Probabil cea mai MARE colectie de pictura din lume: Un site creat sub forma unui „muzeu fara ziduri”
https://www.ziarulmetropolis.ro/probabil-cea-mai-mare-colectie-de-pictura-din-lume-un-site-creat-sub-forma-unui-muzeu-fara-ziduri/

 Toate tablourile din Marea Britanie din domeniul public – 210.000 de pânze pictate de 45.000 de artişti – vor fi grupate pe acelaşi site şi vor putea fi consultate printr-un simplu clic, aceasta fiind, fără îndoială, cea mai mare colecţie de pictură din lume.   Asociaţia Public Catalogue Foundation (PCF) a avut nevoie de zece ani pentru a […]

Un articol de Andrada Văsii|9 noiembrie 2012

 Toate tablourile din Marea Britanie din domeniul public – 210.000 de pânze pictate de 45.000 de artişti – vor fi grupate pe acelaşi site şi vor putea fi consultate printr-un simplu clic, aceasta fiind, fără îndoială, cea mai mare colecţie de pictură din lume.

 

Asociaţia Public Catalogue Foundation (PCF) a avut nevoie de zece ani pentru a construi cu ajutorul BBC acest uriaş muzeu virtual, denumit „Your Paintings” („Picturile Voastre”). În aceşti 10 ani, reprezentanţii PCF au străbătut Marea Britanie, ajungând până în cele mai îndepărtate colţuri ale ţării, din Shetland până în insulele anglo-normande şi trecând prin arhipelagul Scilly, pentru a face recensământul tablourilor şi pentru a le fotografia.

„Regatul Unit al Marii Britanii posedă o colecţie foarte importantă de pânze, însă 80% dintre ele nu sunt expuse. Ele sunt depuse în muzee” care nu dispun de spaţiu suficient pentru a prezenta toate tablourile „sau în clădiri publice în care oamenii nu au acces”, afirmă Andy Ellis, directorul PCF. „Iar două treimi dintre ele probabil că nu au fost fotografiate niciodată”.

Aproximativ 100 de persoane au participat la acest proiect. A fost o muncă titanică. Pe lângă muzee, care i-au sprijinit în acest demers, reprezentanţii asociaţiei au vizitat universităţi, primării, edificii comunale, biblioteci, spitale, comisariate de poliţie, aducând la lumină inclusiv tablourile aflate în sălile ce nu pot fi vizitate, din pivniţe şi din poduri.

Ei au vizitat chiar şi o grădină zoologică, un far şi şcoli de artă, descoperind operele din tinereţea unor nume mari din pictura britanică, precum David Hockney.

Într-un spital londonez, ei au descoperit un tablou de Paolo Veronese. La primăria din Bristol, au găsit un uriaş triptic de William Hogarth, agăţat pe un zid, printre mii de computere şi fotocopiatoare. Într-un adăpost atomic construit în perioada Războiului Rece, au găsit un tablou de James Abott Whistler, depozitat acolo de primăria locală, care îşi are birourile deasupra.

Asociaţia şi-a concentrat atenţia asupra picturilor în ulei, în acril şi în tempera (pigmenţii sunt combinaţi cu ajutorul unui gălbenuş de ou, aceasta fiind o tehnică străveche). Acuarelele şi desenele erau prea numeroase pentru bugetul total alocat acestei operaţiuni – 6 milioane de lire sterline (7,5 milioane de euro) -, finanţată în majoritate prin donaţii private.

PCF nu a lăsat însă nimic la o parte: „Este un proiect democratic, care include toate operele, indiferent de calitatea sau de starea de conservare a lor, pentru a permite oamenilor să vadă integralitatea acestei colecţii. Ei sunt aceia care vor decide dacă le plac sau nu anumite opere. Nu cred că există un proiect echivalent în altă parte pe Glob”, a adăugat Andy Ellis.

Până la sfârşitul anului, toate cele 210.000 de tablouri recenzate vor fi expuse online pe site-ul creat de BBC, în care cele mai mari nume din pictură, precum Rembrandt şi Rafael, se vor afla alături de mii de alţi artişti necunoscuţi.

10% dintre aceste pânze nu au putut fi, de altfel, atribuite cu certitudine unor artişti. Multe dintre modelele din picturi sunt necunoscute.

Pentru a „finaliza acest puzzle”, asociaţia britanică va apela la o serie de experţi de artă, însă a cerut şi ajutorul publicului pentru a „eticheta” tablourile.

„Oamenii pot, de exemplu, să recunoască un strămoş sau pe primarul unui oraş” într-o astfel de pânză, explică Andy Ellis, un fost finanţator al unei echipe de fotbal, care a devenit pasionat de artă şi se gândeşte deja la etapa următoare: să lărgească acest proiect şi în domeniul sculpturii.

