La Teatrul Metropolis din Bucureşti a avut loc o conferinţă de presă în cadrul căreia managerul Radu Nica a prezentat cele opt luni de activitate, de când se află la conducerea instituţiei, precum şi planurile de viitor pentru următoarele stagiuni.
Un articol de Monica Andronescu|9 decembrie 2023
Alături de el s-au aflat Cabiria Morgenstern, consultant artistic, regizorul Theodor Cristian Popescu și regizorul Andrei Măjeri.
Conferința de presă, la care au participat colegi, parteneri de proiecte și invitați din presa culturală a fost urmată de o vizionare specială a spectacolului „Cine l-a ucis pe tata?” scenariu dramatic de Mihaela Michailov, după romanul omonim de Édouard Louis, în regia lui Andrei Măjeri, aflat înainte de premieră. Prezent la conferință împreună cu toată echipa artistică, regizorul a vorbit despre contextele care au dus la montarea acestui text. Spectacolul urmărește relația fragilă și adesea alienantă dintre un fiu și un tată, grefată pe un fundal politic și social dominat de incertitudine, precaritate, criză. Povestea lui Eddy Moacă-frumoasă glisează continuu între articularea sensibilă și intimă a propriei istorii, între încercarea de a-și defini identitatea, în lipsa unor modele familiale decisive, dar și între reflecții de natură filosofică, politică, manifestă asupra prezentului, între nesupunerea violentă în fața unor cadre de referință constrângătoare și îmbrățișarea nesilită a violenței celorlalți, a tăcerilor asurzitoare ale familiei, a suferinței paralizante.
„Mi-am dorit să tratez acest text care e hipermontat – el nu e un text de teatru, e un roman care, pentru scenă a cunoscut diferite adaptări – mi-am dorit să-l tratez într-un mod diferit, așa cum l-am simțit eu”, a spus Andrei Măjeri la conferința de presă. „Și aici cred că un mare plus al acestei producții e colaborarea cu Mihaela Michailov, care a făcut adaptarea textului, într-un mod atipic, aș spune eu, pentru că noi folosim o formulă corală pentru o monodramă. Mi se pare că vârful spectacolului sunt actorii, în diversitatea lor, în particularitățile lor și mă bucură faptul că s-au sudat foarte bine. De ce mă interesează acest text? Pentru că se declină, cumva, din tema familiei, pe care eu o urmăresc de ceva vreme. E o temă care mă interesează, e într-o zonă în care nu am mai lucrat și care mă incită. Relația între un tată și un fiu: acesta este, să zicem, nucleul spectacolului. Și m-am gândit că ar trebui să creăm o formulă care să invite spectatorul să fie un spectator activ, care completează povestea cu propria imaginație”, a mai spus regizorul Andrei Măjeri, invitând publicul să vină să vadă noua producție.
„Ne propunem să transformăm acest teatru într-un teatru pentru tineri”
Radu Nica a vorbit cu acest prilej despre situația Teatrului Metropolis după opt luni de când a fost numit manager interimar al instituției. „Să conduc acest teatru e o provocare și a fost de la început o provocare dublată de faptul că, despre teatrul acesta, umbla vorba că nu mai există. Cam pe fondul acesta am venit eu. Cifrele oficiale ale gradului de ocupare a sălii erau pe undeva pe la 36%. Lucrurile s-au mai ameliorat acum și am ajuns pe undeva la 80%”, a spus Radu Nica. El a explicat, de asemenea, că în acest timp, printre principalele obiective personale au fost acelea de a-și cunoaște colegii „și am avut bucuria să descopăr mulți colegi care sunt foarte dedicați și, de asemenea, am fost foarte preocupat de a cunoaște problemele specifice ale acestui teatru care sunt diferite față de un teatru de repertoriu. De fapt, Teatrul Metropolis este un hibrid între teatru de repertoriu și teatru de proiecte”, a precizat Radu Nica.
