Radu Beligan: Cel mai prețios autograf l-am primit de la Salvador Dali
https://www.ziarulmetropolis.ro/radu-beligan-cel-mai-pretios-autograf-l-am-primit-de-la-salvador-dali/

Ziarul Metropolis inaugurează rubrica „În biblioteca mea”, care vă invită acasă la cei mai importanţi oameni de cultură ai momentului. În intimitatea bibliotecii personale, aflaţi ce carte ar lua Radu Beligan pe o planetă nelocuită şi care e cel mai neobişnuit loc în care a citit vreodată.

Un articol de Monica Andronescu|7 februarie 2016

O dimineață de februarie, acasă la Radu Beligan, care mă așteaptă zâmbind, în fața unei biblioteci copleșitoare. La 96 de ani, Radu Beligan pregătește o nouă premieră, iar acasă, în cea mai mare parte a timpului, citește. Un secol de viață în care a strâns pe aceste rafturi ediții rare, cărți cu povești, întâlniri cu oameni azi deveniți istorie… De jur-împrejur, totul e un tărâm al cărților și își cere scuze că nu mi le poate arăta pe fiecare în parte. Despre cărți îi face plăcere să vorbească oricât și oricând, pentru că, de fapt, s-a născut printre ele, într-o casă în care a avut norocul să existe o bibliotecă. Cărțile au fost întotdeauna marele lui viciu și au rămas până astăzi, când îi place să stea ore întregi în fotoliu cu o carte în mână. În timp ce am vorbit despre cărțile care i-au marcat viața, a ales la întâmplare câte un volum din bibliotecă, răsfoindu-l cu plăcere și căutând urme ale anilor care au trecut. S-a oprit îndelung asupra unui volum de opere complete ale lui Caragiale, traduse în limba franceză, și a început să-mi povestească despre întâlnirea lui esențială cu piesele de teatru franțuzești, pe vremea când era doar un copil de 10 ani…

Care e cartea care v-a deschis gustul pentru lectură?

Cum am mai spus și în alte dăți, fac parte dintr-o generație a minunatei epoci în care jumătate dintre români vorbeau limba lui Voltaire. În plus, am avut marea șansă să mă nasc într-o casă cu bibliotecă. Părinții mei, intelectuali modești, sufereau de morbul lecturii. Mama, impresionată de romanul lui Zola, La faute de l’abbe Mouret, i-a botezat pe frații mei mai mici, gemeni, după numele protagoniștilor Serge și Abeille – Sergiu și Albina. Am păstrat cu sfințenie hârtiile îngălbenite pe care tata a încercat să adapteze în franceză Sărmanul Dionis al lui Mihai Eminescu.

Tatălui meu îi datorez, printre altele, că mi-a insuflat, din fragedă pruncie, pasiunea pentru teatru. Am spus de atâtea ori povestea, că nu are rost să o mai amintesc aici. Cert este că, încă din primii ani de liceu – pe vremea mea liceul începea la 10 ani – obișnuiam ca, din puținii bani pe care tata reușea să mi-i dea pentru manuale și caiete, să-mi cumpăr piese de teatru franțuzești pe care le traduceam în limba română – norocul meu cu memoria care mă ajuta să suplinesc din plin lipsa rechizitelor.

Am satisfacția că la optsprezece ani am tradus Faisons un reve de Sacha Guitry și traducerea respectivă a fost folosită de Teatrul Național din Iași care a inclus piesa în repertoriul său.

beligan06

Acasă la Radu Beligan. Fotografii de Petrică Tănase

Care a fost locul preferat de lectură în copilărie și care este locul preferat în care citiți acum în casă?

Am citit oriunde am avut ocazia. În tren, în avion, în tramvai, pe stradă… Am citit chiar și la al-nu-știu-câtelea Congres – epigrame mai mult sau mai puțin pornografice scrise pe un dos de carnețel de către regretatul meu prieten Titus Popovici. Dacă nu mă înșală memoria, la un moment dat, ne-am angajat într-un dialog literar… Astăzi, vârsta își spune cuvântul. Vreau sau nu, citesc în cel mai comod fotoliu care îmi e la îndemână.

