„Alice T.”, cel mai recent dintre filmele domnului Radu Muntean, este foarte greu de privit. Tăieturile în carnea vie a realităţii merg aici şi mai departe: ni se arată cum se avortează în mileniul al III-lea, pe bază de pastile şi o menstră care revine mai bogată ca oricând înainte. Ceea ce nu înseamnă că nu e un film care nu trebuie privit.
Un articol de Andrei Crăciun|8 noiembrie 2018
Radu Muntean s-a îndepărtat de cel care era în Hârtia va fi albastră sau Boogie, pentru mine cele mai bune dintre filmele sale (le așez înaintea lui Marți, după Crăciun și Un etaj mai jos – și nu prezint regrete). Regizorul a ales să meargă pe drumul care înfățișează tragediile timpului prezent, detașate și de istorie, și de melancolie
Alice T. (care împarte lumea cronicarilor, care nu mai știu nici ei dacă să zică de binișor sau mai degrabă de rău propune în primul rând o tânără actriță remarcabilă, Andra Guți, laureată cu premiul cuvenit celei mai bune actrițe la Festivalul de la Locarno. Un început de drum curajos pentru domnișoara Guți – să-l consemnăm.
Filmul, acum: Alice T. e o adolescentă rebelă, o tânără care a fost înfiată, răstignită avantajos între familia mamei adoptive și familia tatălui adoptiv, ea stoarce afecțiune și privilegii de la fiecare dintre lumi. Alice, ca toți adolescenții, trăiește însă mai mult în universul prietenilor săi – adolescenți și ei. O, dacă ați ști…
Puterea de a îndura
Treaba e că a cam rămas gravidă cu un hăndrălău (Horațiu), care numai de paternitate nu are dumnealui chef. Această sarcină o readuce pe rebela Alice în centrul preocupărilor tuturor – deciziile ei tinerești sunt acceptate, ba chiar îmbrățișate. Nu greșim dacă spunem că e înconjurată de iubire. Și iubirea se trădează, însă.
Iar filmul lui Radu Muntean este adeseori insuportabil, întocmai ca viața cea adevărată. Și tocmai de aceea trebuie văzut și poate chiar revăzut.
De altfel, lumea din cinematografia sa e una mică, intensă, la Radu Muntean se trăiește și se moare în familie. Aceasta e o lume prin excelență cehoviană.
Și – în loc de concluzie – ne rămâne, cehovian, tot puterea noastră de a îndura.
Alice T. e o adolescentă rebelă, o tânără care a fost înfiată, răstignită avantajos între familia mamei adoptive și familia tatălui adoptiv, ea stoarce afecțiune și privilegii de la fiecare dintre lumi.
