Olimpia Melinte, premiată de Uniunea Actorilor din Spania
https://www.ziarulmetropolis.ro/olimpia-melinte-premiata-de-uniunea-actorilor-din-spania/

Actriţa Olimpia Melinte a primit premiul pentru revelaţia anului – pentru dublul rol din coproducţia româno-spaniolă „Canibal”, de Manuel Martín Cuenca – la gala Uniunii Actorilor din Spania, care a avut loc luni, la Teatro Arteria Coliseum din Madrid.

Un articol de Petre Ivan|11 martie 2014

Actriţa Olimpia Melinte a primit premiul pentru revelaţia anului – pentru dublul rol din coproducţia româno-spaniolă „Canibal”, de Manuel Martín Cuenca – la gala Uniunii Actorilor din Spania, care a avut loc luni, la Teatro Arteria Coliseum din Madrid.

La aceeaşi categorie au mai fost nominalizate actriţele Arancha Martí, pentru rolul din „La gran familia española”, şi Beatriz Grimaldos, pentru interpretarea din filmul „La gaviota”, de Jaroslaw Bielski.

Partenerul Olimpiei Melinte din filmul „Canibal”, Antonio de la Torre, a primit, de asemenea, recunoaşterea industriei de film spaniole, câştigând trofeul pentru cel mai bun actor în rol principal, la cea de-a XXIII-a ediţie a Premios de la Unión de Actores.

Olimpia Melinte, nominalizată şi la premiile Goya 2014 – Oscarurile industriei cinematografice spaniole -, se bucură de un enorm succes în Spania, precum şi de aprecierea colegilor săi de breaslă din peninsulă.

„Pentru un actor, fiecare recunoaştere este importantă, fie că vine din partea unor profesionişti, sub forma unui premiu, sau din partea unor fani, sub forma unui mesaj lăsat pe Facebook sau pe Twitter. Sper ca filmul să fie bine primit şi în România şi să fie îmbrăţişat cu cel puţin la fel de mult entuziasm ca în Spania”, spune Melinte.

Olimpia Melinte

Olimpia Melinte  are 27 de ani şi este din Iaşi. Pentru a interpreta rolurile surorilor gemene din filmul lui Cuenca, actriţa s-a îngrăşat 10 kilograme

Lungmetrajul „Canibal” – care va putea fi urmărit în premieră în România la Festivalul Internaţional de Film Transilvania (TIFF) de anul acesta – spune povestea lui Carlos, un om singuratic, ciudat, iubit, însă, de toţi locuitorii oraşului Granada.

Ceea ce puţini ştiu despre el este că nu se poate hrăni decât cu femei faţă de care nu se poate ataşa emoţional. Toate aceste lucruri se schimbă în ziua în care o întâlneşte pe Nina, o româncă aflată în căutarea surorii sale gemene.


Olimpia Melinte va putea fi văzută pe marile ecrane din România în comedia „Selfie” şi în „Planşa”, proaspăt nominalizat la Festivalul Internaţional al Filmului de Dragoste de la Mons, Belgia, iar în toamnă, în cel mai recent film al lui Dan Chişu, „Bucureşti Non-stop”.

Filmul „Canibal” va fi lansat în România în luna iunie a acestui an.

Foto cu Olimpia Melinte – Cinemagia

03
/02
/17

Ajuns la a patra ediție, Festivalul Ceau, Cinema! din Timișoara lansează apelul la înscriere în secțiunea competițională internațională, dedicată filmelor de lungmetraj: ficțiune, documentar sau animație. Sunt vizate filme din 2016 sau 2017, din țările cu minorități tradiționale în regiunea Banatului. Selecționerul Competiției este criticul de film Ionuț Mareș.

03
/02
/17

Când pronunți ”Dan Puric”, audiența se grupează rapid în două tabere, sintetizabile cam așa: ”e deștept, le zice bine și e un munte de talent” sau ”lasă-mă, dom’ne, în pace..” (cel puțin). Pe mine, multe dintre spectacolele și vorbele lui m-au bucurat adânc, în același timp unele din (zic eu) marotele sale mi-au provocat un rid în plus. În mod clar, e un ”ne-oarecare”, totodată nescutit de ”cele ale omului”.  Îți place sau nu de el, e un fluviu în felul lui.

02
/02
/17

„Belgica”, filmul care are toate șansele să te teleporteze din sala de cinema direct în club pe ritmuri originale de Soulwax, va intra pe marile ecrane din România pe 17 februarie, distribuit de Transilvania Film.

02
/02
/17

CRONICĂ DE FILM. E dificil de scris despre un debut care se anunţa promiţător, dar care se dovedeşte dezamăgitor, aşa cum este „La drum cu tata”, de Anca Miruna Lăzărescu, o regizoare româncă stabilită în Germania, unde a absolvit Universitatea de Televiziune și Film din München.

31
/01
/17

 „Dictatorii sunt întotdeauna dezinformaţi. E rezultatul fricii pe care o sădesc. Cad în propria lor capcană: a terorii. De fapt, mi-e frică - mi-e frică să spun tot ce gândesc. Dacă acest carnet cade în mâna cuiva? La români, stomacul e mai important decât creierul. Chiar şi decât picioarele...", nota în jurnalul său regizorul Alexandru Tatos, pe 20 mai 1973. Într-o zi de 31 ianuarie (1990) Alexandru Tatos înceta din viaţă.

31
/01
/17

A vrut să se facă aviator și a devenit actor, pentru că așa cum spunea în ale sale memorii “cea mai frumoasă frumusețe este meseria pe care mi-am ales-o și căreia m-am dedicat vreme de 50 de ani. Privind în urmă pot spune că nu aş schimba nimic la viaţa mea. Am avut o viaţă bogată şi fericită. Am avut o imaginaţie suficient de bogată încât să pot să mă închipui în tot felul de situaţii sociale în care aş fi putut să trăiesc şi să-mi dau seama că nu m-ar fi satisfăcut niciuna”.

28
/01
/17

Trei regizori - Gabriel Achim, Ruxandra Ghiţescu şi Andreea Păduraru. Trei poveşti speciale. Trei scurtmetraje româneşti simpatice - "Carne de iepure", "Nina" şi "Bricostory", disponibile pe platforma gratuită Cinepub.

28
/01
/17

Peste 150 de persoane au vizionat, în avanpremieră, la Cinema City din AFI Palace Cotroceni, filmul „Fondatorul”. Acesta prezintă povestea reală a originalului antreprenor american Ray Kroc – un agent de vânzări care a transformat McDonald’s-ul într-un imperiu global şi un brand cunoscut de toată lumea.

26
/01
/17

INTERVIU „Cred că experimentul este obligatoriu pentru un artist”, afirmă regizorul Adrian Sitaru. Despre noul său lungmetraj „Fixeur”, acum în cinematografe, spune că, „fiind un film despre jurnalism şi jurnalişti, am încercat să reproducem şi să amestecăm stilistica de reportaj TV de calitate în cea de cinema clasic”.

26
/01
/17

Filmele ''Bacalaureat'' al regizorului român Cristian Mungiu și ''Toni Erdmann'', cu participare românească, al regizoarei germane Maren Ade se numără printre nominalizările la premiile franceze Cesar, la categoria ''Cel mai bun film străin''. ''Elle'' de Paul Verhoeven și ''Frantz'' de François Ozon domină nominalizările la „Oscaruri franceze” - câte 11 fiecare -, inclusiv la categoriile ''Cel mai bun film'' și ''Cel mai bun regizor''.