CRONICĂ DE FILM Iubitorii de cinema realist au la dispoziţie în cinematografe filmul „Saf”, regizat de turcul Ali Vatansever, o coproducţie Turcia-România-Germania. Pasionaţii de un cinema-fantezie pot alege „Nopţi magice”, al consacratului regizor italian Paolo Virzì. Ambele filme au probleme, în special la scenariu, dar propun şi câteva idei bune.
Un articol de Ionuţ Mareş|7 iulie 2019
În „Saf”, tânărul scenarist și regizor Ali Vatansever, aflat la al doilea film, calcă pe urmele Noului Cinema Românesc. De altfel, și-a recunoscut influența lui Cristian Mungiu la o discuție după premiera de la București, când a spus că l-a ales pe Tudor Panduru ca director de imagine după ce a văzut „Bacalaureat”.
Cu nuanțele sale discrete de cenușiu, imaginea din „Saf” amintește de imaginea realistă și austeră din ultimul film al lui Cristian Mungiu.
În plus, Ali Vatansever a ales să filmeze tot în planuri-secvență, cu o cameră care urmărește atentă deplasarea personajelor. Asemănări sunt și la nivel de subiect, pentru că cineastul turc propune o narațiune despre alegeri și dileme morale, în care planul intim (relația dintre soț și soție) se combină cu un plan social.
În acest caz, este vorba de dezvoltarea imobiliară sălbatică din Istanbul, care amenință cu dispariția un cartier vechi de case în care trăiește cuplul protagonist, valul de refugiați sirieni în căutarea unui loc de muncă și diferențele dintre clasele sociale din Turcia.
Din această perspectivă, a reflectării cu inteligență a unor teme de actualitate, „Saf” este un film îndrăzneț. Iar scenariul e suficient de închegat pentru a pune împreună credibil, fără stridențe, toate aceste direcții.
Mai puțin reușite sunt dialogurile – scrise manierist și jucate în mare parte neconvingător, fapt care trage în jos întregul film. E ca și cum ai citi scenariul, în dauna imersiunii în presupusul realism al poveștii.
Nefericită pentru film este și alegerea actriței Saadet Aksoy pentru personajul soției, prea frumoasă pentru a fi convingătoare și în contrast evident cu partenerul său de platou, Erol Afsin, mult mai potrivit în rolul de om simplu, ușor naiv.
Rating Ziarul Metropolis: ★★★
„Saf” a intrat în cinematografe la 5 iulie, fiind distribuit de Domestic Film.
……………………………
Italianul Paolo Virzi este recunoscut pentru filmele sale care aspiră la succes comercial (și de multe ori îl și obțin, cel puțin în Italia), încercând în același timp să nu se îndepărteze foarte mult de zona filmului de autor.
Nici „Nopți magice” (2018), cel mai nou lungmetraj al său, nu face excepție.
Mai mult, Paolo Virzi pare a se autorevendica dintr-o tradiție a cinema-ului fantezie, care l-a avut ca figură tutelară pe Federico Fellini, unul dintre personajele episodice, însă arătat doar de la distanță, din „Nopți magice”.
Un film plasat în lumea cinematografiei italiene, în timpul verii anului 1990, când Italia era gazda Cupei Mondiale de fotbal.
Cinema și fotbal – două dintre simbolurile Italiei, folosite de Paolo Virzi și coscenariștii săi ca fundal pentru un cvasi-film polițist și o cvasi-comedie, în care trei tineri scenariști sunt suspectați de omorârea unui producător falit (jucat de un alt simbol – Giancarlo Giannini).
„Nopți magice” se vrea deopotrivă o satiră și un omagiu la adresa unei anumite epoci de glorie a cinema-ului italian. Însă tușele sunt mult prea groase (mai ales în jocul actorilor), iar regia lui Paolo Virzi este multe prea lipsită de vigoare și de imaginație pentru a salva filmul de la statutul de copie palidă a unui anume tip de cinema italian popular și, în același timp, cu pretenții de mare artă.
În plus, scenografia și imaginea dau un aer bizar de artificialitate care creează o senzație de disconfort nedorit.
Rating Ziarul Metropolis: ★★
„Nopți magice” a intrat în cinematografe la 5 iulie, fiind distribuit de Independența Film.
