Sanda Toma şi Victor Rebengiuc se reîntâlnesc în drama „Toţi fiii mei”, pe scena mare a TNB
https://www.ziarulmetropolis.ro/sanda-toma-si-victor-rebengiuc-se-reintalnesc-in-drama-toti-fiii-mei-pe-scena-mare-a-tnb/

Pentru o singură reprezentaţie, la final de stagiune, Toţi fiii mei de Arthur Miller, montare de succes, semnată de Ion Caramitru şi „îmbrăcată” scenic de o altă mână de maestru, cea a scenografului Dragoş Buhagiar, revine pe scena Mare a Teatrului Naţional din Bucureşti, miercuri 10 iunie 2015, de la ora 19.00.

Un articol de Petre Ivan|4 iunie 2015

Spectacolul s-a jucat ultima dată în mai 2013, înainte ca Sala Mare să intre în renovare, iar premiera a avut loc în septembrie 2009.

Victor Rebengiuc şi Sanda Toma, cunoscuţii actori ai Teatrului Naţional se reîntâlnesc cu partituri generoase, într-o dramă puternică, răsplătită cu cel dintâi premiu Tony din cariera lui Arthur Miller. În casa familiei Keller, dramele sunt adânci.

Sanda Toma Piesa anunţă temele predilecte ale celebrului autor: vina, culpabilizarea, durerea, moartea, regretul şi moralitatea unor alegeri.

„Toţi fiii mei reprezintă un reproş dramatic, sălbatic şi înduioşător pe care Arthur Miller îl aduce lumii care se îndepărtează din interes, din perversiune, din nebunie, de ceea ce omului îi este dat prin naştere: iubirea de aproapele său şi respectul pentru adevăr”, apreciază Ion Caramitru.

În Toţi fiii mei, Victor Rebengiuc interpretează cu măiestrie şi fineţe drama unuiinfluent om de afaceri aflat în situaţia de a se justifica în faţa celui pentru care a ridicat un întreg „imperiu”: fiul său, în timp ce Sanda Toma o întruchipează pe Katty Keller, punctul de echilibru al familiei.

Alături de cei doi mari artişti, publicul îi va întâlni pe alţi cunoscuţi actori ai teatrului, din generaţii diferite: Dragoş Stemate, Costina Ciuciulică/Fulvia Folosea, Vivian Alivizache/Victoria Dicu, Dorin Andone, Ioan AnSanda Toma drei Ionescu, Gavril Pătru, Irina Cojar şi până la copilul Aris Bănuţoiu.

Muzica originală a spectacolului îi aparţine lui Vlaicu Golcea, light designul este semnat de Chris Jaeger, iar multimedia de Daniel Gontz.

Aşa cum nota presa americană, la data premierei absolute, „dacă tot ce ni se oferă la ultima cădere a cortinei, în ciuda fermităţii acţiunii lăuntrice, e o întrebare mai curând decât un răspuns, aceasta se întâmplă pentru că există întrebări grave pe care nu le putem ocoli… Domnul Miller a îndrăznit să şi le pună”.

Iar publicul rezonează şi astăzi la fel de atent, pentru că „Toţi fiii mei sună pentru România ca un clopot de alarmă vis-à-vis de mugurii promiţători ai societăţii de consum”, avertizează Ion Caramitru, regizorul spectacolului.

Stagiunea 2014-2015 a Teatrul Naţional din Bucureşti se închide duminică 14 iunie.

Foto: Sanda Toma şi Victor Rebengiuc, Toţi fiii mei – Augustin Bucur, tnb,ro,

11
/11
/13

Cea mai nouă producție a companiei independente de teatru și film Create.Act.Enjoy, din Cluj-Napoca, este un spectacol de teatru-dans, creat pentru spații alternative. ,,Lost in Transition” pornește de la ideea că societatea de astăzi se află într-un moment de răscruce: între comoditate și acțiune, între stagnare și reacție, între rutină și inovație.

11
/11
/13

Marți, 12 noiembrie, de la ora 19.00, la Institutul Francez, Sala Elvire Popesco, are loc lansarea albumului Sonoro Conac, care cuprinde lucrările fotografului Șerban Mestecăneanu și texte scrise de Luiza Zamora, cu un concept grafic semnat de Corina Duma.

11
/11
/13

CRONICĂ DE CONCERT „Un artist îşi asumă riscuri”, aşa s-ar putea sintetiza ceea ce pianista Valentina Lisitsa a împărtăşit cu jurnaliştii şi publicul bucureştean pe parcursul zilei de 5 noiembrie 2013, la Ateneul Român.

11
/11
/13

Timp de trei zile, între 14 și 16 noiembrie, la Sala Union („Paul Călinescu”) a Cinematecii Române, vor putea fi vizionate cele mai interesante și expresive scurtmetraje și mediu metraje ale studenților și absolvenților școlilor de film din București (promoțiile 2012, 2013).

11
/11
/13

CRONICĂ DE FILM Inspirat din nuvela cu acelaşi titlu a lui Mircea Eliade şi promovat ca primul horror românesc, „Domnişoara Christina”, în regia lui Alexandru Maftei, este un film de o platitudine regretabilă, care nu doar că nu produce fiorii scontaţi, dar frizează uneori şi ridicolul.