TIFF (2) „Donbass” – Războiul sfârșitului lumii
https://www.ziarulmetropolis.ro/tiff-2-donbass-razboiul-sfarsitului-lumii/

CRONICĂ DE FILM Deşi uşor de criticat pentru tratarea aparent părtinitoare, maniheistă (pro-Kiev şi anti-rebeli), a conflictului din estul Ucrainei, „Donbass”, cel mai nou film de ficţiune regizat de Serghei Lozniţa, descrie naturalist un spaţiu ca de sfârşit de lume, în care umanitatea e capabilă de cele mai mari grozăvii.

Un articol de Ionuţ Mareş|27 mai 2018

Este fascinantă diferența dintre stilul documentarelor și estetica filmelor de ficțiune ale lui Serghei Loznița. În documentare, celebrul regizor ucrainean optează pentru cadre fixe, lungi și largi, menite a surprinde dinamica mulțimilor. Cadre contemplative, aparent observaționale, dar cu intervenții pronunțate pe coloana sonoră.

În schimb, în ficțiune, dominante sunt naturalismul și o plonjare a aparatului de filmat printre personaje, cu o imagine apăsătoare, în tonuri cenușii (semnată de colaboratorul său de lungă durată, Oleg Mutu).

În „Donbass”, film premiat anul acesta pentru regie în cadrul secțiunii Un Certain Regard de la Cannes și prezentat în premieră în România la TIFF, Loznița abordează teribilul conflict civil din estul Ucrainei, în derulare de mai mulți ani.

La fel cum în „Maidan”, documentarul său din 2014 despre amplele proteste de la Kiev care au dus la căderea regimului pro-rus, regizorul evita să explice cine, ce și de ce, fiind mai curând interesat de captarea atmosferei, nici în „Donbass” Loznița nu livrează multe informații lămuritoare – cele mai la îndemână sunt diferențele dintre limbile ucraineană și rusă (pentru cei familiarizați măcar puțin cu ele) și dintre steagul ucrainean și cel al separatiștilor pro-ruși care controlează regiuni din estul țării (drapel prezent pe uniformele și mașinile militare și pe clădiri).

Miza sa nu pare a fi deslușirea în vreun fel a situației reale din teren (de altfel, nici nu e rolul cinema-ului să facă asta). El este interesat să traseze portretul (uneori în tușe mai groase) unui spațiu geografic și spiritual ajuns aproape apocaliptic.

Un spațiu al degradării și al terorii, în care oamenii simpli pot muri oricând sub tiruri de rachete neanunțate sau sub focurile de armă ale soldaților, în care plăcerea umilirii celuilalt a luat locul relațiilor umane firești, în care se trăiește în clădiri distruse sau în buncăre, în care realitatea este manipulată mediatic, cu cinism, în scopuri propagandistice.

În locul unei narațiuni liniare, cu o structură clasică și clară, Loznița alege o înșiruire de secvențe, fiecare cu propria combustie, dar care comunică subtil între ele: filmul pare ca o călătorie cu aspect documentar într-un infern (este greu de uitat o scenă lungă de câteva minute în care un soldat ucrainean este prins de rebeli, legat de un stâlp pe stradă și umilit, batjocorit și bătut pe rând de o mulțime de trecători, de la tineri la bătrâni).

Acest periplu neîntrerupt, această trecere de la un fragment narativ la altul, splendid mizanscenate și coregrafiate în planuri-secvență, amplifică senzația de realism și induce sentimentul că aparatul de filmat își alege aleatoriu personajele și întâmplările – oriunde s-ar opri, dezastrul a același. E o situație fără ieșire, în care aceiași oameni sunt uneori și victime, și călăi (de altfel, nu e întotdeauna foarte clar cine terorizează pe cine).

După cum a mărturisit în interviuri, Loznița își construiește demersul pe reconstituirea multor înregistrări realizate de amatori, postate pe internet (de altfel, sunt omniprezente telefoanele mobile, aparatele de fotografiat sau camerele de filmat ale televiziunilor). Această opțiune dă greutate documentară filmului.

Însă cineastul nu se oprește la acest prim nivel – el duce de multe ori filmul în zona grotescului (memorabilă în acest sens este secvența unei nunți) și îi conferă aspectul unei parabole despre dezumanizare. 