„Aceasta este concretizarea cea mai desăvârşită a visului lui Malraux”, afirmă directorul Academiei regale britanice de arte, Charles Saumarez Smith, într-un comentariu postat pe site-ul proiectului „Your Paintings”. Scriitorul André Malraux a descris, în Franţa postbelică, viziunea sa „Un musée sans murs”, ce ar putea fi inventată cu ajutorul „magiei” artei fotografice.

 

 

Sursa: Mediafax

09
/02
/17

E interesant cum karma pieselor și a spectacolelor de teatru se împletește uneori cu viața, în modalități pe care nici autorul piesei, nici cei care au pus în scenă spectacolul, nu au anticipat integral. Am văzut spectacolul Teatrului de Comedie, ”Suflete moarte” de Gogol (în dramatizarea unui alt rus genial, Bulgakov, și versiunea scenică și regia lui Vlad Cristache) în această perioadă cu profunde mișcări tectonice social-politice în România.

09
/02
/17

Biletele individuale pentru Festivalul Internațional "George Enescu" se pun în vânzare pe 16 februarie, de la ora 10,00, în rețeaua Eventim. Peste 3.000 de artiști din întreaga lume vor fi prezenți la București și în alte șapte orașe din țară, în cadrul a 80 de evenimente, la ediția 2017 a Festivalului Enescu (2 - 24 septembrie).

09
/02
/17

"Dansul este o sculptură cinetică, pentru că trupul balerinului adună în el toată tensiunea mişcării. Artistul coregraf este un compozitor al vieţii în mişcare ." - Maestrul Oleg Danovski. În urmă cu un secol, într-o zi de 9 februarie (1917) se năștea, în localitatea Vosnesensk din Ucraina, coregraful și balerinul Oleg Danovski.

09
/02
/17

Teatrul Naţional şi Ţăndărică sunt teatrele bucureştene care au vândut cele mai multe bilete în 2016, potrivit cifrelor obţinute de Agenţia de presă News.ro de la mai multe instituţii de profil din Bucureşti. TNB-ul a vândut, anul trecut, 160.000 de bilete, la care se adaugă alte câteva zeci de mii de invitaţii la spectacolele sale.

09
/02
/17

Astăzi începe cea de-a 67-a editie a Berlinalei. România participă în competiţia principală cu lungmetrajul „Ana, mon amour”, în regia lui Călin Peter Netzer, câștigătorul unui Urs de Aur, cu „Poziția copilului” (2013).

08
/02
/17

21 de lungmetraje de ficțiune, 15 documentare și 52 de scurtmetraje au intrat oficial în cursa pentru nominalizările la Premiile Gopo 2017. Gala Premiilor Gopo, cel mai important eveniment dedicat industriei cinematografice din România, va avea loc pe 21 martie 2017, în București.

08
/02
/17

Luna februarie aduce o nouă premieră pe scena Operei Comice pentru Copii, musicalul Micuța Dorothy, de Marius Țeicu, în regia Antoanetei Cojocaru, pe libretul Silviei Kerim. Premiera are loc sâmbătă, 11 februarie, de la ora 17:00, și duminică, 12 februarie, de la ora 11:00, la Sala Mare a Operei Comice pentru Copii.

08
/02
/17

INIȚIATIVĂ Teatrul Metropolis, condus de George Ivașcu, propune, la zece ani de la înființare, un spectacol aniversar, în care vor juca zece actori de până în 30 de ani, selectați de maeștri ai scenei românești de astăzi în cadrul Galei Metropolis 10 ani, eveniment care a avut loc pe 14 decembrie 2016.

08
/02
/17

Ambasada Republicii Islamice Iran și Muzeul Național al Satului “Dimitrie Gusti” organizează vineri, 10 februarie, de la ora 14.30, la Sala de Sticlă din Șoseaua Kiseleff nr. 30, vernisajul expoziţiei de artă persană și artizanat organizată în cadrul programului Zilele Culturii Iraniene în România.

08
/02
/17

Editura Humanitas Fiction lansează, astăzi, de la ora 19.00, la Librăria din Cişmigiu, volumul de nuvele istorice Firmanul orb de Ismail Kadare, recent publicat în colecţia Raftul Denisei. La eveniment participă scriitorii Ana Barton şi Vlad Zografi, traducătorul Marius Dobrescu şi editorul Denisa Comănescu.

07
/02
/17

Corul „Preludiu” condus de maestru Voicu Enachescu concertează în proiectul Clasic e fantastic. Cum să înţelegem muzica. Evenimentul va avea loc duminică, 19 Februarie 2017, între orele 11:00 – 13:00, la Sala Mare a Ateneului Român.

07
/02
/17

Când tradiţia îţi rămâne străină, când te crezi demiurg, în măsură să hotărăşti soarta a milioane de oameni, poţi desfigura un oraş. Consecinţe nebănuite se întind apoi pe zeci de ani. Aşa s-a întâmplat cu Bucureştiul nostru, supus unui experiment de „sistematizare” barbară care i-a adus o tristă faimă: oraşul cu cele mai cumplite distrugeri în vreme de pace.