Care au fost cele mai neașteptate locuri sau împrejurări în care ați citit?

Dintotdeauna cărțile au avut asupra mea același efect pe care îl are valeriana asupra pisicilor. E de ajuns ca în raza mea vizuală să apară o carte pentru ca, din acel moment, să nu mai conteze nimic altceva. Nu voi avea liniște până nu o voi atinge, deschide, răsfoi îndelung, indiferent de locul sau de poziția în care m-aș afla. Prima mea soție, Nineta Gusti, obișnuia să-mi spună, ori de câte ori rămâneam mesmerizat în fața vreunei librării: Tata vede litere.

Dacă ar fi să mergem la raft să luăm o carte, ca din întâmplare, și să alegeți un pasaj pe care-l iubiți mai mult ca pe oricare altul…

Așa alege Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel. „Când eram copil, vorbeam ca un copil, simțeam ca un copil, judecam ca un copil; dar de când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului. Căci vedem acum, ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, față către față; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaște pe deplin, precum am fost cunoscut și eu. Și acum rămân acestea trei: credința, nădejdea și dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.”

beligan14Care e cea mai dragă carte cu autograf pe care ați primit-o și în ce context?

Cel mai prețios autograf pe care l-am primit vreodată mi-a fost dat pe un album omagial, de către marele Salvador Dali. Era în 1964 la New York și un prieten comun m-a prezentat genialului personaj care mi-a arătat, spontan, o violentă simpatie.citat-5-647x1024

Socotea că noi, românii, avem o misiune sacră, de gardieni ai latinității, aici, la răscrucea imperiilor moarte. Mi-a dăruit albumul cu o dedicație care cuprindea întreaga pagină de gardă și în a cărei grafică exaltată se afla pecetea lui de neuitat. „Păstrează-l bine. După moartea mea îl vei vinde la licitație.” L-am dăruit Aneimaria, fiica mea stabilită în Australia.

Care e cartea pe care n-ați reușit s-o citiți sau cu care v-ați luptat foarte mult?

Pentru cititor, dacă nu e critic literar, cărțile sunt ca femeile. Pe unele nu le înțelegi, altele nu te înțeleg ele pe tine și, în orice caz, n-ai cum să le găsești frumoase pe toate, dar nu se cade să-ți expui eșecurile în public, fie ele literare ori amoroase.

Care e acea carte celebră pe care v-ar fi plăcut s-o scrieți și de ce?

În Egoistul lui Jean Anouilh, piesă pe care o joc de 11 ani, personajul meu face o trimitere la opera shakespeariană și oftează din adâncul sufletului: „Păcat că n-am scris-o eu!”

Care e cartea de care v-ați îndrăgostit când erați îndrăgostit?

Dragostea în vremea holerei de Gabriel Garcia Marquez.

beligan16

Cinci răspunsuri fulger

Dacă ar fi să înființați o bibliotecă pe o altă planetă, care ar fi prima carte pe care ați pune-o în raft?

Biblia.

Care e personajul de care v-ați îndrăgostit?

Cu riscul de a părea lipsit de originalitate, Hamlet.

Care e cea mai recentă carte pe care ați citit-o?

Din vorbă-n vorbă de Andrei Pleșu.

În ce carte v-ar plăcea să locuiți?

Nu mă văd locuind într-o carte anume, dar știu că n-aș putea trăi altfel decât înconjurat de cărți.

Care e cea mai recentă carte pe care ați cumpărat-o?

Cea mai frumoasă carte din lume de Eric-Emmanuel Schmitt.

