Scrisoare către Evgheni Vodolazkin
https://www.ziarulmetropolis.ro/scrisoare-catre-evgheni-vodolazkin/

Cartea „Laur (roman neistoric)”, în traducerea Adrianei Liciu, a fost publicată la Editura Humanitas Fiction în anul 2014.

Un articol de Andrei Crăciun|16 august 2017

Scumpe domnule Vodolazkin, încep cu o mărturisire. De două ori am început „Laur”, și de două ori am renunțat încă din prima parte – încă de la „Cartea cunoașterii”. Așa se explică de ce vă scriu abia acum, când ecourile romanului dumneavoastră neistoric nu mai au, totuși, cel puțin în țara noastră, aceeași intensitate.

Nu mă înțelegeți greșit: am recunoscut de la prima pagină atât talentul, cât și munca domniei voastre. Știam că mă aflu în prezența unei cărți mari.

Am renunțat de fiecare dată pentru că vă citeam prost. Credeam că mă aflu în fața unui comentariu oarecare al Bibliei (atât de oarecare cât poate fi un comentariu al Bibliei).

Nu sunt un om religios, bisericos nici atât, iar relația cu Dumnezeu mă privește. Sunt un copil al secolului XX, născut într-o țară comunistă, așadar paradoxală, atee și cu o bogată tradiție religioasă ortodoxă. Iar „Cartea cunoașterii” descria un Ev Mediu încântător (în ciuda epidemiilor de ciumă), în care Dumnezeu, în mare mila Sa, se învrednicea de cei în nevoie și, cu mâinile vracilor, le alina durerile pământești iar celor credincioși le salva chiar și sufletele. Credeam că „Laur” pune, destul de violent, numai și numai problema mântuirii. Desigur, greșeam.

Totuși, deși renunțasem de două ori la ea, cartea dumneavoastră mă intriga și aș minți dacă n-aș spune că mă urmărea. Ce voia, totuși, să spună autorul?

A treia oară – dezbrăcat de prejudecăți – m-am aruncat în lectura romanului dumneavoastră neistoric și, de data aceasta, l-am dus la bun sfârșit. Strict literar, m-am simțit binecuvântat. De mulți ani nu am mai citit o carte atât de profundă (și când te gândești că mi se păruse atât de superficială, sabotată de dogme înguste!).

Îndrăznesc, acum, să consider că „Laur” este o carte despre absența timpului. Dumneavoastră puneți în locul timpului veșnicia. E o idee creștină, desigur. Nu sunt lămurit în chestiunea veșniciei, dar pot îmbrățișa ideea de bază: nu există timp.

Am citit a doua parte din „Laur” într-o stare de teribilă încântare. M-au încântat nebunii întru Hristos. M-a încântat nebunul întru Hristos Foma, precum și nebunul întru Hristos Karp m-a încântat, și lupta lor obligatorie de asemenea. M-a încântat umorul dumneavoastră, și m-a încântat puterea credinței în iubire.

Știu că sunteți specialist în vechea cultură rusă. „Laur” o demonstrează limpede. Și mă bucur că această carte a ajuns bestseller internațional. E nevoie și de vechea cultură rusă în lumea ideilor de azi (chiar dacă nu suntem de acord cu ideile din vechea cultură rusă).

Iar „Cartea drumului” am citit-o chiar într-o călătorie. Întors nu demult de la Ierusalim, mă găseam chiar pe drum, nu departe de Florența, așa că vă puteți închipui cât de puternică a fost impresia pe care a lăsat-o asupra mea textul dumneavoastră.

Domnule Vodolazkin, vă scriu târziu, și vă rog să mă iertați. Dar întrucât nu există, totuși, „târziu” într-o veșnicie, nădăjduiesc, iată, ca rândurile mele să fie primite cu o mare îngăduință.

Vă scriu numai și numai pentru a vă mulțumi. Căci eu mă simt mai fericit, mai împăcat, mai aproape de partea luminoasă a cerului știind că există și cartea dumneavoastră pe lume.

Îndrăznesc, acum, să consider că „Laur” este o carte despre absența timpului. Dumneavoastră puneți în locul timpului veșnicia. E o idee creștină, desigur. Nu sunt lămurit în chestiunea veșniciei, dar pot îmbrățișa ideea de bază: nu există timp.

11
/01
/16

În epoca vitezei şi a sintezei, când valorile se fac, se desfac şi se refac aproape în fiecare zi, cărţile formatoare rămân aceleaşi. Care sunt  cele mai importante cărţi pe care trebuie să le citeşti într-o viaţă, conform „Canonului occidental” al lui Harold Bloom.

