Regizorul Bong Joon-Ho: „Trăim într-o epocă în care capitalismul este ordinea dominantă și nu avem alternativă”
https://www.ziarulmetropolis.ro/regizorul-bong-joon-ho-traim-intr-o-epoca-in-care-capitalismul-este-ordinea-dominanta-si-nu-avem-alternativa/

INTERVIU cu Bong Joon-Ho, regizorul filmului „Parazit”, care intră vineri, 8 noiembrie, în cinematografele din România, distribuit de Independenţa Film.

Un articol de Liliana Matei|8 noiembrie 2019

În Parazit, filmul regizorului fenomen Bong Joon-Ho, câștigător al Palme d’Or la Cannes 2019, familia lui Ki-taek, alcătuită din patru membri, este una unită, însă toți sunt șomeri, cu perspective sumbre în viitorul apropiat. Avem de-a face cu o tragicomedie de familie, care prezintă inevitabilul conflict ce apare atunci când Ki-woo, fiul cel mare, este prezentat bogatei familii Park, unde urmează să dea meditații foarte bine plătite, ceea ce naște speranța unui venit constant. Purtând pe umeri toate speranțele familiei, Ki-woo se îndreaptă către casa familiei Park pentru un interviu. Sosit la locuința domnului Park, proprietarul unei companii globale de IT, Ki-woo o întâlnește pe frumoasa Yeon-kyo, tânăra stăpână a casei. Însă după această primă întâlnire între cele două familii, un șir întreg de situații neprevăzute urmează să se pună în mișcare. Despre filmul său care a cucerit lumea, descris ca o comedie fără clovni, o tragedie fără personaje negative, ne vorbește chiar regizorul sud-coreean.

Care este semnificația titlului Parazit?

În primă fază, toată lumea credea că Parazit este un film cu monștri sau SF. Tocmai pentru că titlul creează o legătură cu un alt film al meu, The Host. Dar după cum am mai spus, protagoniștii acestui film sunt membrii unei familii care trăiește în lumea reală. Sunt oameni care speră să trăiască împreună cu alții într-o relație de coexistență sau de simbioză, dar care nu funcționează, așa că sunt forțați spre una parazitară. Văd filmul ca pe o tragicomedie care descrie umorul, oroarea și tristețea care apar atunci când îți dorești o viață prosperă împreună cu alții, dar ești confruntat cu realitatea care îți arată cât de dificil poate fi acest lucru. Este un titlul ironic, cumva ca cel original, din coreeană, de la Amintirile Crimei, care poartă în el conotația „amintirilor calde, plăcute”. Cum poate cineva să aibă amintiri nostalgice, dragi, despre o crimă? E greșit? La fel cum filmul poate prezenta amintirile unei epoci prin intermediul unui studiu de caz despre crimele în serie din Hwaseong, Parazit are și el o nuanță de ironie în titlu.

În ce gen ați încadra filmul?

Este o dramă umană, însă una profund impregnată de starea contemporană de spirit. Deși povestea constă într-o înșiruire de situații unice și diferite, este totuși o poveste care chiar poate avea loc în lumea de azi. E ca și când ai lua un incident care a apărut la știri sau pe rețelele sociale și l-ai pune pe ecran. Așadar, în acest sens, este o dramă realistă, dar nu aș avea obiecții dacă cineva i-ar spune o dramă polițistă, o comedie, o dramă umană tristă sau un thriller îngrozitor. Mereu fac tot ce pot să păcălesc așteptările publicului și sper că Parazit reușește să facă acest lucru.

Cine sunt familiile în jurul cărora gravitează acțiunea?

Una este o familie de condiție modestă care trăiește într-un apartament fetid dintr-un demisol, sperând într-o viață normală, fără nimic special, însă și acest lucru se dovedește a fi dificil. Tatăl are la activ numeroase eșecuri în afaceri, mama, formată ca atletă, nu s-a bucurat niciodată de prea mult succes, iar fiul și fiica au picat la examenele de admitere la universitate în repetate rânduri.