„O provocare care mie mi s-a părut destul de importantă e aceea că Teatrul Metropolis se numește, în continuare, Teatrul Tineretului. Dar, de-a lungul timpului, aici s-a cultivat un alt tip de teatru, un alt tip de public. Adică s-a mizat foarte mult pe nume cunoscute. Pe scurt, una dintre propuneri, este aceea de a transforma acest teatru într-un teatru al tineretului. Dar… atâta vreme cât timp de 17 ani aici s-a jucat un anume tip de teatru, publicul format este de 35 plus și e un public burghez, întrebarea este cum îl transformăm într-un teatru pentru tineri?” a explicat managerul Radu Nica. „Acum un an s-a creat acest program StarT, în care s-au făcut spectacole cu tineri, exclusiv pentru tineri. Nu vă ascund… rezultatele au fost destul de îngrijorătoare, adică de la a cincea – a șasea reprezentație deja lumea nu mai venea. Oricât de interesante și inovatoare ar fi experimentele. Și chiar sunt, și bine făcute, și curajoase. Asta este o provocare și e o întrebare al cărei răspuns noi încă nu-l avem. Cum anume facem această transformare? Eu cred însă că e o chestiune în primul rând de timp, adică nu poți face asta de pe o zi pe alta”, a mai spus el, precizând însă că i se pare necesar să înglobeze în acest context și teatrul clasic. „Viziunea noastră este aceea de a transforma acest spațiu într-un un hub cultural. Pentru că trăim în secolul XXI, care e un secol al interdisciplinarului… iar teatrul ar trebui, din punctul meu de vedere, să redevină… o agora. Un loc al schimburilor de idei. Un loc al întâlnirii dintre arte, al întâlnirii cu tehnologia, al întâlnirii cu zona educativă. Ne dorim ca Teatrul Metropolis să fie un soi de interfață între zona educativă, între facultățile de profil și lumea profesionistă”, concluzionat Radu Nica. „Eu cred că asta este menirea teatrului, aceea de a deveni, într-o și mai mare măsură, un loc în care primează deschiderea față de tinerețe, deschiderea față de experimente. Știm foarte bine că generația Z e o generație greu de atras spre teatru. Dar cred că nu e imposibil.”
El a vorbit despre demersurile concrete prin care Teatrul Metropolis încearcă să se apropie de tineri, de la crearea unei baze de date pentru toți actorii tineri din țară, până la programul StarT, care ar putea fi îmbunătățit, la ateliere de scriere dramatică pentru tineri și până la crearea trupei de juniori, o trupă formată din 12 liceeni, selectați din 150 de candidați: „Cred că este singura astfel de trupă din țară și am făcut asta în ideea de a le oferi tinerilor pasionați de teatru un model, o direcție”, a mai spus Radu Nica.
De asemenea, conducerea teatrului a mulțumit Primăriei Sectorului 2 pentru susținere și a declarat că și-ar dori ca teatrul să fie mai aproape de nevoile comunității Sectorului 2. În acest sens, în luna decembrie ar fi trebuit să aibă loc festivalul JuMP, Junior Metropolis Performing Arts, cu sprijinul primăriei de sector, dar, din păcate, măsurile fiscale luate de guvern au făcut imposibilă desfășurarea lui, el urmând să se desfășoare în primăvara anului viitor.
Radu Nica a prezentat cele zece premiere care au avut loc la Metropolis în cele opt luni în care el a condus teatrul. De asemenea, a vorbit despre proiectele pentru anul 2024 și planurile pentru următoarele cinci stagiuni. Un alt lucru subliniat de manager a fost faptul că a încercat să creeze o nouă identitate vizuală a teatrului, cu o echipă de oameni tineri, precum și un nou site. Și a ținut să precizeze că, în acest climat destul de fragil cultural și economic, sunt foarte importante parteneriatele între teatre și a vorbit despre discuții ce urmează să se concretizeze în parteneriate cu Teatrul din Constanța, Teatrul din Sibiu sau din Timișoara. „Mă bucură că există un dialog real, că există planuri foarte concrete”, a mai spus Radu Nica. „Există un dialog și există o dorință și o nevoie, mai ales de colaborare între teatrele bucureștene, dar nu numai, o dorință de a lucra împreună și de a gândi proiecte relevante, între teatre, între oameni. Planuri sunt, sperăm că vor fi și bani și atunci lucrurile se vor lega bine.”
Cinci concepte de stagiune
Cabiria Morgenstern, consultant artistic la Teatrul Metropolis, a prezentat apoi proiectele viitoarelor stagiuni, e vorba de un 5-year plan, cinci concepte de stagiune, prezentate în detaliu. „Sigur că există flexibilitate, pentru că nu avem cum să prezicem ce urmează să se întâmple în următorii cinci ani”, a spus ea.
