Scrisoare către Max Blecher
https://www.ziarulmetropolis.ro/scrisoare-catre-max-blecher/

Scumpe domnule Blecher, sunt mulţi ani deja de când vreau să vă scriu şi mă reţin. N-am îndrăznit, chiar dacă, pe de o parte, vă consider frate. Păstrez acasă un os devorat de un morb, chiar dacă alt nume a purtat boala mea.

Un articol de Andrei Crăciun|9 decembrie 2016

Cunosc încorsetarea unui ghips și știu bine ce înseamnă un an într-un pat de spital. Am avut Berck-ul meu. Știu ce înseamnă și o supraviețuire.

Pe de altă parte, curajul cu care v-ați îndurat sfârșitul îmi e străin, nu îl pot cuprinde. Aici m-am despărțit de dumneavoastră și această despărțire m-a împiedicat până acum să mă aplec asupra acestei foi albe.

Nu aș putea avea decența dumneavoastră în suferință, știu bine că m-aș fi suprimat încă de la diagnostic. Și atunci, cum să îndrăznesc să vă deranjez?

M-am simțit în fața dumneavoastră întocmai ca Mihail Sebastian: nerușinat de capriciile, indispozițiile și enervările mele. V-am considerat, așadar, superior în morala de a juca jocul până la ultimele jetoane și am încercat să vă uit. S-au strâns ani de când am luat această hotărâre. Bineînțeles că nu v-am putut uita.

Aflați că recent s-a făcut un film de cinema care ia cartea Inimi cicatrizate și face din ea o altă artă. Nu sunt în măsură să vă comunic impresii despre această încercare. Nu am avut, până acum, curajul să o privesc. Încă îl adun.

Dar acesta este timpul în care mi s-a făcut foarte dor de ultima dumneavoastră carte. V-am recitit și m-am descoperit și mai aproape de moarte, și mai incapabil să duc o durere. Vedeți bine că viața m-a mutilat.

Scumpe domnule Blecher, nu știu și nu pot nici eu să înțeleg de unde v-ați luat forța de a scrie Inimi cicatrizate. Găsesc în ea încrederea și disperarea cu care un naufragiat aruncă o sticlă în mare. Găsesc în ea truda unui reporter special trimis în iad. Iar umanitatea dumneavoastră, scumpe domnule Blecher, mă copleșește și îmi dă speranță.

inimi-cicatrizate-stillok

Imagine din filmul „Inimi cicatrizate”, în regia lui Radu Jude

Mă suspectez zilnic de cel puțin o sută de maladii, toate mortale. Citindu-vă, bineînțeles că mi se face rușine de această ipohondrie (desigur justificată).

Scumpe domnule Blecher, citindu-vă, sunt cuprins și de groază și de încântare. Cunosc bolile din realitate și cunosc și cumplitele boli care vor urma, căci nu au cum să nu urmeze. Am citit mii de cărți și am luat act de mii de feluri de a privi către viață și către moarte. Degeaba! Nu sunt pregătit pentru a îndura nici viața, nici moartea.

Iar acum vă recitesc pe dumneavoastră și mă simt așezat pe o masă în așteptarea unui diagnostic crunt, mă simt cuprins de o dragoste care se poate simți chiar și dincolo de învelișul de carne, traversez ani într-un sanatoriu…

Și mai ales, mai ales!, inima îmi zvâcnește la frumusețea poeziei pe care o lăsați în cronica suferinței dumneavoastră abia deghizată în viața tânărului Emanuel.

inimi-cicatrizate-humanitasUite, scumpe domnule Max Blecher (aș fi vrut să vă pot spune, ca apropiații, Maniu), o frază, o frază simplă ca aceasta – După-amiaza își reluă în odaie scurgerea ei inutilă și tristă – care rezumă tristețea ineluctibilă a zilelor de boală mi se pare îndeajuns ca să salveze din umanitate, din întreaga umanitate, însăși sufletul.