Spre deosebire de familia domnului Park, care lucrează ca CEO al unei firme de IT (nu există nicio legătură cu conglomeratele coreene de afaceri, conduse de familia extinsă, chaebol), iar familia lui este una competentă, de nou-îmbogățiți. Domnul Park este obsedat de muncă. Apoi, mai sunt tânăra și frumoasa sa soție, adorabila sa fiică adolescentă și micul său fiu. Ar putea fi considerată drept familia ideală de patru membri, tipică pentru elita urbană modernă.

Povestiți-ne despre cum a decurs casting-ul pentru rolurile din film…

Pentru acest film, a fost important să adun o echipă de actori care să relaționeze bine unii cu ceilalți si să formeze un ansamblu eficient, ca într-o echipă de fotbal. Trebuie să degaje aerul unei familii la prima vedere, așa că am stat mult să studiez chestiunea. Primul pe care l-am distribuit în rol a fost  SONG Kang Ho, iar ulterior am filmat Okja cu CHOI Woo Shik, așa că mi s-a părut amuzant să-i dau rolul fiului slăbănog al lui SONG Kang Ho. Ulterior, PARK So Dam, cu un fizic asemănător, care are capacități extraordinare de actorie și degajă un aer aparte și vag de realitate, a fost distribuită în rolul surorii sale. Era important ca cei doi să semene, pentru a exprima legătura fizică dintre membrii familiei. Cât despre actrița CHANG Hyae Jin, mi-a plăcut sentimentul de putere discretă, din viața de zi cu zi, pe care îl are în filmul The World of Us, ca atare i-am oferit rolul soției puternice a lui SONG Kang Ho.

Pentru familia Park, nu am vrut portretele clișeu ale elitei, așa cum apar în serialele coreene, așa că aveam nevoie de actori care proiectau o imagine blândă și rafinată cultural. Am fost mereu impresionat de farmecul cu multe fațete al lui LEE Sun Kyun, așadar, a fost distribuit în rolul domnului Park. În cazul lui CHO Yeo Jeong, ea mă frapează prin asemănarea cu o mină de diamante incredibil de adâncă, încă neexplorată în întregime, așa că, prin rolul pe care i l-am dat, sper să scot la lumină măcar o parte din această caracteristică. Nu vorbim despre un film cu un singur protagonist, așa că felul în care actorii relaționează unii cu ceilalți e extrem de important. În cele din urmă, le-am fost extrem de recunoscător că și-au jucat rolurile atât de bine, ca o echipă bine coordonată de fotbal.

Ce fel de imagine a societății contemporane ați vrut să redați în film?  

Cred că o modalitate de a portretiza continua polarizare și inegalitate din societatea noastră este cea a unei comedii triste. Trăim într-o epocă în care capitalismul este ordinea dominantă și nu avem alternativă. Nu doar în Coreea, ci în întreaga lume suntem confruntați cu situații în care principiile capitalismului nu pot fi ignorate. În lumea reală, căile familiilor precum cea a celor patru protagoniști șomeri și ale familiei Park cu greu ar putea să se intersecteze. Singura situație este în chestiuni legate de angajare între clase sociale, atunci când cineva este angajat ca profesor particular sau ca servitor. În astfel de cazuri, există momente când cele două clase ajung suficient de aproape una de cealaltă încât să-și poată simți răsuflarea. În acest film, deși nu există nicio intenție nefastă din partea vreuneia dintre părți, cele două clase sunt prinse într-o situație în care și cel mai neînsemnat derapaj poate duce la falii sau erupții.

În societatea capitalistă din zilele noastre, există ierarhii și caste care sunt invizibile cu ochiul liber. Le păstrăm în spatele unei deghizări sau pur și simplu le ascundem, în timp ce privim ierarhiile sociale ca pe niște relicve ale trecutului, însă în realitate, există diviziuni sociale imposibil de depășit. Cred că acest film descrie fisurile inevitabile care apar atunci când două clase se întâlnesc în societatea de azi, din ce în ce mai polarizată.

Cu ce sperați să rămână spectatorii din film?

Sper că va da de gândit publicului. Este și amuzant, și înspăimântător, și trist, iar dacă îi face pe spectatori să iasă la un pahar și să vorbească despre ce le-a trecut prin cap în timp ce urmăreau filmul, nu-mi doresc nimic mai mult.

