenii l-au iubit. De ce noi, care am rămas aici, nu ne punem întrebarea, de ce a fost Amza atât de iubit?”

Amza Pellea, născut într-o zi de 7 aprilie (1931) s-a stins din viață la 52 de ani, vârsta pe care o are acum Oana Pellea.

Foto cu Amza Pellea şi Oana Pellea – wikipedia, facebook

 

30
/05
/21

„Mi se pare că mai degrabă aș putea fi învinuit de lăcomie, de beție, de superficialitate, de indiferență, de orice doriți”, îi scrie Cehov lui A.N. Pleșcev, prietenul lui, la 1888, „însă nu de dorința de a părea ori de a nu părea ceva. Nu m-am ascuns niciodată! Dacă dumneavoastră îmi sunteți drag, sau Suvorin, sau Mihailovski, n-o ascund nicăieri”.

10
/05
/21

Cu siguranță nu se poate purta o discuție despre feminitate, despre generozitate, despre curajul asumării și despre distincție fără a o aminti pe regina Maria, suverana României. Un articol de Simona Preda, istoric și lector al Fundației Calea Victoriei.

09
/05
/21

VIAȚA SECRETĂ A TABLOURILOR Ziarul Metropolis vă invită la mici incursiuni în existenţa nevăzută, uitată sau ignorată a imaginilor care ne fascinează. Unele au schimbat istoria artei, altele au rămas ascunse printre poveşti.

25
/04
/21

Demonstrațiile studențești începute la Paris în primele zile ale lunii mai din 1968, la un an după ce la San Francisco prinsese contur mișcarea flower power, au împins mai departe istoria într-un moment în care părea înțepenită.

06
/04
/21

Ce destin! Să te naşti la începutul secolului 20, să fii unul din pionerii documentarului din România, dar şi al dezvoltării instituţionale a cinematografiei, să faci filme în două regimuri autoritare şi în timpul unui război şi să mori la aproape 100 de ani. Regizorul Paul Călinescu poate fi descoperit prin 12 documentare de scurtmetraj disponibile online, gratuit, în cadrul Cineclubului One World Romania.

01
/04
/21

Cineclubul One World Romania își propune în 2021 să recupereze și să analizeze evoluția filmului documentar românesc din perioada interbelică și din cea comunistă. Primele două sesiuni sunt dedicate filmografiei cineastului Paul Călinescu. 12 dintre documentarele lui, realizate în perioada 1934-1948, sunt disponibile gratuit până la 25 aprilie.

14
/03
/21

Pe 12 aprilie 1975, la unul dintre cele mai cunoscute spitale pariziene se stingea din viață o artistă care era deja mit. După o agonie care nu prevestea nimic bun, se despărțea de o viață care îi aduse și suferință, și bucurie, și victorii răsunătoare, și înfrângeri dureroase.

21
/02
/21

Pentru un oraș ca Bucureștiul, nu e deloc simplu să-și țină aproape oamenii care-l iubesc. Deși există o mie de motive de dezamăgire și de îndepărtare, se găsesc și spații unice, unde orașul face cuceriri noi sau strânge legături mai vechi. Unul dintre ele este Hanul cu Tei.