Deși i s-ar putea reproșa abordarea ușor senzaționalistă și poziționarea părtinitoare, un lucru e cert: cinema-ul lui Loznița degajă o forță unică, fascinantă, care îl face unul din cei mai mari autori de film ai momentului.  

În cadrul TIFF, „Donbass” va mai putea fi văzut duminică, 3 iunie, de la 12.30, la Cinema Victoria din Cluj-Napoca.

11
/02
/14

Considerată o legendă a Hollywoodului, Shirley Temple a încetat din viaţă la vârsta de 85 de ani, din cauze naturale, în locuinţa ei din Woodside, California. Actriţa a devenit celebră încă din copilărie, în anii ’30, graţie rolurilor interpretate în filmele "Bright Eyes", "Stand Up and Cheer" şi "Curly Top".

10
/02
/14

Cea de-a zecea ediție a Festivalul Internațional de Film București aduce mai multe proiecții – printre acestea şi La Grande Bellezza, nominalizat la premiile Oscar 2014 pentru Cel mai bun film străin -, mai multe filme și mai mulți invitați de marcă decât în anii anteriori.

10
/02
/14

"Vivir es fácil con los ojos cerrados", de David Trueba, a fost marele câştigător la Premiile Goya 2014 - echivalentul spaniol al Oscarurilor. Un alt mare favorit, "Las brujas de Zugarramurdi", de Álex de la Iglesia, a primit opt premii Goya.

09
/02
/14

Astăzi, de la ora 14.10, în cadrul emisiunii Duminica filmului românesc, TVR 2 a programat Cuibul salamandrelor, în regia lui Mircea Drăgan. O coproducție româno-italiană din anul 1978 în care vă veți putea reîntâlni cu o serie de mari actori: Gheorghe Dinica, Stuart Whitman, Radu Beligan, Florin Piersic, Jean Constantin și Mircea Diaconu.

08
/02
/14

Protagoniștii și echipa de producție a filmului independent „Ultimul Zburator”, selectat la Bruxelles International Fantasy Film Festival, pornesc în caravana de promovare a peliculei.

07
/02
/14

Prezentat în premieră mondială în deschiderea Berlinale 64, The Grand Budapest Hotel va fi proiectat în premieră în România în deschiderea celei de-a 23-a ediţii a Festivalului Internaţional de Film DaKINO, miercuri, 12 martie.

06
/02
/14

Luni, 10 februarie, Transilvania Film vă invită la proiecţia filmului ”Nunta Muta” în regia lui Horaţiu Mălăele, o poveste la limita dintre fantezie si comedie, care surprinde însă tragediile provocate de dictatură.

05
/02
/14

CRONICĂ DE FILM Dacă ideea provocatoare din „Her” („Ea”) ar fi ajuns pe mâinile lui David Cronenberg, am fi avut probabil un film greut de uitat. Aşa, Spike Jonze nu oferă decât un film convenţional, în pofida semnalelor stridente că încearcă să fie altfel.

05
/02
/14

Nu în întregime, ci parţial. Independenţa Film va aduce în România două dintre filmele participante la Festivalul Internaţional de Film de la Berlin , care începe joia aceasta: In Order of Disappearance, cu Stellan Skarsgård şi Dans la cour, cu Catherine Deneuve. Berlinala se va desfăşura în perioada 06 - 16 februarie 2014.

04
/02
/14

Programe speciale nou-nouțe despre dragoste și look, o colecție de filme scurte ale unor nume mari și o competiție dedicată, pentru prima dată, filmelor românești, sunt câteva dintre surprizele pe care Festivalul Internațional de Film NexT 2014 le pregătește spectatorilor săi. Cea de-a 8-a ediție va avea loc între 3 și 7 aprilie 2014, la Cinema Studio, Cinema Elvira Popescu, CinemaPRO și Ceainăria Cărturești.

03
/02
/14

„ Filmul de artă” prezintă în această seară o veritabilă lecție de cinema. „O femeie dominată” (nouă premii şi două nominalizări la Oscar), în regia lui John Cassavetes cu Peter Falk, Gena Rowlands și Katherine Cassavetes, în rolurile principale, va fi difuzat de la ora 23.10, pe TVR 2.

03
/02
/14

“Cinema-Edu” aduce din nou filmele de calitate în programa extra-curriculară a liceenilor. Aflat la cea de-a patra sa ediție, proiectul de educatie cinematografica este dezvoltat de Asociația Culturală Macondo și sprijinit de Centrul Național al Cinematografiei.