Teodora Mareş, 53. La mulţi ani!
https://www.ziarulmetropolis.ro/teodora-mares-53-la-multi-ani/

„Se întâmplă lucruri curioase de pe urma filmului… O doamnă în vârstă a venit după un spectacol în culise şi mi-a sărutat mâna, vă daţi seama?, şi eu eram o puştoaică de 26-27 de ani… Primeam buchete de flori, de nu puteam să le cuprind cu braţele şi nu aveam unde să le pun în autocarul cu care circulam. Ţin minte că o florăreasă a luat toate florile din găleată şi mi le-a pus în braţe… Am trăit momente interesante, care ar fi putut fi periculoase pentru mintea şi sufletul meu. Noroc că eu sunt o persoană echilibrată şi nu mi-a luat Dumnezeu minţile, pentru că putea să mi se urce la cap, dar am menţinut balanţa.” – Teodora Mareş. Frumoasa noastră actriţă împlineşte astăzi 53 de ani.

Un articol de Petre Ivan|27 octombrie 2015

Teodora Mareş s-a remarcat încă de la primul rol, în filmul Declaraţie de dragoste, regizat de Nicolae Corjos, iar în prezent este actriţă a Teatrului Naţional din Bucureşti.

A copilărit într-un sat buzoian, apoi a plecat împreuna cu mama sa la Brăila, unde a făcut şcoala primară şi a început să practice atletismul de performanţă.

A absolvit în 1981 un liceu de construcţii cu specializarea arhitectură, iar în 1983 a intrat prima la UNATC Bucuresti, la clasa Octavian Cotescu – Gelu Colgeac.

În timpul facultăţiia fost distribuită în celebrul Declaraţie de dragoste, unde a interpretat rolul Ioanei Popa, care i-a adus

Teodora Mareş

Teodora Mareş

recunoaşterea talentului şi popularitate.

A mai fost distribuită apoi în filme ca: În fiecare zi mi-e dor de tine, Extemporal la dirigenţie, Moromeţii sau O vară cu Mara, Harababura.

Pe scenă, a fost actriţă la Teatrul de Stat din Sfântu Gheorghe, în perioada 1987-1990. În 1990 s-a transferat la Teatrul Municipal din Ploiești, pentru ca între 1990-1994 să fie actriţa Teatrului Nottara din București.

În 1994, după o perioadă de 2 ani în care nu mai este distribuită în nici un rol, se transferă la Teatrul Național I.L. Caragiale din București, pe scena căruia joacă și în prezent.

Am trăit momente interesante, care ar fi putut fi periculoase pentru mintea şi sufletul meu. Noroc că eu sunt o persoană echilibrată şi nu mi-a luat Dumnezeu minţile, pentru că putea să mi se urce la cap, dar am menţinut balanţa.

Când am intrat în teatru nu mi-am spus că vreau să fiu o mare actriţă. Am lăsat lucrurile să curgă de la sine. La-nceput trebuie să înveţi. De fapt în meseria asta înveţi tot timpul. Şi acum învăţ. La un film american, unde o actriţă face un rol nemaipomenit, mă uit cu gura căscată. Adică, e tot timpul ceva de învăţat, văd o scenă, un moment bine făcut într-un spectacol, într-un film. Învăţ şi de la colegii mei mai în vârstă, mai tineri. – Teodora Mareş

Foto: Teodora Mareş – cinemagia

Citiţi şi:
13
/05
/21

„Acasă” (r. Radu Ciorniciuc), „colectiv” (r. Alexander Nanau), „Ivana cea groaznică” (r. Ivana Mladenovic) și „Tipografic majuscul” (r. Radu Jude) sunt filmele care intră oficial în cursa pentru trofeul Gopo la categoria Cel mai bun film de lungmetraj.

06
/05
/21

Dintre zecile de filme româneşti disponibile Netflix, vă recomandăm trei documentare – poate mai puţin cunoscute, dar extrem de ofertante. Există mai multe filme de non-ficţiune româneşti pe platformă, însă cele trei propuneri sunt de neocolit.

22
/04
/21

CARTEA DE CINEMA A apărut recent, la Editura Universităţii din Bucureşti, o substanţială şi pasionantă carte: „Umorul între divertisment şi ideologie. O istorie culturală a filmelor de comedie din România comunistă (1948-1965)”. Volumul - lectură obligatorie - este teza de doctorat a tânărului istoric Eugen Ignat.

22
/04
/21

Pe lângă retrospectiva amplă Ulrike Ottinger, ediția a 14-a a festivalului One World România va cuprinde două focusuri pe colective cinematografice care s-au luptat cu armele specifice mediului pentru a sprijini cauza feministă, ambele învârtindu-se în jurul personalității lui Delphine Seyrig: Focus Delphine Seyrig și Focus Centrul Simone de Beauvoir.

21
/04
/21

CRONICĂ DE FILM Ar fi nedrept să nu i se recunoască regizoarei Chloé Zhao meritul pentru generozitatea faţă de marginali din spatele celui de-al treilea film al ei, „Nomadland” (2020), câştigător al Leului de Aur la Festivalul de la Veneţia şi favorit la Premiile Oscar.

20
/04
/21

Filme selecționate sau premiate în marile festivaluri ale anului trecut - Cannes, Veneția și San Sebastián - dar și noutăți absolute semnate de regizori precum Pedro Almodóvar sau François Ozon vor completa seria de surprize rezervate publicului TIFF, la cea de-a 20-a ediție.