07
/01
/16

Scriitorul Mircea Cărtărescu va fi invitatul Institutului Cultural Român și al Teatrului Dramatic Regal din Stockholm la un eveniment organizat pe 24 ianuarie, în parteneriat cu editura Albert Bonnier. Întâlnirea are ca punct de plecare publicarea în limba suedeză a volumului ''Levantul'', în 2015, în traducerea lui Inger Johansson.

22
/12
/15

În anii '50 ai secolului trecut, Nicolae Labiş (2 decembrie 1935 - 22 decembrie 1956) şi Nichita Stănescu erau doi poeţi foarte tineri, în plină ascensiune. Amândoi au devenit rapid celebri. Mai întâi Labiş. Puţin mai târziu, Nichita.

22
/12
/15

Știați când se primeau crenvurștii la restaurantul Berlin din centrul Bucureștiului? Dar de „povestea cozii” ați auzit? Oare cum se iubea la 14 grade, cu zăpada intrată în apartament? Câțiva scriitori români deapănă, cu haz, amintiri din comunism.

18
/12
/15

Când prietenii de la Ziarul Metropolis mi-au solicitat un Top 3 al cărților citite în 2015 le-am mulțumit pentru încredere. Faptul că cineva încă te bănuiește că ai citit 3 cărți într-un an e semn de mare prețuire. Nu puteam să le înșel așteptările, așa că în ultimele ore am lecturat 3 cărți... exact acelea care îmi plăcuseră cel mai mult înainte de solicitare.

17
/12
/15

Cultura română rămâne mai săracă la finalul acestui an, după ce regizoarea și scenarista Malvina Urșianu, actorii Eusebiu Ștefănescu şi George Motoi, compozitorul Marcel Dragomir, traducătoarea Antoaneta Ralian sau scriitorul și dramaturgul Valentin Nicolau ne-au părăsit în 2015.

16
/12
/15

„Oameni de unică folosință” este o poveste despre drama unui bolnav de Alzheimer, un „film” derulat fotogramă cu fotogramă, care, dincolo de problemele psihologice complexe pe care le pune, transmite o puternică emoţie. Romanul grafic cu acest nume, scris și ilustrat de Elena Ciolacu, se lansează oficial joi, 17 decembrie, de la ora 18.30, la Casa cu Rost (Calea Victoriei, nr. 155).

16
/12
/15

Nu mai puţin de 150 de cărţi având autograful lui Jeff Kinney, autorul bestsellerului „Jurnalul unui puşti”, îşi aşteaptă cititorii. Editura Arthur va pune la dispoziția fanilor, prin concursuri și prin intermediul partenerilor, cele 150 de exemplare din volumul 10 al seriei „Jurnalul unui puști”, Ca pe vremuri (ediţia în limba română, traducere de Andra Matzal), semnate de autor.

12
/12
/15

În noaptea de 12 spre 13 decembrie 1983, Nichita Stănescu ajungea la Spitalul de Urgență Fundeni, acuzând dureri puternice în zona ficatului. Cu o zi înainte fusese la nunta unor prieteni. A ajuns la București, cu trenul, chiar în seara aceea, cu câteva ore înainte să moară.

10
/12
/15

Miercuri-seară, de la 18.30, la Ateneul Român, care a fost plin, autorul de bestseller-uri Eric-Emmanuel Schmitt s-a întâlnit cu criticul de teatru Marina Constantinescu, pentru un dialog despre literatură și teatru, dialog care a fost marcat de panseuri adânci.

10
/12
/15

Un monument dedicat filosofului și scriitorului Emil Cioran a fost dezvelit în Capitală, la intersecția străzilor Gara de Nord și Mircea Vulcănescu. Turnarea și transpunerea în bronz a bustului a fost gata în 2013, iar soclul, confecționat din calcar de Vrața, adus din Bulgaria, a fost terminat anul acesta.

09
/12
/15

„Cu adevărat unic, fabulos şi acid”, romanul scriitorului și muzicianului american de origine iraniană Ali Eskandarian, Anii de aur, a apărut de curînd în colecția „Biblioteca Polirom”. Anii de aur a apărut în Statele Unite după moartea tragică a autorului şi a cunoscut un succes instantaneu.

08
/12
/15

O seară de lectură, organizată cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la naşterea scriitorului avangardist Gellu Naum, va avea loc miercuri, de la ora 19.00, la Café Verona din Bucureşti.