Safari, de ce vânează oamenii?
https://www.ziarulmetropolis.ro/safari-de-ce-vaneaza-oamenii/

Safari, cel mai recent documentar al regizorului austriac Ulrich Seidl, va intra în cinematografe pe data de 11 august. Filmul a avut premiera la festivalul de Film de la Veneţia, iar regizorul a fost prezent în România la proiecţiile filmului de la Cluj, în cadrul TIFF.

Un articol de Petre Ivan|28 iulie 2017

“Ce poate fi mai oribil decât să plătești sume imense de bani pentru a omorî animale sălbatice superbe? Răspunsul este probabil să vezi un safari african prin ochii radicalului cineast Ulrich Seidl. (…) Cu o mână de imagini grăitoare, Seidl reușește să pulverizeze orice posibilitate de rationalizare a problemei.”, aflăm de pe Hollywood Reporter.

Africa. Pe întinderile nesfârşite unde antilopele, zebrele şi alte creaturi hălăduiesc cu miile, ei vin în vacanţă. Turişti nemţi şi austrieci veniţi la vânătoare conduc printre boscheţi, stau la pândă, îşi urmăresc prada. Trag, plâng de entuziasm şi îşi fac poză lângă animalele ucise. Un film de vacanţă despre cum e să iei o viaţă, un film despre natura umană.SAFARI

Ajungi să te obișnuiești cu grotescul rece al lumilor portretizate de regizorul austriac Ulrich Seidl (…), dar am simțit ceva real pe parcursul vizionării documentarului despre turisti austrieci într-o fermă de vânătoare din Namibia: furie și dezgust incontrolabile. –  Peter Bradshaw (The Guardian).

În timpul vizitei la Festivalul Internațional de Film Transilvania din Cluj, regizorul Ulrich Seidl a povestit pentru ziarul de festival AperiTIFF: “Sunt interesat de oameni, de diversitatea lor, de diferite straturi ale societății pe care nu le cunosc. Indiferent de unde vin acești oameni, ei mă interesează (…). Și nu ai dreptul să ai prejudecăți înainte să faci un film. Pentru un film ca Safari nu poți judeca a priori fiindcă ajungi să nu mai afli răspunsul la întrebarea: De ce vânează oamenii?. Ar fi mult prea ieftin. Nu pot face un film despre o idee pe care o am deja.

Ulrich Seidl a debutat scandalos în 1982, cu mediumetrajul Der Ball, care i-a adus excluderea din Universitatea de Muzică și Arte Plastice din Viena, dar a marcat și primul său succes. În 2001 a fost recompensat cu Marele premiu al Juriului de la Veneția, pentru Dog Days, iar în 2003 Jesus, You Know a fost desemnat Cel mai bun documentar la Karlovy Vary. Import/Export (2007) i-a adus notorietate pe plan internațional.

Trilogia Paradise a fost lansată la Cannes (Paradise: Love, 2012), Veneția (Paradise: Faith, 2012) și Berlin (Paradise: Hope, 2013) și i-a adus o serie nouă de premii. In the Basement a fost selectat, de asemenea, la Cannes, și a funcționat ca punct de pornire pentru filmul Safari, unul dintre cuplurile intervievate acolo având pereții casei plini de trofee de vânătoare.

“După ce termin un film, oameni sau motive din el mă inspiră și mă conduc la alte filme”, a explicat regizorul pentru AperiTIFF.

Safari este o co-producție Austria / Danemarca, distribuit de Transilvania Film.

Foto: Safari – Transilvania Film

24
/09
/13

CRONICĂ DE FILM Pornit de la un scenariu original de Corneliu Porumboiu, pe care cineastul Igor Cobileanski l-a rescris şi adaptat contextului din Republica Moldova, „La limita de jos a cerului“ este un film revigorant, realizat în cea mai pură tradiţie neorealistă.

24
/09
/13

Geo Saizescu, unul dintre cei mai importanţi regizori români de film, a încetat din viaţă, luni, la vârsta de 80 de ani, la Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta" din Bucureşti. Regizorul avusese o boală la plămâni.

23
/09
/13

Les Films de Cannes a Bucarest a pus în vânzare primele bilete. Grație cererii din anii trecuți și interesului stârnit deja de ediția de anul acesta, care adună cele mai provocatoare titluri din selecția Festivalului de la Cannes, o a treia sală a fost inclusă în program. Astfel, pe lângă cinematografele Studio și Elvira Popescu, vor […]

18
/09
/13

CRONICĂ DE FILM „Când se lasă seara peste Bucureşti sau Metabolism“ duce la un nou nivel stilistica minimalistă şi tentativa de conceptualizare a realităţii pe care Corneliu Porumboiu le-a început în „A fost sau n-a fost?“ (2006) şi pe care le-a continuat în „Poliţist, adjectiv” (2009).