În societatea capitalistă din zilele noastre, există ierarhii și caste care sunt invizibile cu ochiul liber. (Bong Joon-Ho, regizorul filmului „Parazit”)

Foto: Vanity Fair, Parazit / Independența Film

 

31
/10
/14

Puține filme ar fi fost mai potrivite pentru a deschide noua ediție Anim’est Chișinău decât simpaticul „Minuscule - La Vallée des fourmis perdues” („Minuscule: Valea furnicilor pierdute”), o producție franceză din 2013 realizată de Thomas Szabo și Hélène Giraud.

30
/10
/14

Invitatul emisiunii Nocturne de vineri, 31 octombrie, este regizorul de film şi scenaristul Radu Mihăileanu. Discuţia dintre Marina Constantinescu şi Radu Mihăileanu este un regal de spiritualitate, filosofie şi umanitate, chiar la ore târzii, emisiunea fiind programată la TVR 1, TVR HD şi TVR+, de la ora 24.00.

30
/10
/14

Câteva din cele mai apreciate lungmetraje de animație recente, o retrospectivă a unui animator celebru, scurtmetraje și o conferință despre animație și propagandă sunt câteva din atracțiile celei de-a patra ediții a Festivalului Anim’est Chișinău, care are loc de joi până duminică la Cinema Odeon și Re:Animation Hub – Tipografia 5.

29
/10
/14

După ce a debutat ca lider în box office-ul american, Furia: Eroi anonimi conduce detaşat şi clasamentul încasărilor din România, unde a generat venituri de 557.000 RON, fiind vizionat în weekendul de lansare de aproximativ 30.000 de spectatori.

29
/10
/14

CRONICĂ DE FILM. „Maidan”, cel mai nou film de non-ficțiune al regizorului ucrainean Serghei Loznița, despre recentele revolte istorice de la Kiev, este o operă puternică, solicitantă, extrem de fin lucrată la nivelul imaginii și, mai ales, al sunetului.

27
/10
/14

Săli arhipline, întâlniri cu nume mari din lumea filmului și peste 8000 de bilete vândute deja la proiecțiile din festival – acesta este bilanțul primelor zile la Les Films de Cannes à Bucarest. Datorită cererii mari de bilete, au fost programate două proiecții suplimentare pentru filmele Leviathan și The Tribe

27
/10
/14

Câștigătorul Ursului de Argint pentru cel mai bun scenariu și al Premiului Juriului Ecumenic din cadrul Festivalului Internațional de la Berlin 2014, “Patimile Mariei / Stations of the Cross / Kreuzweg” în regia lui Dietrich Brüggemann are avanpremiera în cadrul Zilelor Filmului German, organizate de Goethe-Institut la București.

27
/10
/14

CRONICĂ DE FILM Inspirat de povestiri ale lui Cehov, „Winter Sleep” (Palme d`Or la Cannes) este, probabil, filmul lui Nuri Bilge Ceylan în care se vorbeşte cel mai mult. Este o uşoară schimbare de accent, pentru că precedentele sale şase opere privilegiau tăcerile, cadrele lungi şi contemplative, imaginile poetice, natura.

27
/10
/14

"Kowalski", de Andrei Creţulescu, a primit premiul pentru cel mai bun scurtmetraj la ediţia de anul acesta a Festivalului de Film de la Zagreb, care a avut loc în perioada 19 - 26 octombrie. Potrivit juriului regizorul român a câştigat premiul Căruciorul de Aur pentru "15 minute de plăcere pură a unui superb dialog, a unei interpretări şi regii mari. Şi pentru demonstrarea faptului că cinema-ul românesc este încă viu şi la înălţime".

24
/10
/14

CRONICĂ DE FILM Pentru un film care se vrea o comedie de succes, „Cuscrii”, de Radu Potcoavă, mizează prea puţin pe regie şi prea mult pe reflexele actorilor. Însă nici potenţialul comic al interpreţilor nu este fructificat la un nivel satisfăcător, din cauza scenariului rudimentar și a execuției lipsite de creativitate.

24
/10
/14

Actrița Jacqueline Bisset, care joacă rolul soției fostului șef al FMI Dominique Strauss-Kahn, în controversatul Welcome to New York, al lui Abel Ferrara, se va întâlni cu spectatorii din București după proiecția specială a filmului din această seară, de la ora 22.00, la Cinema Elvira Popescu.