Pe limba lui Jerry Seinfeld
https://www.ziarulmetropolis.ro/pe-limba-lui-jerry-seinfeld/

Vă era dor de glumele lui Jerry Seinfeld? Acum le puteţi găsi şi în varianta scrisă, în volumul „Seinfeld. Pe limba mea”, apărut la Editura Allfa.

Un articol de Liliana Matei|4 octombrie 2015

Textele din volum sunt o adaptare a scenariilor spectacolelor de stand-up ale comicului Jerry Seinfeld. Dacă ați urmărit serialul TV „Seinfeld”, sigur vă sunt cunoscute unele dintre ele.

Mai jos sunt câteva extrase din carte:

Despre librării: „Îmi plac librăriile. Ele sunt singurele dovezi palpabile pe care le avem că oamenii încă mai gândesc. Și îmi place împărțirea pe secțiuni – ficțiune, nonficțiune… Cu alte cuvinte, oamenii din partea asta mint, iar cei din partea astalaltă spun adevărul. Așa ar trebui organizată și lumea.

[…] Trebuie să fie frustrant să lucrezi într-o librărie. Intră omul, stă două ore și iese fără să cumpere ceva. Probabil simți că explodezi. Își vine să-l împungi cu degetul în spate când stă să iasă pe ușă: «Deci le știi pe toate, da? N-ai nevoie de nimic din ce-avem noi aici, da?! Trebuie să fie ceva care să te intereseze, măcar puțintel. Și, de fapt, de ce-ai intrat aici? N-avem nevoie de tine. Ține minte asta!»”

Despre femei: „M-ați prins. Mă dau bătut. Habar n-am ce gândesc femeile. Am vorbit cu ele. Le-am studiat. Le-am cerut și lor să mă studieze. Și trebuie să recunosc că încă n-am trecut de prima pagină. Nu că n-aș vrea să dau pagina… Dar aici măcar știu unde mă aflu. N-am cum s-o dau în bară: «Gata, acum urmează ultima pagină!” Cred că, undeva în adâncul nostru, suntem foarte fericiți că habar n-avem ce înseamnă o relație. Ne ține mintea în funcțiune. Cred că ar trebui să fim recunoscători pentru că există un lucru în viață care ne împiedică să ne concentrăm numai și numai asupra mâncării.”

pe-limba-mea_1_fullsizeDespre corpul uman: „Să recunoaștem: corpul uman e ca un apartament cumpărat. Nu te poți bucura la discreție de el, fiindcă ești responsabil cu întreținerea. Zilnic, săptămânal, lunar, anual trebuie să mai faci câte ceva. De la duș până la operția pe cord deschis, întotdeauna trebuie să facem ceva… Ăsta e corpul nostru. Dacă ar fi o mașină veche, nici nu ne-ar trece prin cap să-l cumpărăm. Am zice: «Nee, am auzit io de corpurile astea umane. Ăsta e model pământesc, nu?! Da, are și văru-meu unu la fel. Plătește o grămadă la întreținere… Totuși, când sunt noi, arată bine!»”

Despre fumat: „Fumatul e una dintre cele mai ciudate și mai tâmpite idiosincrazii ale oamenilor. Cum și-o fi imaginat cineva că o cămilă e o imagine bună pentru un produs din tutun. Și-o fi imaginat că fiecare țigară cântărește cât o cămilă?
Mi-a plăcut campania pe care au avut-o cu câțiva ani în urmă:
– Am împlinit 75 de ani și încă mai fumăm…
Ei bine, nu toată lumea e așa norocoasă. Cred că au fost și niște scaune goale la aniversarea asta.”

Despre parfum: „Îmi place să mă uit cum își dau femeile cu parfum. Sunt foarte atente. Au o zonă strategică. Niște locuri pe care cred că o să ajungem să le mirosim. De exemplu, se parfumează întotdeauna pe partea interioară a încheieturii mâinilor. Sunt convinse că asta e cea mai activă zonă a lor. De ce, doamnelor? Ce se întâmplă acolo? Vă gândiți că poate îi trageți o palmă vreunui tip?
– Pleosc…
Iar el răspunde:
– O… Chanel!”

Despre codul masculilor: „Toate înțelegerile puse la cale de bărbați sunt provizorii. Dacă unui bărbat i se ivește posibilitatea de a cuceri o femeie, nu-l mai cunoaște pe celălalt. E ca și cum nu l-ar fi văzut în viața lui. Codul masculin.