Omul este o ființă cumplită, v-ați săvârșit prematur și nu ați apucat să aflați toate ororile pe care ni le-au lăsat în istorie contemporanii dumneavoastră, dar tot om sunteți și dumneavoastră, și asta îmi e, cumva, de-ajuns ca să cred că totuși omul merită să existe.

Tot om sunteți și dumneavoastră, în literatură, și în realitate, un poet capabil să vadă cum se aprind cu flăcări purpurii geamurile unei mansarde în amurg.

Scumpe domnule Max Blecher, Inimi cicatrizate nu este o carte pe care să o poți cântări ca pe altele. Ea este excepțională în cel mai intim grad. V-aș scrie puțin dacă m-aș arăta, ca atâția, îndatorat că ne-ați lăsat această capodoperă.

Pentru că nu e niciun cuvânt care să o poată exprima, voi lăsa aici – în loc de orice altă încheiere – tăcerea mea solidară cu toți cei care au văzut vreodată un oraș ca un vapor care se scufundă și dispare în întuneric. Tăcerea, așadar.

Cartea „Inimi cicatrizate” (ediție îngrijită de Marieva Ionescu) a fost publicată la Editura Humanitas în anul 2016.

Scumpe domnule Blecher, nu știu și nu pot nici eu să înțeleg de unde v-ați luat forța de a scrie Inimi cicatrizate. Găsesc în ea încrederea și disperarea cu care un naufragiat aruncă o sticlă în mare. Găsesc în ea truda unui reporter special trimis în iad.

10
/11
/19

Scriitoarea Care Santos va participa marți, 12 noiembrie, de la ora 19.00, la o întâlnire cu publicul, ce va avea loc la Librăria Humanitas de la Cișmigiu. Evenimentul e prilejuit de lansarea romanului „Tot binele și tot răul”, recent apărut în colecția „Raftul Denisei“, coordonadtă de Denisa Comănescu, la Editura Humanitas Fiction.

30
/10
/19

Un film din Coreea de Sud premiat la Cannes, dar și filme experimentale de top, noi expoziții de artă contemporană, rafinamentul muzicii clasice și un roman din literatura scandinavă a momentului – vă prezentăm cinci dintre atracțiile culturale ale lunii noiembrie.

24
/10
/19

Tema principală a programului literar al Festivalului EUROPALIA ROMÂNIA este dialogul. Pe parcursul a patru luni vor fi organizate dezbateri, mese rotunde, lansări de carte cu o tematică diversă precum: perspectiva narativă a istoriei comune europene, personalităţi ale secolului XX, interferențele cu celelalte arte, avangarda română văzută ca o parte esenţială a avangardei europene, romanul poliţist - gen literar şi metamorfozele acestuia, poezia română contemporană şi paradoxurile lumii de astăzi.

19
/10
/19

Evgheni Vodolazkin, unul dintre cei mai importanți și îndrăgiți scriitori, revine în România, în perioada 24–28 octombrie, la invitația Editurii Humanitas Fiction și a Festivalului Internațional de Literatură de la Timișoara – FILTM 2019.

19
/10
/19

Marți, 22 octombrie, de la ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, va avea loc o întâlnire cu Lucian Boia și Marian Voicu despre volumul „Întrebări fără răspuns (sau cu prea multe răspunsuri)”, publicat de Editura Humanitas.

16
/10
/19

Vineri, 18 octombrie, de la ora 19:00, Curtea Veche Publishing, Institutul Gurdjieff din România și Librăriile Cărturești vă așteaptă la o discuție despre volumul „Întâlniri cu oameni remarcabili” de G.I Gurdjieff. La discuție vor participa regizorul Andrei Șerban, Laszlo Hollan (reprezentant al Institutului Gurdjieff din Paris), Cantemir Mambet (traducătorul cărții, preşedinte al Institutului Gurdjieff din România).

14
/10
/19

Editura Humanitas Fiction vă așteaptă luni, 28 octombrie, ora 18.30, în Aula Bibliotecii Central Universitare „Carol I“ (str. Boteanu nr.1), la conferinţa „Evgheni Vodolazkin în dialog cu Marius Constantinescu“. Seara se va încheia cu o sesiune de autografe.