Pentru primul an conceptul este: Identitate: disjuncții. „Conceptul de identitate este o temă cheie. Evocă atât identitatea propriu-zisă a teatrului care începe acum o perioadă de tranziție și este o temă care se regăsește în spectacolele produse de-a lungul acestei stagiuni. Iată și câteva dintre motivele pentru care am adăugat și termenul de „disjuncții” dincolo de „identitate”. E vorba, pe de o parte, de contradicția dintre vechi și nou. Dintre trecut și viitor. Dintre arhivă și proiecție. Ele se diferențiază, substanțial, la nivel de scriitură dramatică, la nivel de discurs, la nivel de filozofie, la nivel de subiect, până la urmă. Deci avem diversitate, nu identitate…”, a mai spus Cabiria Morgenstern.
Cea de-a două temă de stagiune este dedicată Crizelor. Criză, conflict, contradicție. „Am luat o… ca într-un arc al vieții. După definirea Identității apare, firesc, ca într-un proces natural de dezvoltare, criza. Criza identitară, criza existențială, criza de personalitate, criza hormonală, criza vârstei mijlocii, criza politică, criza economică, socială, artistică. Și recurența crizei, indiferent de natura ei, o face să fie o temă în care spectatorul, se va regăsi invariabil. În același timp, tema permite o abordare repertorială nu doar strategică, ci și foarte vastă.”
A treia stagiune, al treilea an, vine cu conceptul „Apartenență vs. Înstrăinare”. „Cum poate să fie descris sentimentul de apartenență? Ce anume ne face să simțim că aparținem? De ce anume putem să aparținem? Producțiile din această stagiune vor avea diferite puncte focale. Credință, spirit, poveste. Comunitate, migrație, conformism și non-conformism. Etică și moralitate, social și antisocial.
În anul al patrulea, va fi vorba despre „Diversitate, pierdere și restituire”. „Într-o epocă a globalizării, ce aparține cui? Care sunt limitele moștenirii culturale și cât este de politic și corect ca un singur individ să ia asupra sa luptele sau victoriile sau înfrângerile unei întregi comunități? Ce spune despre tine o descendență minoritară, de exemplu, sau generații peste generații de privilegii? Ce spune culoarea pielii vecinului sau a ochilor sau a părului? Ce spune un defect genetic, o boală ereditară? Și cum privim diversitatea la nivel conceptual? Cum reacționăm atunci când ea devine din ce în ce mai vizibilă și din ce în ce mai palpabilă?” a explicat Cabiria Morgenstern.
Iar pentru cel de-al cincilea an, conceptul propus va fi „Eco”. „Atunci când vorbim despre ecosistem, despre ecologie, despre ecotip, vorbim de fapt despre acoperișul care adăpostește toate aceste specii, toate aceste regnuri, aceste grupuri, aceste populații. Vorbim despre mediul în care se dezvoltă, despre cicluri de timp. Despre naștere, despre moarte, despre lanțuri tropice. Și ne mâncăm între noi, ne vânăm unii pe ceilalți, dar ne și protejăm și ne conservăm… E perfect acceptabil atât timp cât este ecologic.”
Regizorul Theodor Cristian Popescu a prezentat și el, în încheierea conferinței, câteva planuri de viitor și care a explicat că i se pare important că acest teatru este dispus să deschidă ușa unor artiști și să intermedieze legături și colaborări.
„Primul Nume pe care îl propunem noi e Marius von Mayenburg, un autor cu care eu mă însoțesc de mult timp”, a spus el. „Institutul Goethe dorește să ne fie partener în acest demers. Lucrăm la asta. Marius a fost deja în vizită la teatru. Structura acestui eveniment e următoarea: Dimineața, au loc ateliere, pentru care vom selecționa, evident, actori și regizori și, posibil, în cazul lui, și dramaturgi. Iar seara vedem un spectacol pe care îl discutăm, îl analizăm împreună cu el. Și se încheie toată săptămâna cu un dialog mare, public, despre rezultatele creației artistului invitat.”
Regizorul Theodor Cristian Popescu a precizat că există discuții cu teatre din Islanda, Norvegia și Suedia, care ar putea contribui cu spectacole.
Un al doilea palier îi privește pe artiștii profesioniști independenți și se dorește crearea unui masterat internațional interdisciplinar, pentru care Teatrul Metropolis să fie partener, în sensul în care artiștii invitați să țină ateliere cu masteranzii, iar în prezent există discuții, ajunse la un nivel concret, cu profesori de la Universitatea din Belgrad, Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică din Budapesta și Seminarul Max Reinhardt din Viena.
Foto: Andrei Gîndac