Nu contează ce înțelegeri au avut. De cele mai multe ori misiunile spațiale se amână pentru că unul dintre astronauți a întâlnit o femeie. Se sprijină de rachetă și stă de vorbă cu noua cucerire:
– Ce zici, când mă întorc mergem la o cola?”

Despre zile de naștere: „Am cam obosit să mă prefac că sunt bucuros când e ziua cuiva. Acum zău așa, care-i treaba? De câte ori trebuie să sărbătorim că s-a născut cineva? În fiecare an, fiecare persoană, iar și iar? Tot meritul e că nu ai crăpat în astea douăsprezece luni! Asta e vreo mare realizare? Nimeni nu se bucură de fapt când i se cântă „La mulți ani!” și i se tare tortul. Ca să nu mai vorbim de faptul că trebuie să pară că îi place cadoul.”

Despre avioane: „Acum câteva zile eram în avion și mă întrebam: «Oare există chei pentru avion? Or avea nevoie de chei ca să-l pornească?» Poate că ăsta e motivul întârzierilor la sol, când stai și aștepți la poartă. Probabil că pilotul stă în cabină și-și zice: «Nu-mi vine să cred… la naiba… iar am uitat-o!»

Bineînțeles, nouă ne spun că a fost o problemă mecanică. Doar n-o să spună la stație: «Doamnelor și domnilor, o să întârziem puțin. Ăă… o, Doamne, e atât de penibil… mi-am uitat cheile acasă. Sunt în scrumiera albastră din hol. Îmi pare rău. Dau o fugă să le iau…»”

Despre slujbe: „Există numeroase slujbe, meserii, moduri de a-ți câștiga pâinea. Fiecare persoană se duce la serviciu gândindu-se că se va descurca – ce e așa de greu? Și crede că munca e bine plătită. De fapt, singurul stimulent de care are nevoie cineva pentru a accepta o slujbă este să-i arăți una similară, unde are tot atâtea de făcut, dar salariul e mai prost. Atunci slujba devine automat una care «nu e rea deloc».”

Despre birou: „De ce țin oamenii pe birou poze cu familia, întoarse cu fața spre ei? Au tendința să uite că sunt căsătoriți?
– OK, s-a făcut cinci, e vremea să sparg ușa, să agăț niște fetițe. O… Stai așa! Ia uite la poza asta. Am nevastă și trei copii. Uitasem. Cred că ar fi mai bine să mă duc acasă…”

Despre doctori: „Oamenilor le place să ți-l recomande pe doctorul lor. Nu știu de unde vine moda asta, dar mulți sunt chiar insistenți.
– E bun?
– E cel mai bun! Tipul ăsta n-are pereche!
Cred că nu pot fi chiar atât de mulți «cel mai bun». Cineva trebuie să fi stat în ultimul rând și la ei în clasă. Unde sunt doctorii ăștia? Ați auzit pe cineva spunând ceva despre ei?
– Ar trebui să-l vezi pe doctorul meu – e cel mai prost! Mai prost de-atât nu se poate. Orice ai avea, după ce-l vezi, o să te simți mai rău. Tipul e un călău, ce mai!
Pe urmă, sunt unii care, de câte ori te trimit la un doctor, țin să menționeze:
– Spune-i că te-am trimis eu!
De ce? Credeți că e vreo diferență? E doctor!
– A, îl știi pe Bob? Foarte bine. O să-ți dau medicamentele adevărate. Celorlalți le dau numai Tic-Tac.”

Despre bani: „Nu m-am descurcat foarte bine ca investitor. De fapt, am pierdut bani la aproape fiecare investiție pe care am făcut-o. De multe ori am pierdut tot ce am băgat. Oamenii îmi spun întotdeauna: «Ar trebui să-ți pui banii să lucreze pentru tine.» Ei bine, am hotărât că o să muncesc eu. Banii mei o să stea să se relaxeze. Le dau voie.”

02
/10
/15

Marți, 6 octombrie, de la 19:00, Revista de Povestiri organizează la Cărturești Verona a patra întâlnire a clubului de lectură Pop-up Stories, care are în centru romanul „Deadline”, de Adina Rosetti. Invitații care vor discuta despre experiențele lor legate de temele cărții sunt Cristina Ion și Bülent Duagi.