FOTO: Petrică Tănase

15
/02
/21

Autoarea bestselerurilor internaționale „Miniaturista” și „Muza” revine cu un roman luminos, puternic și emoționant despre secretele scrisului, ale maternității și prieteniei, despre cum ne pierdem și ne regăsim pe noi înșine. Vă invităm să parcurgeți un fragment din „Confesiunea” (Editura Humanitas Fiction).

10
/02
/21

Polirom deschide anul 2021 cu o ofertă bogată de literatură română contemporană, una dintre principalele sale misiuni editoriale, marcată prin lansarea colecției „Ego. Proză” în anul 2004 și continuată de colecții prestigioase și serii de autor dedicate cîtorva dintre numele de prim rang ale literaturii autohtone.

10
/02
/21

Ziarul Metropolis vă invită să descoperiți cea mai nouă carte semnată de scriitorul Vasile Ernu, „Sălbaticii copii dingo”, recent apărută la Editura Polirom, în colecția „Ego-grafii”, cu ilustraţii de Roman Tolici. Volumul, din care vă oferim un fragment, este o fascinantă incursiune în anii ’80.

09
/02
/21

Întâlnirea lui Cioran cu Camus, care a avut loc chiar înainte ca filozoful plecat din România să debuteze în Franţa, l-a marcat profund pe autorul lui „Précis de décomposition”. Îndemnul intelectualului francez de a intra în „circulaţia ideilor” l-a umilit pe Cioran: „Îmi dădea mie lecţii. Avea o cultură de învăţător”.

08
/02
/21

CARTEA DE CINEMA În septembrie 1939, Franţa trebuia să găzduiască la Cannes, cu sprijinul SUA, un mare festival de film, o alternativă la Mostra de la Veneţia, din Italia fascistă. Izbucnirea războiului opreşte planul în ultimul moment. O carte a unui istoric francez, apărută şi în limba română, reconstituie această poveste fascinantă.

08
/02
/21

Editura Litera anunță lansarea pe litera.ro a noului Litera Blog, locul de întâlnire a celor mai interesante articole de opinie, dialoguri-eveniment, idei și sugestii de lectură pentru cititorii săi. Critici literari, scriitori români și străini, formatori de opinie, bloggeri, traducători, actori, traineri fac parte acum din comunitatea Litera Blog pentru a oferi publicului iubitor de carte cea mai bună experiență a lecturii.

05
/02
/21

Zilele acestea, a plecat către librăriile fizice și online din întreaga țară ediția în limba română a uneia dintre cele mai așteptate traduceri ale anului. Este vorba despre romanul „Hamnet”, semnat de prozatoarea britanică Maggie O’Farrell, apărut în traducere în colecția Anansi. World Fiction de la Editura Pandora M.

05
/02
/21

CARTE DE CINEMA În 2020 s-au implinit 100 de ani de la premiera primului film românesc de animaţie. Prilej pentru apariţia unui volum care analizează evoluţia acestui gen pe parcursul unui secol, „Istoria filmului românesc de animaţie – 1920-2020”, scris de criticul Dana Duma.

04
/02
/21

10 idei despre globalizare și criza acesteia, oferite de israelianul Nadav Eyal în cartea sa „Revolta. În tranșeele luptei împotriva globalizării” (Editura Polirom, 2020), o lectură esențială pentru omul de azi.

03
/02
/21

La Editura Seneca, în colecția „Noi” (dedicată mediului și ecologiei), apare, zilele acestea, volumul „Omenirea în pericol. Reconfigurare de traseu!“ de Fred Vargas (traducere din limba franceză de Alina Marc-Ciulacu; ilustrația de copertă este semnată de Dan Perjovschi: You are here, 2017).

01
/02
/21

CARTEA DE CINEMA Proaspăt apărută la Editura Polirom, „Cinema în RSR. Conformism şi disidenţă în industria ceauşistă de film” este o provocatoare carte a istoricului Bogdan Jitea. O analiză a mecanismelor de control şi propagandă, dar şi a câtorva forme de rezistenţă în cinematografia din perioada lui Ceauşescu.