La limita de jos a cerului. Exerciţiu de echilibristică
https://www.ziarulmetropolis.ro/la-limita-de-jos-a-cerului-exercitiu-de-echilibristica/

CRONICĂ DE FILM Pornit de la un scenariu original de Corneliu Porumboiu, pe care cineastul Igor Cobileanski l-a rescris şi adaptat contextului din Republica Moldova, „La limita de jos a cerului“ este un film revigorant, realizat în cea mai pură tradiţie neorealistă.

Un articol de Ionuţ Mareş|24 septembrie 2013

CRONICĂ DE FILM Pornit de la un scenariu original de Corneliu Porumboiu, pe care cineastul Igor Cobileanski l-a rescris şi adaptat contextului din Republica Moldova, „La limita de jos a cerului“ este un film revigorant, realizat în cea mai pură tradiţie neorealistă.

În 2006 şi 2007, tânărul regizor născut la Chişinău a impresionat, pe internet, cu trei scurtmetraje în care oferea o combinaţie explozivă de umor, absurd şi anecdotic. Între ele, a propus şi o comedie neagră de televiziune, „Tache”, în care rolul central este deţinut de Mircea Diaconu.

Acum, Igor Cobileanski îşi lansează primul lungmetraj de cinema. Filmat în Republica Moldova şi produs în România, La limita de jos a cerului are în centru trei protagonişti. Viorel (Igor Babiac) este un tânăr de 19 ani, introvertit, sensibil şi fără serviciu. El se ocupă cu traficul de „iarbă”, împreună cu cel mai bun prieten al său, Gâscă (Sergiu Voloc, vechi colaborator al regizorului), pe care îl ajută şi în încercările de zbor cu un deltaplan improvizat.

Citiţi şi: La limita de jos a cerului. Tineri actori în căutarea recunoaşterii

Viorel se îndrăgosteşte, între timp, de o coafeză frumoasă, care are însă o relaţie sexuală (din interes) cu un comisar de poliţie. Numai că iubirea sa faţă de Maria (Ela Ionescu, actriţă în Bucureşti), declarată la beţie şi impulsionată de un romantism sincer, aproape desuet, îl împinge pe Viorel la gesturi radicale, cu posibile urmări dramatice.

Fără clişee la limita de jos a cerului

Povestea rezumată mai sus se derulează într-un ritm antrenant, alert, fără „burţi” şi digresiuni inutile (filmul are, de altfel, numai 80 de minute). Cobileanski păstrează tot timpul perspectiva lui Viorel, care apare în fiecare scenă, dar nu lasă spectatorilor accesul liber la lumea interioară a protagonistului său. Îl observă în singurătate sau îl pune în situaţii menite a-i dezvălui temperamentul complex şi paradoxal.

Regizorul evită deopotrivă tuşele lacrimogene şi accentele senzaţionaliste, cele care, în mâna unui „meşteşugar” neînzestrat, ar fi putut transforma o astfel de poveste într-un amestec de clişee.

la limita de jos a cerului

La limita de jos a cerului – o scenă cu actorii Ela Ionescu şi Igor Babiac

Cobileanski practică un spectaculos şi reuşit exerciţiu de echilibristică. Fără a pune la încercare în vreun moment limitele plauzibilului, dar păstrând convenţia unei naraţiuni care se dezvoltă scenă cu scenă, de la intrigă până la punct culminant, el nu se rezumă la personaje bune sau rele.

Protagoniştii transcend, mai degrabă, noţiunile de moral sau imoral, situându-se într-o zonă greu definibilă, de frontieră. Una în care condamnarea aparent eternă la neîmplinire şi blazare este contracarată de aspiraţia permanentă la depăşirea propriei condiţii (de aici şi metafora, asumată, a zborului cu deltaplanul). O zonă în care naturalismul este trecut printr-un filtru liric şi este temperat cu suficient umor, în special de limbaj şi de situaţie.

Citiţi şi: VIDEO Filmul lui Igor Cobileanski, apreciat de The Hollywood Reporter

Ocolind mizerabilismul gratuit, filmul propune un univers ancorat puternic în realitatea dură din Republica Moldova (lucru mărturisit, de altfel, de regizor şi de actori). O lume marcată de lipsa unui orizont şi o generaţie fără perspectivă.

Simţind pericolele care îl pândeau, Igor Cobileanski a evitat să fie însă prea insistent în această direcţie. Şi, de aceea, filmul său poate accede la universalitate, depăşind contextul local.

Întotdeauna dinamică, dar nu intruzivă, camera de filmat (imaginea aparţine lui Oleg Mutu) rămâne aproape invizibilă, nu se pune pe sine în centrul atenţiei.

Ea deserveşte creativ povestea, pentru că, la Cobileanski, importantă e claritatea. Nu a unui mesaj anume, ci a ideii de a face un cinema de calitate, capabil să emoţioneze cu măsură, dar şi să dea de gândit.

La limita de jos a cerului, produs de Saga Film, intră de vineri în cinematografe.

Dacă v-a plăcut articolul, urmăriţi-ne și pe Facebook!

INFO

La limita de jos a cerului (România, Moldova 2013)

Regia: Igor Cobileanski

Cu: Igor Babiac, Ela Ionescu, Sergiu Voloc

Rating: ●●●●○

Ionuţ Mareş, autorul cronicii,
este şi colaborator al blogului
de film şi cultură cinematografică

Marele Ecran

26
/11
/21

INTERVIU „Cu fiecare film am impresia că învăţ ceva nou despre meseria de actor”, afirmă într-un interviu cunoscutul actor franco-algerian Kad Merad, progatonist în comedia „Succes de public” („Un triomphe”, 2020), regizată de Emmanuel Courcol şi disponibilă în prezent în cinematografele din România.

22
/11
/21

„Titane”, cel mai șocant film al anului, ajunge în cinematografele din România din 3 decembrie, distribuit de Independența Film. Catalogat drept thriller psycho-sexy, „Titane” a stârnit valuri de șoc la Cannes, mai mulți spectatori pierzându-și cunoștința în timpul proiecției.

22
/11
/21

Primele trei filme din seria „Matrix” vor fi difuzate de Warner TV în luna decembrie, în așteptarea celui de-al patrulea lungmetraj, „Renașterea/ Resurrections”, care va fi lansat în preajma Crăciunului.

22
/11
/21

Viaţa grea din Gaza, violenţele asupra palestinienilor din teritoriile ocupate, agresiunile asupra femeilor în lumea arabă sau problema refugiaţilor se numără printre subiectele tratate de o serie de documentare care completează programul ediţiei din acest a Festivalului Filmului Palestinian.

17
/11
/21

Regizat de britanicul Edgar Wright, „Last Night in Soho” (2021) stă pe o idee grozavă. Ia un reflex des întâlnit al multora dintre noi, idealizarea unei anumite perioade, şi îl aruncă în aer cu stil.

10
/11
/21

CRONICĂ DE FILM Mi-e neaşteptat de greu să scriu despre „La civil” (2021), deşi e un film pe care am fost nerăbădător să îl văd. „Waiting for August” (2014), documentarul cu care a debutat Teodora Mihai, regizoare din Belgia, dar de origine română, m-a impresionat când l-am văzut şi încă îi port o amintire puternică.