02
/10
/15

La aproape cincisprezece ani de la succesul romanului Simion Liftnicul, Petru Cimpoeşu, unul dintre prozatorii de primă linie ai ultimilor ani, ne face cunoştinţă cu Celălalt Simion, într-o poveste plină de surprize şi umor. Romanul a apărut în colecţia „Fiction Ltd.” a Editurii Polirom şi este disponibil din această săptămînă în librăriile din ţară şi pe www.polirom.ro.

01
/10
/15

ION STRATAN (1955-2005), unul dintre cei mai importanţi poeţi „optzecişti“, ar fi împlinit astăzi 60 de ani. Prieten cu Nichita Stănescu şi considerat drept cel mai important continuator al acestuia, Stratan a fost , de asemenea, “cel mai distins poet al Cenaclului de Luni la o vreme când ceilalți optzecisti încă își pregăteau ucenicia”.

29
/09
/15

Institutul Cultural Român de la Viena celebrează împreună cu Centrul Ceh Viena şi alături de alţi 18 membri ai clusterului EUNIC Austria, ce-a de-a 14-a ediţie a unui eveniment tradiţional pentru calendarul cultural austriac: Ziua Internaţională a Cafelei.

25
/09
/15

Semnele norocului pot apărea când te aștepți mai puțin. Vă spun din experiența recentă. În timp ce mă îndreptam cu pași șovăitori spre un spectacol cu accente de thriller socio-economic, cunoscut sub numele de „ședință cu părinții”, semnele norocului s-au arătat de trei ori în mai puțin de 500 de metri, o vrabie și doi guguștiuci eliberându-și intestinele fix în capul meu.

21
/09
/15

În una dintre vânătorile mele prin anticariatele orașului am achiziționat o carte pe care o aveam în vizor de mai mult timp: Raport către El Greco. Bucuria viitoarei lecturi mi-a fost umbrită imediat după ce am deschis cartea.

20
/09
/15

Miercuri, 23 septembrie 2015, ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (Bld, Regina Elisabeta nr.38), Editura Humanitas iubitorii de literatură sunt invitaţi la lansarea volumului ”Să nu plângi” de Lydie Salvayre, roman câştigător al Premiului Goncourt în 2014, una dintre cele mai aşteptate cărţi ale acestei toamne la Humanitas Fiction.

18
/09
/15

Și în această toamnă, Timișoara deschide porțile literaturii la cea de a IV-a ediție a festivalului internațional de literatură. Evenimentul, plănuit să aibă loc în perioada 21-23 octombrie în Sala Barocă a Muzeului de Artă din Timișoara, va prilejui iubitorilor de literatură întâlnirea cu nume importante ale literaturii europene de astăzi.

18
/09
/15

Scriitorul Cristian Teodorescu a particpat, zilele acestea, la un turneu de lansări organizat cu prilejul recentei apariţii în limba polonă a romanului Medgidia, oraşul de apoi (Cartea Românească, 2009; Polirom, 2012), publicat la editurile Amaltea/ATUT, în traducerea Radosławei Janowska-Lascar.

17
/09
/15

Am avut privilegiul să citesc noul volum al lui Florin Piersic jr, “opere cumplite (volumul 2)”, în manuscris. Cartea, publicată la editura Humanitas, este de ieri în librării. Las mai jos o cronică onestă, deși sentimentală.

15
/09
/15

Asociația Curtea Veche organizează NARATIV - festivalul de lectură pentru copii, proiect cultural finanțat de ARCUB în cadrul programului cultural “Ești București”. Evenimentul va avea loc la Librăria Cărturești Verona în perioada 21-27 septembrie și va cuprinde o serie de activități gratuite susținute de pedagogi non-formali, artiști, specialiști în educație și psihologia copilului.

14
/09
/15

Pe vremea lui Ludovic al XIII-lea, Versailles era doar un modest pavilion de vînătoare. Ludovic al XIV-lea îl transformă într-un centru al puterii, dar şi într-un loc al plăcerii, dorinţei şi desfrîului. Grădinile noului castel, parcurile cu fîntîni, apartamentele legate între ele, totul părea menit să adăpostească aventurile Regelui Soare cu nenumăratele-i amante.

14
/09
/15

INTERVIU Oana Boca Stănescu a fost unul dintre cei 11 manageri culturali (singura din Europa) selectați să participe la ediția din acest an a Festivalului de la Edinburgh, în cadrul „Momentum”, Programul Delegaților Internaționali din cadrul Festivalurilor din Edinburgh.